Act al Direcţiei Generale a Vămilor în legătură cu refuzul activităţii de comisionar vamal
Instanţa de contencios administrativ are competenţa
de a infirma actele Direcţiei Generale a Vămilor prin care s-a refuzat
reautorizarea unei societăţi comerciale de a exercita activitatea de comisionar
în vamă, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de H.G. nr.1114/2001 de
aprobare a Regulamentului de aplicare a Codului vamal
(Secţia de contencios administrativ,
decizia nr.246 din 24 ianuarie 2003)
Prin cererea înregistrată la 8 aprilie 2002, reclamanta SC „CVA P.” SRL a solicitat obligarea Direcţiei Generale a Vămilor București să emită reautorizarea pentru a fi comisionar vamal și, în caz de refuz obligarea la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, deși a prestat activitate de comisionar vamal în perioada 1990 – 2002, pârâta refuză nejustificat reautorizarea necesară continuării activităţii.
Curtea de Apel, Secţia contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.99, pronunţată la 8 mai 2002, a admis acţiunea reclamantei a obligat-o pe pârâtă să elibereze autorizaţia de comisionar în vamă de pe lângă Biroul Vamal de Vămuire și Control Interior.
În caz de refuz, pârâta a fost obligată la plata unor daune cominatorii către
reclamantă, pe zi de întârziere, începând cu data introducerii acţiunii și până
la îndeplinirea obligaţiei stabilite.
Instanţa de fond a reţinut că, anterior datei de 19 noiembrie 2001, reclamanta a fost autorizată în calitate de comisionar în vamă și că pârâta prin organul său teritorial a constatat că aceasta a întrunit cerinţele impuse de art.83 alin.2 și art.102 din Hotărârea Guvernului nr.1114 din 19 noiembrie 2001.
S-a mai reţinut că legiuitorul nu a conferit caracter supletiv actului normativ aplicabil, dimpotrivă, instanţa a constatat că reclamanta întrunea condiţiile cu privire la volumul activităţii și numărul de personal al biroului vamal astfel că refuzul a fost apreciat ca nejustificat.
De asemenea, instanţa a mai reţinut că ar fi contrar principiilor protecţiei concurenţei și a egalităţii în faţa legii ca organul administrativ să aprecieze la liberul arbitru autorizarea unei societăţi și refuzul autorizării pentru altele.
În ceea ce privește daunele cominatorii întemeiate pe dispoziţiile art.1073 – 1075 și 1084 Cod civil instanţa a apreciat că acestea își găsesc justificarea în cuantumul prevăzut în sentinţă.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Direcţia Generală a Vămilor prin Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Cluj, susţinându-se că normele în materie, instituite de art.83 din Hotărârea Guvernului nr.1114/2001 privind Regulamentul de aplicare a Codului vamal și art.63 din Codul vamal nu sunt imperative în sensul obligării organului vamal la emiterea autorizaţiei privind calitatea de comisionar din vamă, și numărul de societăţi cu calitate de comisionar de vamă se stabilește doar de Direcţia Generală a Vămilor, în funcţie de volumul de activitate și de personalul acesteia.
Recursul este nefondat.
Refuzul autorizării reclamantei de a fi comisionar vamal este nejustificat în contextul în care organele specializate ale recurentei au avizat favorabil cererea de reautorizare, iar intimata a îndeplinit condiţiile prevăzute de art.82 și 83 din Hotărârea Guvernului nr.1114/2001 de aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal.
Raportul de verificare din 11 ianuarie 2002 al Direcţiei Regionale Vamale Interjudeţene Cluj certifică împrejurarea că intimata are inclus în obiectul de activitate operaţiuni de comisionar în vamă, că deţine spaţiu de depozitare, echipamente necesare descărcării, are asigurat spaţiu de birou și birotică este dotată cu echipamente necesare utilizării sistemului informatic vamale precum și un volum de activitate.
La Vama Alba Iulia, din anul 2001 au funcţionat 5 comisionari vamali, și deși, faţă de volumul de activitate intimata se clasează pe locul 3, numai în cazul său nu s-a reînnoit autorizarea.
În atare împrejurare, refuzul autorizării vatămă dreptul recunoscut de lege, respectiv H. G. nr.1114/2001.
Ca urmare, recursul a fost respins ca nefondat.