Act administrativ. Refuzul emiterii actului. Cauza refuzului
Rezolvarea nefavorabilă a unei cereri, adresate
autorităţii administrative, nu echivalează cu un refuz nejustificat, dacă
soluţia dată cererii a avut temei legal.
(Secţia de contencios administrativ,
decizia 796 din 27 februarie 2003)
Reclamantul Z.E. a chemat în judecată atât Primăria Municipiului București, cât și Primăria Sectorului 2 București, susţinând că s-a adresat cu cerere la data de 11 iulie 1996, făcând ulterior numeroase demersuri pentru obţinerea certificatului de urbanism și autorizaţiei de construcţie a unor garaje, dar cererea sa a fost soluţionată nefavorabil, iar adresele nr.260/ 25 iulie 2000 și, respectiv, nr.32663/ 18 august 2000 reprezintă un refuz nejustificat de rezolvare a cererii sale.
La data de 13 martie 2001, la cererea Primăriei Sectorului 2, Curtea de apel București a admis excepţia ridicată și a constatat că această autoritate publică nu are calitate procesuală pasivă în raport cu prevederile art.4 din Legea nr.50/1991, dispunând scoaterea acesteia din cauză.
Curtea de apel, Secţia de contencios administrativ a respins acţiunea formulată de reclamant și a reţinut, în esenţă, că din moment ce Consiliul General al Municipiului București, prin hotărârea nr.160/2000, a dispus suspendarea pe o perioadă de un an a aprobării construcţiilor provizorii amplasate pe domeniul public al municipiului, răspunsul trimis reclamantului cu adresele nr.260/ 25 iulie 2000 și nr.32663/ 18 august 2000 de către Primăria Municipiului București, nu reprezintă un refuz nejustificat în sensul prevederilor art.1 din Legea nr. 29/1990.
Reclamantul a declarat recurs, susţinând, în esenţă, că instanţa a procedat în mod greșit acceptând punctul de vedere al Primăriei Municipiului București.
Recursul este nefondat.
Este adevărat că, potrivit prevederilor art.1 din Legea nr.29/1990 privind contenciosul administrativ, orice persoană care se consideră vătămată prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanţei judecătorești competente pentru recunoașterea dreptului pretins.
Deci, din interpretarea prevederilor legale de mai sus, rezultă că trebuie să existe un refuz nejustificat, abuziv, al autorităţii administrative căreia persoana i-a adresat o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege.
Or, în cauză, instanţa de fond a reţinut în mod judicios că, din adresele
nr.32663/ 18.08.2000 a Primăriei Sectorului 2 București și, respectiv, nr.260/
25.07.2000 și nr.76386/2000 ale Primăriei Municipiului București rezultă că
cererea reclamantului nu a putut fi rezolvată favorabil ca urmare a faptului că
pe terenurile care formează domeniul public al municipiului nu se mai aprobă
construcţii provizorii.
Astfel fiind, în mod corect a reţinut Curtea de apel că rezolvarea nefavorabilă a unei cereri nu poate fi echivalată cu un refuz nejustificat, din moment ce soluţia dată cererii a avut ca temei o hotărâre a Consiliului General al Municipiului București, organul deliberativ al administraţiei publice a municipiului București.
Având în vedere aceste considerente, recursul a fost respins ca nefondat.