Acţiune împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii de eliberare din funcţie a unui judecător. Necompetenţa Secţiei de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie
C. proc. civ., art. 3 pct. 1
Legea nr. 317/2004
În cazul acţiunilor în justiţie introduse împotriva hotărârilor Consiliului
Superior al Magistraturii, competenţa de soluţionare aparţine în primă instanţă
curţii de apel și nu Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie. Astfel, potrivit
dispoziţiilor art. 3 pct.1 C. proc. civ., curţile de apel sunt instanţele care
soluţionează, în primă instanţă, procesele și cererile în materie de contencios
administrativ privind actele autorităţilor și instituţiilor centrale.
I.C.C.J.,
secţia de contencios administrativ și fiscal,
decizia
nr. 8180 din 11 noiembrie 2004
Prin acţiunea înregistrată la data de 15 septembrie 2004 la Secţia contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, reclamanta D.E. , judecător la Curtea de Apel Cluj a contestat Hotărârea nr.137 a Consiliului Superior al Magistraturii adoptată în ședinţa din 8 septembrie 2004, privind eliberarea sa din funcţia de judecător, prin pensionare, începând cu data de 1 octombrie 2004.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că a funcţionat 30 de ani ca magistrat, perioadă în care a fost notată numai cu calificativul „foarte bine” și că, chiar dacă are vârsta de 63 de ani, este în deplinătatea capacităţii de muncă și nu a cerut, nici în scris și nici verbal, să fie eliberată din funcţie în vederea pensionării.
În ședinţa de astăzi, ca urmare a excepţiilor invocate de Consiliul Superior al Magistraturii prin întâmpinare, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia privind competenţa Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie de a soluţiona în primă instanţă acţiunea de faţă.
Competenţa aparţine Curţii de Apel Cluj.
Din prevederile generale ale Legii nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, rezultă că acesta este o instituţie publică centrală, cu competenţă naţională, având, între altele, atribuţii executive, de organizare a executării și de executare în concret a legilor privind cariera profesională a magistraţilor, adoptând în acest scop, fie acte administrativ jurisdicţionale, atunci când acţionează ca instanţă disciplinară, fie simple acte administrative, ca cel din cauza de faţă.
Este adevărat că, potrivit principiului constituţional al accesului liber la justiţie, consacrat prin art. 21 din Constituţie, precum și potrivit prevederilor art. 52, orice persoană vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ, este îndreptăţită să se adreseze instanţelor judecătorești, în condiţiile legii.
Or, potrivit prevederilor art. 3 pct.1 C. proc. civ., curţile de apel sunt instanţele care soluţionează, în primă instanţă, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor și instituţiilor centrale.
Astfel fiind și având în vedere și dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 29/1990, modificată, în cazul de faţă competenţa de soluţionare aparţine Curţii de Apel Cluj, urmând să se decidă în consecinţă.