Hearings: March | | 2026
You are here: Home » Jurisprudence - details

Act vamal prin care s-a stabilit obligaţia plăţii unei taxe vamale, după ce, anterior, un alt act s-a anulat prin  act jurisdicţional

 

Activitatea vamală are drept de control conform art.61 din Legea nr.141/1997 pe o perioadă de 5 ani de la depunerea declaraţiei vamale, dar nu poate reveni asupra unor măsuri dispuse printr-un act administrativ jurisdicţional anterior.

 

Secţia de contencios administrativ, decizia nr.754 din 25 februarie 2003

 

            Reclamanta  Asociaţia Sportivă  „B.R.” a chemat în judecată pe pârâtele Direcţia Generală a Vămilor și Direcţia Regională Vamală Timișoara pentru ca instanţa prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună anularea actului constatator nr.46/1999, a deciziei nr.89/1999 și a deciziei nr.165/2000. S-a susţinut că în mod nelegal a fost anulată o decizie anterioară nr.71/1998, reţinându-se că pentru  autoturismul  introdus în ţară cu titlu de donaţie nu se datorează taxă vamală.

            Curtea de Apel Timișoara, prin sentinţa  civilă nr.379/2000 a admis acţiunea.           Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Direcţia Vamală Interjudeţeană  Timișoara în numele și pentru Direcţia Generală a Vămilor, susţinându-se că în temeiul art.61 din Legea nr.148/1997  autoritatea vamală are dreptul de control  pe o perioadă de 5 ani de la depunerea declaraţiei vamale, și că autoturismul primit de  intimată a fost introdus în ţară de un cetăţean străin, la o altă dată anterioară depunerii declaraţiei vamale de  import, fără a se solicita nici un fel de regim vamal, aflându-se în regim de admitere temporară,  ceea ce înseamnă că nu putea face obiectul unei donaţii.

            Recursul nu este fondat.

            Intimata reclamantă  a introdus în  ţară la 12 ianuarie 1998 autoturismul Renault 21 conform D.V.I. nr.25 din 12 ianuarie 1998, primit cu titlu de donaţie de la cetăţeanul străin  J.M.

            Ulterior, la 1 septembrie 1998, în urma  controlului efectuat de Biroul de  Control Financiar și Gestiune  Vamală din cadrul Direcţiei  Vamale Timișoara, a fost întocmit actul  constatator nr.247/1998 prin care  s-a stabilit în sarcina intimatei obligaţia de a achita taxe vamale în cuantum de 19.740.284 lei.

            În urma contestaţiei formulate împotriva acestui act administrativ, a fost emisă decizia nr.71/1998 de  către directorul Direcţiei Regionale Vamale Timișoara, prin care actul constatator nr.247/1998 a fost anulat  intimata fiind exonerată de plata taxelor vamale. Contestaţia a fost admisă reţinându-se că intimata  cu statut de asociaţie non profit beneficiază de dispoziţiile art.5 și 6 din Ordonanţa Guvernului nr.26/1993 în sensul scutirii de la plata taxelor vamale pentru bunurile primite din  străinătate cu titlu de donaţie.

            Cu toate că decizia nr.71/1998 nu a fost desfiinţată și nici  atacată în condiţiile legale,  aceeași autoritate vamală, emite un nou act constatator, nr.46 din 1 martie 1999 prin care stabilește din nou în sarcina intimatei obligaţia achitării taxelor vamale.

            Decizia nr.71/1998, prin care s-a stabilit că intimata nu datorează taxe vamale, este un act administrativ cu caracter jurisdicţional care o dată intrat în  circuitul civil nu mai poate fi reformat sau desfiinţat decât în calea de atac și termenul prevăzut de lege.

            Autoritatea vamală are drept de control, conform art.61 din Legea nr.141/1997, pe o perioadă de 5 ani de la depunerea declaraţiei vamale, dar acest lucru nu înseamnă că poate reveni, altfel decât în condiţiile legii  asupra unor măsuri dispuse printr-un act administrativ jurisdicţional, emis  tot de ea.

            Așa fiind, în mod corect instanţa de fond a stabilit că recurenta pârâtă nu mai putea încheia un nou act constatator cu privire la aceeași  operaţiune vamală care făcuse deja obiectul unei  contestaţii soluţionată pe fond prin decizia nr.71/1998.

            În consecinţă, în raport de cele reţinute recursul a fost respins ca nefondat.