Acte exceptate de la controlul instanţei de contencios administrativ. Anularea unui act adoptat de Delegaţia Comisiei Europene în România
Legea nr. 29/1990, art.2 lit.a
Metodologiei de evaluare
și selectare a proiectelor în vederea obţinerii finanţării din fonduri
europene, nu îi sunt aplicabile dispoziţiile legii române. Constituind un act
adoptat de Delegaţia Comisiei Europene în România, dreptul de a-l cenzura
aparţine forurilor competente din cadrul Uniunii Europene. Astfel, potrivit art.2
lit.a din Legea nr.29/1990 a contenciosului administrativ, nu pot fi atacate în
justiţie, între altele, actele referitoare la interpretarea și executarea
actelor internaţionale la care România este parte.
(Secţia de contencios administrativ, decizia nr.1939 din 21 mai 2003)
SC I. SRL Suceava a formulat cerere de chemare în judecată a pârâţilor Guvernul României, Adrian Năstase, prim-ministru, Ministerul Dezvoltării și Prognozei, L.C. și M.D., ministru și respectiv secretar de stat la Ministerul Dezvoltării și Prognozei, Agenţia de Dezvoltare Regională Nord-Est, A.C., director al agenţiei sus-menţionate și președintele comisiei de evaluare și selecţie a proiectelor pentru licitaţia „Program Phare 2000, coeziune economică și socială, Dezvoltarea Resurselor Umane” în contextul restructurării industriale, sesiunea octombrie 2001.
Reclamanta a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea actului administrativ de autoritate de specialitate (norme metodologice ), partea referitoare la criteriul celor 67 puncte pentru selectarea proiectelor în vederea finanţării licitaţiei Program Phare 2000, act emis de Ministerul Dezvoltării și Prognozei, intitulat „metodologie de evaluare”, precum și recunoașterea dreptului societăţii de a primi grantul solicitat pentru proiectul depus în vederea finanţării și obligarea pârâţilor, în solidar, la repararea pagubei cauzate de 514.000 euro, plus dobânda de 8% pe an.
Reclamanta a arătat că în luna octombrie 2001, a depus un proiect pentru care a solicitat finanţarea, prin grant în cadrul programului Phare 2000, coeziune economică și socială, dezvoltarea resurselor umane.
Cererea societăţii a fost respinsă prin scrisoarea nr.1288/4 iulie 2002, emisă de Agenţia de Dezvoltare Regională Nord-Est, cu motivaţia că, proiectul „a întrunit un punctaj inferior pragului minim de 67 puncte stabilit de către Delegaţia Comisiei Europene în România”. Criteriul celor 67 de puncte, stipulat în „Metodologia de evaluare”, elaborată și aprobată de Ministerul Dezvoltării și Prognozei și Delegaţia Comisiei Europene, a fost introdus după depunerea proiectelor fără a fi prevăzut în ghidul solicitantului, care constituie baza legală a procedurilor.
Reclamanta a mai precizat că prin introducerea unui nou criteriu de selectare, care a determinat eliminarea proiectului societăţii, s-a comis o ilegalitate, întrucât, conform actelor normative care reglementează procedurile de depunere, evaluare și selectare a proiectelor, acestea se desfășoară exclusiv pe baza condiţiilor și criteriilor publicate în Practical Guide, cerinţe care în nici un caz nu pot fi schimbate după depunerea proiectelor.
Curtea de Apel Suceava, Secţia comercială și de contencios administrativ a respins acţiunea ca inadmisibilă, reţinându-se că, întrucât acţiunea vizează metodologia de evaluare și selectare a proiectelor depuse în vederea obţinerii finanţării din fonduri comunitare, norme metodologice aprobate de Delegaţia Comisiei Europene în România, actul contestat este exceptat cenzurii instanţei de contencios administrativ.
Astfel, potrivit art.2 lit.a din Legea nr.29/1990 a contenciosului administrativ, nu pot fi atacate în justiţie, între altele, actele referitoare la interpretarea și executarea actelor internaţionale la care România este parte.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta SC I. SRL Suceava, invocând cazurile de modificare prevăzute de art.307 pct.7, 8, 9 și 10 C. proc. civ., în sensul că hotărârea cuprinde motive contradictorii,este lipsită de temei legal și dată cu aplicarea greșită a legii, iar instanţa a interpretat greșit actul dedus judecăţii, fără a se pronunţa asupra stabilirii naturii juridice reale a actelor la care face referire art.2 din Legea nr.29/1990.
Astfel, textul de lege sus-menţionat nu-și găsește aplicare, întrucât, potrivit prevederilor art.2 lit.a din Legea nr.29/1990 sunt exceptate controlului în contencios administrativ actele de o natură specială, care privesc cerinţe superioare ale societăţii, respectiv actele de guvernământ, în cadrul cărora se cuprind toate măsurile luate pentru ocrotirea unui interes general privitor la ordinea publică, la siguranţa statului, internă sau externă, sau la alte cerinţe de ordine superioară.
Referitor la înscrisul a cărui anulare s-a solicitat, reclamanta a precizat că acesta este un act administrativ ordinar, care nu întrunește natura și caracteristicile actului de guvernământ, nefiind necesar și introdus ilegal, în contradicţie cu normele după care trebuia să se desfășoare licitaţia.
Recursul este nefondat.
Astfel, susţinerile reclamantei privind admisibilitatea acţiunii, în raport de natura juridică a actului contestat, nu au suport legal.
Pentru ca o instanţă să poată decide asupra unei cereri cu privire la drepturi și obligaţii, este necesar ca ea să fie competentă să analizeze atât chestiunile de fapt, cât și normele de drept aplicabile litigiului cu care a fost investită.
În cauză, instanţa a reţinut în mod justificat că nu este competentă să
hotărască asupra anulării actului contestat și a cererilor conexe, normele
europene, în categoria cărora se cuprinde și înscrisul în litigiu, nefiind
supuse cenzurii instanţelor românești.
Astfel cum rezultă din actele dosarului, criteriul celor 67 de puncte stipulat în metodologia specială de evaluare din punct de vedere tehnic și financiar, utilizată pe parcursul întregului proces de evaluare, a fost propus de Ministerul Dezvoltării și Prognozei și aprobat de delegaţia Comisiei Europene în România prin adresa nr.563/27 noiembrie 2001.
Așadar, Curtea reţine că metodologiei de evaluare, care aplică de fapt criteriile stabilite iniţial în Ghidul Solicitantului, nu-i sunt aplicabile dispoziţiile legislaţiei românești. Constituind un act adoptat de Comisia Uniunii Europene, dreptul de a-l cenzura aparţine forurilor competente din cadrul Uniunii Europene.
În consecinţă, Curtea constată că nu poate fi vorba de un refuz nejustificat al instanţei de a judeca, astfel cum a pretins reclamanta.
Recursul a fost respins ca nefondat.