Act al Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinţei de refuzare a restituirii sumelor percepute în cotă fixă aplicată la preţul carburanţilor pentru fondul special al drumurilor publice, conform art.4 din Legea nr. 118/1996 modificată prin Legea nr.264/2001
Contribuţia la fondul special al
drumurilor publice, prin aplicarea unei cote asupra preţului carburanţilor este
datorată chiar dacă mijloacele auto folosesc alte drumuri decât cele prevăzute
în art.3 din Legea nr.118/1996 – autostrăzi, drumuri naţionale, drumuri
judeţene și drumuri comune – pentru că, prin art.5 din aceeași lege, s-a
reglementat restituirea pentru alte situaţii - utilizarea carburanţilor în
domeniul transportului feroviar, naval, al agriculturii și al apărării
naţionale - iar nu și pentru cazul folosirii altor drumuri decât acelea
menţionate mai sus, printre care, ca în speţă, drumurile de incintă ale unei
cariere.
(Secţia de contencios administrativ,
decizia nr.594 din 13 februarie 2003)
Reclamanta S.C.” TP-S.M. “ SA a chemat în judecată Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinţei, solicitând să se anuleze actul administrativ nr.25/1122/2001 din 13 martie 2002 și să fie obligat pârâtul să emită un act administrativ prin care să-i fie recunoscut dreptul la restituirea sumelor percepute în cotă fixă aplicabilă la preţul carburanţilor pentru fondul special al drumurilor.
Curtea de Apel București, Secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr.554 din 29 mai 2002, a respins acţiunea, reţinând că aceasta nu se încadrează în prevederile exprese ale legii, în sensul că transportul terasier minier nu e prevăzut printre cele care beneficiază de restituire a sumelor ce reprezintă cota unică.
Reclamanta a declarat recurs, susţinând că art.3 din Legea nr.118/1996 prevede că “drumurile publice pentru care se aplică prevederile legii sunt: autostrăzile, drumurile naţionale, drumurile judeţene și drumurile comunale”, aceasta înseamnă că se exclud de la aplicarea legii toate celelalte categorii de drumuri; deci, cei care folosesc numai alte categorii de drumuri decât cele enumerate la art.3, sunt implicit scutiţi și de plata cotei de 25% din valoarea carburanţilor așa încât restituirea acestei cote reţinute se impune.
Recursul este nefondat.
Reclamanta este o societate pe acţiuni cu capital privat care are ca obiect de activitate lucrări terasiere în carierele de exploatare a cărbunelui Motru, deţinând un parc de utilaje de peste 460 unităţi.
Mijloacele auto și terasiere pentru îndeplinirea obiectului de activitate în marea lor majoritate așa cum a susţinut și reclamanta nu se deplasează pe nici unul din drumurile avute în vedere de lege, ci doar “pe drumurile de incintă ale carierelor de lignit”, iar aceste drumuri de incintă nu sunt nominalizate de lege.
Într-adevăr, potrivit art.3 din Legea nr.118/1996 – drumurile publice pentru care se aplică prevederile acestei legi sunt: autostrăzile, drumurile naţionale, drumurile judeţene și drumurile comunale.
Prevalându-se de dispoziţiile art.1, pct.2 din Legea nr.264/2001 pârâta a refuzat restituirea către reclamantă a cotei unice aferentă carburanţilor utilizaţi.
Conform Legii nr.264/2001 pentru modificarea și completarea Legii nr.118/1996, privind constituirea și utilizarea Fondului special la drumurile publice – cu modificările și completările ulterioare (art.5), “persoanele fizice sau juridice care utilizează carburanţi auto în domeniile transportului feroviar naval, al agriculturii și al apărării naţionale vor solicita Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinţei restituirea sumei reprezentând cota unică plătită conform prevederilor art.4, restituire ce se va face în termen de 30 de zile de la data solicitării”.
Cum recurenta-reclamantă nu folosește carburanţi auto pentru unul din cele patru domenii specificate de lege, nu îi sunt incidente dispoziţiile art.1 din legea contenciosului administrativ referitoare la dreptul său ocrotit de lege și prin urmare nu beneficiază de restituirea cotei unice.
Faţă de cele arătate, recursul a fost respins.