Impozit pe profit. Cheltuieli deductibile. Vânzare sub preţul de cost. Nelegalitatea înregistrărilor contabile.
Deductibilitatea fiscală a cheltuielilor este condiţionată de efectuarea lor
pentru obţinerea de venituri într-un exerciţiu financiar, iar nu de existenţa
profitului pe parcursul unei singure luni.
Secţia de contencios
administrativ, decizia nr.218 din 23 ianuarie 2004
Reclamanta Societatea comercială „M.T.C.” SRL București a solicitat anularea procesului-verbal de control nr.6461 din 31 ianuarie 2002 întocmit de Direcţia controlului fiscal a municipiului București, anularea deciziei nr.397 din 12 iulie 2002 emisă de Ministerul Finanţelor Publice și să se constate că suma de 7.751.090.831 lei, reprezentând diferenţa nefavorabilă între preţul de cost și preţul de vânzare a cantităţii de 5869 tone zahăr rafinat, este o cheltuială deductibilă fiscal la stabilirea profitului impozabil și la determinarea impozitului pe profit aferent anului 2001.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, datorită condiţiilor de piaţă existente în luna octombrie 2001, a vândut zahărul rafinat sub preţul de cost, dar pe baza unei calculaţii reale de preţ, iar diferenţa de preţ a fost greșit considerată de organele de control ca nefiind deductibilă fiscal la calculul impozitului pe profit, deși a dovedit că prin valorificarea produselor la un preţ mai mic decât costurile a evitat suportarea unei pierderi și la sfârșitul anului respectiv a înregistrat profit.
Curtea de Apel București, secţia de contencios administrativ a admis acţiunea, a anulat decizia nr.397 din 12 iulie 2002 și măsurile dispuse prin procesul-verbal de control nr.6461 din 31 ianuarie 2002 privind nerecunoașterea sumei de 7.751.090.831 lei, reprezentând diferenţă nefavorabilă între preţul de cost și preţul de vânzare a cantităţii de 5869 tone zahăr rafinat, drept cheltuială deductibilă fiscal la calculul profitului impozabil și la determinarea impozitului pe profit aferent anului 2001.
Instanţa de fond a reţinut, pe baza înscrisurilor depuse și a concluziilor expertizei contabile efectuate în cauză că, toate cheltuielile aferente producţiei de zahăr s-au efectuat în scopul realizării de venituri, iar conform normelor în materie, aceste cheltuieli evidenţiate contabil ca diferenţă între preţul de cost și preţul de vânzare a zahărului sunt cheltuieli deductibile și nu reprezintă profit impozabil. De asemenea, instanţa de fond a avut în vedere că reclamanta nu a acordat reduceri de preţ și preţul la care a vândut zahărul în luna octombrie 2001 a fost cel practicat în perioada respectivă de toţi producătorii de zahăr, pe baza raportului dintre cerere și ofertă. Referitor la calculul impozitului pe profit, instanţa de fond a reţinut că organele de control au determinat nelegal profitul impozabil pentru o singură lună, deși în art.3 din O.G. nr.70/1994[4] s-a prevăzut efectuarea unui calcul cumulat trimestrial și anual.
Împotriva acestei sentinţe și în termen legal, au declarat recurs pârâţii, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a municipiului București și Ministerul Finanţelor Publice, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică.
Recurenţii au susţinut că instanţa de fond a aplicat greșit dispoziţiile art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr.217/1999 și art. 4 alin. (4) din H.G. nr.402/2000, potrivit cărora la calculul profitului impozabil cheltuielile sunt deductibile numai dacă sunt aferente veniturilor. Recurenţii au arătat că pentru a beneficia de deductibilitatea cheltuielilor, intimata trebuia să realizeze profit, așa după cum rezultă și din dispoziţiile art. 19 lit. a) și d) din Legea nr.82/1991, care prevăd că „la data ieșirii din patrimoniu sau la darea în consum bunurile se evaluează și se scad din gestiune la valoarea lor de intrare”, pentru a împiedica agenţii economici să vândă în pierdere și să beneficieze în același timp de deductibilitatea aferentă acestor pierderi.
Recurentul Ministerul Finanţelor Publice a învederat că în același sens s-a pronunţat direcţia sa de specialitate, Direcţia de legislaţie și politică fiscală, precizând în adresa nr.266358/2001 că deductibilitatea cheltuielilor aferente pierderilor trebuie acordată numai dacă se regăsește în costul produselor și serviciilor, în limitele prevăzute de legislaţia în vigoare.
Recursurile sunt nefondate.
