R O M A N I A
Decizia nr.255 Dosar nr.2815/2002
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul A.P. împotriva deciziei penale nr.119/A din 6 iunie 2002 a Curții de Apel Oradea.
S-a prezentat recurentul inculpat A.P., aflat în stare de arest, asistat de av.Z.C., apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind intimata parte civilă B.A.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a susținut că infracțiunea de tâlhărie în formă agravantă este o infracțiune complexă, care absoarbe în conținutul său atât infracțiunea de violare de domiciliu, cât și pe cea de distrugere – în speță, strâmbarea axului zăvorului de la ușă.
În recursul inculpatului, apărarea a susținut schimbarea încadrării juridice pentru fapta dedusă judecății în tentativă la tâlhărie calificată prin efracție și reducerea pedepsei.
Procurorul a susținut că, în raport de situația de fapt reținută și dovedită cu probatoriul administrat la dosarul cauzei, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la infracțiunea de tâlhărie în formă calificată, infracțiunea de distrugere și violare de domiciliu fiind absorbită în conținutul infracțiunii de tentativă la infracțiunea de tâlhărie în formă calificată.
A solicitat admiterea recursului numai sub acest aspect nu și al reducerii pedepsei.
Inculpatul, în ultimul cuvânt acordat a arătat că recunoaște săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu și distrugere, motivând că a intrat în casa părții vătămate pentru a se adăposti de ploaie.
C U R T E A,
Deliberând asupra cauzei de față:
Din actele dosarului, rezultă următoarele:
Prin sentința penală nr.61 pronunțată la data de 8 aprilie 2002 în dosarul nr.8849/2001 Tribunalul Oradea l-a condamnat pe inculpatul A.P. pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie calificată prevăzută și pedepsită de dispozițiile art.211 alin.2 lit.d și f cu aplicarea art.37 a Codului penal la 4 ani închisoare, pentru infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art.192 alin.2 cu art.37 lit.a Cod penal la 2 ani și 6 luni închisoare și pentru infracțiunea de distrugere prevăzută de art.217 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal la 1 an și 6 luni închisoare.
S-au aplicat dispozițiile art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare dându-se și un spor de 2 luni închisoare, inculpatul urmând să execute 4 ani și 2 luni închisoare.
Conform art.61 Cod penal s-a revocat liberarea condiționată a restului de pedeapsă de 702 zile (deci pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.584/1997 de Judecătoria Alba) și s-a contopit cu pedeapsa de 4 ani și 2 luni închisoare, urmând să execute 4 ani și 2 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare, deci 4 ani și 6 luni închisoare.
S-au aplicat dispozițiile art.71 – 64 Cod penal.
S-a dedus arestarea preventivă la zi.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat incluzându-se și onorariul apărătorului din oficiu.
Pentru a se pronunța astfel, în fapt s-au reținut următoarele:
La data de 13 noiembrie 2001, partea vătămată B.A. în timp ce dormea a fost victima inculpatului care, în jurul orelor 6,00 a pătruns forțat în locuința sa, cu intenția evidentă de a sustrage bunuri iar pentru a-și asigura scăparea l-a lovit, când a încercat să-l imobilizeze.
Instanța, din analiza probelor administrate care au dus la stabilirea faptei și a vinovăției inculpatului astfel cum au fost prezentate (declarația părții vătămate, declarația inculpatului, proces-verbal de recunoaștere din grup, martorii C.T., O.D., S.I.E. și L.F.), a constatat întrunirea elementelor constitutive a trei infracțiuni distincte aflate în concurs real: distrugere (îndoirea zăvorului), violare de domiciliu (pătrunderea fără drept în locuință), tentativă la tâlhărie (nu a mai sustras de frica părții vătămate și l-a lovit pentru a-și asigura retragerea).
Cu ocazia stabilirii pedepsei la individualizarea acesteia, instanța a aplicat și sporuri de concurs.
