Refuz nejustificat de soluţionare a cererii. Articolul 1 din Legea nr.29/1990
Faptul de a nu soluţiona
cererea reclamantului, pe motiv că acesta nu îndeplinește condiţiile de
acordare a drepturilor pe care le prevede Legea nr. 309/2002, reprezintă un
refuz nejustificat de soluţionare a cererii, în sensul dispoziţiilor
art.1 din Legea nr. 29/1990.
Secţia de contencios
administrativ, decizia nr.33 din 13 ianuarie 2004
Reclamantul P.C.S.N. a chemat în judecată Casa de Pensii a Municipiului București, solicitând a se constata refuzul nejustificat al pârâtei de a primi și rezolva cererea sa prin care a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în perioada 20.07.1956 – 04.07.1958 a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul D.G.S.M., în condiţii deosebit de grele, situaţia sa încadrându-se în condiţiile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Totodată, reclamantul a arătat că deși s-a adresat Comisiei de acordare a drepturilor solicitate, comisie din cadrul Casei de Pensii a Municipiului București, aceasta nu s-a pronunţat asupra cererii sale în termen legal, printr-o hotărâre motivată.
Curtea de Apel București, secţia contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantului și constatând refuzul nejustificat al pârâtei de a rezolva cererea reclamantului a obligat pârâta să emită un act administrativ prin care să soluţioneze cererea privind acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002. S-a reţinut, în esenţă, că pârâta, în pofida dispoziţiilor legale, a refuzat să înregistreze și să rezolve cererea, motiv pentru care sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta, Casa de Pensii a Municipiului București, invocând dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. și cele ale Legii nr. 309/2002.
Recurenta-pârâtă, prin motivele de recurs formulate în cauză, reiterează argumentele arătate în întâmpinarea formulată la instanţa de fond, în sensul că, verificându-se actele depuse la dosar de către intimatul-reclamant, nu se confirmă cele solicitate de acesta, întrucât unitatea militară în cadrul căreia acesta și-a efectuat stagiul militar nu este nominalizată în cadrul D.G.S.M., astfel încât, în mod corect, s-a refuzat soluţionarea cererii de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Recursul nu este fondat.
Conform dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sau interesele sale legitime, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi publice de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanţei judecătorești competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Conform art. 11 din Legea nr. 29/1990, instanţa soluţionând cauza, poate, printre altele, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ ori să elibereze un certificat, o adeverinţă sau orice alt înscris.
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (4) din Legea nr. 309/2002, comisia care funcţionează în cadrul caselor teritoriale de pensii și a municipiului București pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999 aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare „este obligată să se pronunţe asupra cererii în termen de cel mult 30 de zile de la sesizare, printr-o hotărâre motivată”.
În cauză, din probele administrate, rezultă cu certitudine, pe de o parte, că intimatul-reclamant a adresat cererea în condiţiile prevăzute de lege și, pe de altă parte, că autoritatea pârâtă nu a soluţionat-o, situaţie recunoscută chiar în întâmpinare, refuzul fiind motivat de neîndeplinirea de către solicitant a condiţiilor de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Această atitudine a recurentei-pârâte, astfel cum corect a reţinut instanţa de fond, reprezintă un refuz nejustificat de soluţionare a cererii în sensul dispoziţiilor art.1 din Legea nr. 29/1990.
Prin urmare, constatându-se că motivele de recurs sunt nefondate, iar sentinţa atacată este legală și temeinică, corect și amplu motivată, recursul declarat în cauză a fost respins ca nefondat.