În luna octombrie 2001, intimata Societatea comercială „M.T.C.” SRL a obţinut venituri în sumă de 53.521.398.625 lei din vânzarea cantităţii de 5.869 tone zahăr rafinat, pentru producerea căruia a efectuat cheltuieli în sumă de 61.272.498.456 lei.
Cu privire la suma de 7.751.090.831 lei, reprezentând diferenţa dintre preţul de cost și preţul de vânzare a zahărului rafinat, instanţa de fond a reţinut corect că intimata are dreptul la deducere din profitul impozabil, întrucât vânzarea sub preţul de cost pe luna octombrie 2001 s-a datorat unei situaţii de excepţie și a avut ca scop evitarea unor pierderi, iar nu diminuarea profitului supus impozitării.
În actele administrative pe care le-au întocmit, recurenţii au confirmat că toate cheltuielile efectuate de intimată pentru obţinerea produsului finit au fost înregistrate legal în contabilitate pe bază de documente reale și că a fost corectă calculaţia de preţ. De asemenea, recurenţii nu au contestat situaţia de fapt invocată de intimată și dovedită cu adresa nr.898 din 4 octombrie 2002 emisă de Patronatul Zahărului din România, din care rezultă că, în luna octombrie 2001, producătorii de zahăr au înregistrat pierderi economice, având de ales între vânzarea la preţuri sub costul de producţie și a nu vinde, ceea ce ar fi determinat creșterea arieratelor și perturbarea gravă a activităţii economice.
În consecinţă, chiar dacă pentru o perioadă limitată în timp, preţul de vânzare a zahărului rafinat a fost sub preţul de cost din cauze fortuite intervenite pe piaţa produsului respectiv, cheltuielile suportate de intimată au fost aferente realizării unor venituri în luna octombrie 2001 și în special, obţinerii de profit în lunile următoare când, după schimbarea raportului cerere-ofertă pe piaţă, pierderile au fost recuperate prin asigurarea continuităţii activităţii curente a societăţii.
În recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice s-a susţinut neîntemeiat că pentru a beneficia de deducerea cheltuielilor efectuate intimata trebuia să obţină profit și în luna octombrie 2001, când au fost înregistrate cheltuielile respective.
Conform art. 4 alin. (1) din O.G. nr.70/1994 republicată astfel cum a fost completată și modificată prin O.U.G. nr.217/1999 și art. 4 din H.G. nr.402/2000, profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile obţinute din livrarea bunurilor mobile, serviciilor prestate și lucrărilor executate, din vânzarea bunurilor imobile, inclusiv din câștiguri din orice sursă și cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și se adaugă cheltuielile nedeductibile.
Deductibilitatea fiscală a cheltuielilor este condiţionată de efectuarea lor pentru obţinerea de venituri într-un exerciţiu financiar, iar nu de existenţa profitului pe parcursul unei singure luni, dat fiind că, textele de lege sus-menţionate prevăd că profitul impozabil și impozitul pe profit se calculează și se evidenţiază lunar, cumulat de la începutul anului fiscal.
Apărarea invocată de Ministerul Finanţelor Publice este nefondată și faţă de împrejurarea că pierderile, ca diminuări ale beneficiilor economice de natura celor suportate de intimată, reprezintă în realitate cheltuieli care pot să apară din cauze obiective în activitatea curentă a societăţii și deducerea lor din profitul impozabil este supusă acelorași condiţii prevăzute pentru alte categorii de cheltuieli. De altfel, aceeași interpretare a fost dată dispoziţiilor art. 4 din O.G. nr.70/1994 și de Ministerul Finanţelor în adresa nr.266358/2001 invocată în recurs.
Susţinerea recurenţilor privind încălcarea dispoziţiilor art.19 lit.a și d din Regulamentul pentru aplicarea Legii contabilităţii nr.82/1991 va fi respinsă ca nefondată. Potrivit concluziilor expertizei contabile efectuate în cauză, prevederile legale invocate în recurs au fost respectate de intimată, întrucât la data intrării în patrimoniu zahărul rafinat a fost înregistrat la costul de producţie, iar la descărcarea de gestiune s-a înregistrat aceeași valoare. Această apărare este nefondată și în condiţiile în care recurenţii nu au contestat realitatea și legalitatea înregistrărilor din evidenţa contabilă a societăţii intimate și nu au susţinut că înregistrările astfel efectuate au determinat diminuarea profitului impozabil și a impozitului pe profit pe anul 2001.
Pentru considerentele expuse și constatând că nu există motive de modificare sau de casare a hotărârii atacate, Curtea a respins recursurile ca nefondate.