Refuz nejustificat de a răspunde la notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001. Conflict negativ de competenţă
Index alfabetic : Conflict de competenţă
Notificare
Legea nr. 10/2001
Refuz nejustificat
Legea nr. 29/1990, art. 1, art. 6
C. proc. civ., art.2 alin.1 lit.c)
Dat fiind că reclamantului are drept obiect refuzul pârâţilor de a răspunde la notificare, în termenul legal stabilit, iar reclamantul acţionează în judecată pe pârâţi în calitatea lor de funcţionari, așa cum arată însuși reclamantul, în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art.1 din Legea nr.29/ 1990 care regelmentează dreptul persoanei vătămate printr-un act administrativ de a se adresa instanţei de contencios administrativ.
Potrivit art.6 din Legea nr.29/1990 acţiunile formulate în baza art.1 din lege, sunt de competenţa tribunalului sau Curţii de apel în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul, potrivit competenţei materiale prevăzută de art. 2 alin.1 lit .c) C. proc. civ..
În consecinţă, faţă de natura litigiului dedus judecăţii și de obiectul acţiunii formulate de reclamant competenţa aparţine Tribunalul București pentru a se pronunţa în primă instanţă.
I.C.C.J., secţia de contencios administrativ și fiscal,
decizia nr. 1995 din 18 mai 2004
Notă: Legea nr. 29/1990 a fost abrogată de Legea nr.554/2004 (M:Of. nr. 1154 din 7 decembrie 2004).
Prin cererea formulată la data de 28.01.2003 reclamantul D.Ș.A. a solicitat Tribunalului Botoșani obligarea pârâţilor Primăria comunei Lunca, secretarul comunei Lunca și primarul comunei Lunca la plata sumei de 15.000.000 lei cu titlu de daune, pentru refuzul de soluţionare a notificării adresate în baza Legii nr.10/2001.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că la data de la 30 octombrie 2001 a notificat Primăria comunei Lunca, solicitând în baza Legii nr.10/2001 retrocedarea unui imobil preluat abuziv, dar pârâţii au refuzat să-i satisfacă cererea.
Prin sentinţa civilă nr.662 din 13.05.2003 Tribunalul Botoșani – Secţia comercială și de contencios administrativ și-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului București, secţia contencios administrativ.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că potrivit art.6 din Legea nr.29/1990 judecarea acţiunilor formulate în baza art.1 din această lege, este de competenţa tribunalului sau a curţii de apel în a căror rază teritorială își are domiciliul reclamantul, potrivit competenţei materiale prevăzute de art.2 și 3 C. proc. civ..
Prin sentinţa civilă nr.3466 din 24 septembrie 2003, Tribunalul București, secţia a VIII-a pentru conflicte de muncă și litigii de muncă, a dispus, la rândul său, declinarea competenţei în favoarea Judecătoriei Botoșani, reţinând că cererea reclamantului reprezintă de fapt o acţiune civilă în pretenţii, fondată pe răspunderea civilă delictuală a pârâţilor, despre care reclamantul a pretins că s-a refuzat soluţionarea unei notificări și prin acest fapt i-a cauzat daune și a stabilit că în cauză competenţa soluţionării cererii aparţine instanţei de drept comun, respectiv judecătoriei în raza căreia se află domiciliul pârâţilor, potrivit art.1 și 5 C. proc. civ..
Prin sentinţa civilă nr.1254 din 12 martie 2004, Judecătoria Botoșani, secţia civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamant în favoarea Tribunalului București, secţia contencios administrativ.
Hotărând astfel, instanţa a reţinut că potrivit art.6 din Legea nr. 29/1990 „acţiunile formulate în baza art.1 din lege sunt de competenţa tribunalului sau curţii de apel în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul, potrivit competenţei materiale prevăzute de art.2 și 3 C. proc. civ.”.
Cum reclamantul își are domiciliul în București, instanţa, conform dispoziţiilor legale sus citate, a declinat competenţa în favoarea Tribunalului București.
Investită cu prezentul conflict de competenţă, ivit în condiţiile art.20 pct.2 C. proc. civ., Curtea va stabili competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului București, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art.23 din Legea nr.10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art.22, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură.
Dat fiind că reclamantului are drept obiect refuzul pârâţilor de a răspunde la notificare, în termenul legal stabilit, iar reclamantul acţionează în judecată pe pârâţi în calitatea lor de funcţionari, așa cum arată însuși reclamantul, în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art.1 din Legea nr.29/ 1990 care dispune „orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al autorităţii administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanţei judecătorești competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea cauzei ce i-a fost cauzată”.
Potrivit art.6 din Legea nr.29/1990 acţiunile formulate în baza art.1 din lege, sunt de competenţa tribunalului sau Curţii de apel în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul, potrivit competenţei materiale prevăzută de art.2 lit. c) C. proc. civ..
În consecinţă, faţă de natura litigiului dedus judecăţii și de obiectul acţiunii formulate de reclamant competenţa aparţine Tribunalul București pentru a se pronunţa în primă instanţă.