R O M Â N I A
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul A.G. împotriva sentinței penale nr.245 din 19 septembrie 2002 a Curții de Apel Cluj.
S-a prezentat recurentul inculpat A.G., aflat în stare de arest, asistat de avocat Z.C., apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind intimata parte civilă C.N.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului declarat, ca nefondat apreciind că, instanțele au făcut o corectă individualizare a pedepsei în raport de criteriile prevăzute de dispozițiile art.72 din Codul penal.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, a cerut reducerea pedepsei.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.307 din 25 iunie 2002 a Tribunalului Cluj, inculpatul A.G. a fost condamnat la pedeapsa de 23 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.d, e Cod penal, pentru infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art.176 lit.e Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, cu consecințele prevăzute de art.64 și 71 Cod penal.
În baza art.350 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar potrivit art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestului preventiv începând cu data de 21 ianuarie 2002 și până la zi.
În baza art.14, 346 Cod procedură penală, s-a admis în parte cererea formulată de partea civilă Cetan Nicolae și inculpatul a fost obligat să plătească părții civile suma de 20.000.000 lei daune materiale și 100.000.000 lei daune morale.
S-a respins cererea părții civile C.M.
În baza art.118 lit.d Cod penal, s-a dispus confiscarea specială a corpului delict (un briceag).
În baza art.191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 9.000.000 lei cheltuieli judiciare, din care 650.000 lei reprezentând onorar avocațial.
Pentru a pronunța sentința de mai sus, instanța de fond a reținut că inculpatul a trăit în relații de concubinaj cu victima L.C. într-o locuință închiriată aparținând fermei pomicole din cartierul Someșeni, aceștia au ocupat o încăpere a imobilului iar cealaltă încăpere era ocupată de părinții victimei L.I.. Relațiile dintre inculpat și victimă au fost în general bune, iar la începutul lunii octombrie 2001, victima a rămas însărcinată cu inculpatul, comunicându-i și acestuia acest aspect.
În data de 3 ianuarie 2002, inculpatul a fost sancționat contravențional cu suma de 500.000 lei amendă de lucrătorii postului de poliție Apahida. Întrucât credea că, dacă nu va achita amenda aceasta se va transforma în închisoare, începând din luna ianuarie 2002 inculpatul a fost convins că în scurt timp va fi arestat, această temere fiindu-i alimentată și de părinții victimei, aceștia afirmând chiar că victima ar putea să se căsătorească cu altă persoană.
În dimineața zilei de 19 ianuarie 2002, victima l-a trezit pe inculpat spunându-i să aprindă focul iar acesta după ce s-a ridicat din pat, sub imperiul temerii că va fi părăsit, a luat cuțitul de pe masă și l-a înfipt victimei în gât sub mandibulă, cauzându-i o leziune de 1,5/1 cm., care a lezat laringele și a declanșat hemoragia. Victima a sărit din pat și a fugit spre ușa încăperii mamei sale, însă a decedat în câteva minute datorită asfixiei mecanice prin aspirat de sânge pe căile respiratorii.
Potrivit raportului de constatare medico-legală, moartea victimei L.C. s-a datorat asfixiei mecanice, prin sânge aspirat în căile respiratorii, ca urmare a unei plăgi tăiate-înțepate, produsă prin lovire cu un corp tăietor-înțepător.
Tot din această expertiză rezultă că victima prezenta o sarcină în luna a IV-a, morfologic în evoluție relevându-se existența unui făt de sex masculin de 25 cm.lungime.
Împotriva sentinței penale nr.307 din 25 iunie 2002 a Tribunalului Cluj, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și inculpatul.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a solicitat desființarea hotărârii instanței de fond și condamnarea inculpatului la pedeapsa detențiunii de viață. S-a arătat că circumstanța care atribuie faptei comise de inculpatul A.G. un caracter deosebit de grav vizează nu doar suprimarea vieții victimei ci și suprimarea vieții în curs de devenire, distrugerea produsului de concepție a victimei cu inculpatul, raportat la modul de comitere a faptei, la urmarea socialmente periculoasă, deosebit de gravă, la statutul de recidivist al inculpatului. Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, a arătat că pedeapsa închisorii aplicată inculpatului este neîndestulătoare, fiind în același timp inaptă să îndeplinească un mijloc de constrângere pe măsura gravității faptei comise.
Inculpatul A.G. a solicitat desființarea hotărârii instanței de fond, reținerea de circumstanțe atenuante personale în favoarea lui și reducerea pedepsei ce i s-a aplicat.
S-a arătat că inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă astfel că reținerea de circumstanțe atenuante personale este justificată.
Curtea de Apel Cluj, prin decizia penală nr.245 din 19 septembrie 2002 a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchet și inculpat.
A motivat instanța de apel că inculpatul a săvârșit o infracțiunea deosebit de gravă, în stare de recidivă postcondamnatorie, astfel că cererea de a se reține în favoarea sa circumstanțe atenuante și de a i se reduce pedeapsa nu poate fi primită.
Referitor la apelul Parchetului s-a apreciat că nici acesta nu este fondat, pedeapsa aplicată inculpatului a fost stabilită în apropierea maximului special prevăzut de lege, fiind suficientă pentru reeducarea acestuia, nejustificându-se schimbarea în pedeapsa detențiunii pe viață.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul, criticând-o cu privire la individualizarea pedepsei și a solicitat reducerea acesteia.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Instanța de fond a administrat toate probele necesare aflării adevărului, care au fost complet și just apreciate, faptele și împrejurările reținute fiind reale și corespunzând probelor administrate.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, suprimarea vieții concubinei sale care era însărcinată în luna a IV-a, în condițiile reținute, respectiv aplicarea unei lovituri cu cuțitul la gât, sub mandibulă, producându-i decesul în câteva minute și reținând că, inculpatul este recidivist, pedeapsa aplicată de 23 ani închisoare apare ca just individualizată.
Pericolul social deosebit de grav, evidențiat prin împrejurările în care a fost comisă fapta și datele ce caracterizează persoana inculpatului, justifică pe deplin tratamentul sancționator aplicat.
În conformitate cu art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Se va deduce din pedeapsă prevenția de la 21 ianuarie 2002 la zi.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.G., împotriva deciziei penale nr.245 din 19 septembrie 2002 a Curții de Apel Cluj.
Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 21 ianuarie 2002 la 21 ianuarie 2003.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2003.