Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 379 din 29 aprilie 2002 a Tribunalului București, inculpatul M.N. a fost condamnat la 5 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și e), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 650 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 129 din 1 martie 2000 a Tribunalului București, rest ce a fost contopit cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute 5 ani închisoare.
Din pedeapsă s-a dedus durata arestării preventive de la 11 noiembrie 2001 la zi, s-a luat act că partea vătămată I.A. nu s-a constituit parte civilă, iar inculpatul a fost obligat la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reținut în fapt că inculpatul, în ziua de 11 noiembrie 2001, a pătruns în autoturismul aparținând părții vătămate I.A., parcat în stradă, prin forțarea încuietorilor, a încercat să demonteze radiocasetofonul. Fiind surprins de partea vătămată, inculpatul a amenințat-o cu un cuțit și un spray paralizant pentru a-și asigura scăparea, dar a fost imobilizat și predat lucrătorilor de poliție sosiți între timp la fața locului.
Prin decizia penală nr. 506 din 16 august 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat prin care solicita reducerea pedepsei.
Împotriva acestei decizii, inculpatul menționat a declarat recurs, reiterând motivul din apel referitor la cuantumul pedepsei aplicate, temei de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
La aplicarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., în care sens a ținut seama de gradul sporit de pericol social al infracțiunii comise (spargerea unui autoturism parcat în loc public și încercarea de a demonta radiocasetofonul și folosirea unor arme, cuțit și spray paralizant pentru a-și asigura scăparea), cât și al persoanei inculpatului (recidivist din condamnări pentru tâlhărie și furturi repetate), astfel că pedeapsa stabilită este necesară pentru reeducarea sa și prevenirea comiterii altor infracțiuni.
În consecință, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat și a fi obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
Din pedeapsă se va deduce durata arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.N. împotriva deciziei penale nr. 506/ A din 16 august 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și arestării preventive de la 11 noiembrie 2001, la 28 mai 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2003.