Curtea de Apel Oradea prin decizia penală nr.119/A pronunțată la data de 6 iunie 2002 în dosarul penal nr.2175/2002 a respins ca nefondat apelul inculpatului, prin care se criticase sentința de condamnare pentru asprimea pedepsei aplicate, apreciindu-se că aceasta este corespunzătoare gradului de pericol social al faptelor așa cum s-au săvârșit și al persoanei inculpatului.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpatul a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât fapta sa a fost greșit încadrată juridic (art.3859 alin.1 pct.17) și individualizarea necorespunzătoare.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și a sentinței, încadrarea juridică într-o infracțiune unică, complexă, de tentativă la tâlhărie calificată pentru care să se aplice o pedeapsă redusă.
Inculpatul personal a declarat că i-a lipsit intenția sustragerii deci se consideră vinovat doar de pătrunderea fără voie în locuință și de îndoirea zăvorului de la ușă.
Curtea, examinând hotărârea atacată și sentința de condamnare în raport de probele administrate, criticile formulate și dispozițiile legale aplicate în cauză, astfel cum și-au găsit interpretarea în practica judiciară constată următoarele:
Situația de fapt a frost corect stabilită dar greșit interpretată și încadrată juridic.
Sub aspectul laturii obiective s-a reținut corespunzător realității că inculpatul a pătruns într-o locuință prin forțarea încuietorii și fiind surprins
s-a speriat și l-a lovit pe locatar pentru a putea fugi.
Din punct de vedere al laturii subiective prezența inculpatului în casă în clandestinitate, spaima acestuia când a fost descoperit, unite cu lipsa vreunei surse licite de venit și săvârșirea anterioară a acelui furt, nu se explică altfel decât prin intenția sa de a fura.
Explicația dată de inculpat este puerilă și de altfel neconfirmată de vreo altă probă (este vorba de afirmația inculpatului că s-ar fi adăpostit de ploaie).
Recursul inculpatului este întemeiat sub aspectul greșitei încadrări juridice în trei infracțiuni distincte : distrugere, violare de domiciliu și tentativă la infracțiunea de tâlhărie.
Distrugerea și violarea de domiciliu sunt absorbite în infracțiunea de tâlhărie, în forma reținută a tentativei.
Actele materiale de pătrundere în imobil și forțare a încuietorii sunt specifice furtului prin efracție, întrerupt de apariția părții vătămate, împotriva căruia inculpatul a exercitat violențe, pentru a-și asigura scăparea.
În speță, nu este vorba de o pluralitate de infracțiuni ci de o infracțiune complexă, al cărei specific constă tocmai în cuprinderea în conținutul său în formă agravantă a unor acțiuni care prin ele însele sunt fapte prevăzute de legea penală.
Elementele acestora sunt absorbite în infracțiunea complexă.
Date fiind circumstanțele nu se impune reducerea pedepsei.
Urmează a se admite recursul în conformitate cu dispozițiile art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală și casând hotărârile prin aplicarea art.334 Cod procedură penală, inculpatul să fie condamnat pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie săvârșită în timpul nopții dintr-o locuință.
Se va menține revocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 702 zile din pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.584/1997 a Judecătoriei Alba și se va contopi cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute 4 ani închisoare.
Conform art.88 Cod penal se va deduce prevenția la zi.
Onorariul apărătorului din oficiu, se va suporta din fondul Ministerului Justiției având în vedere dispozițiile art.192 alin.final Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de inculpatul A.P., împotriva deciziei penale nr.199/A din 6 iunie 2002 a Curții de Apel Oradea.
Casează decizia penală atacată, precum și sentința penală nr.61 din 8 aprilie 2002 a Tribunalului Bihor – Oradea, cu privire la încadrările juridice reținute.
Înlătură sporurile de pedeapsă aplicate și a art.34 lit.b din Codul penal.
În baza art.334 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică dată faptei din infracțiunile prevăzute de art.20 raportat la art.211 alin.2 lit.d și f cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal, art.192 alin.2 cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal și art.217 alin.1 cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal, în infracțiunea prevăzută de art.20 raportat la art.211 alin.2 lit.d și f din Codul penal, cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal, text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpat la 4 ani închisoare.
Menține revocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 702 zile din pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.584/1997 a Judecătoriei Alba, pe care îl contopește cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.
Deduce din pedeapsă reținerea și perioada executată în arest preventiv de la 14 noiembrie 2001 la 21 ianuarie 2003.
Onorariul de avocat în sumă de 300.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2003.