S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul S.I.M. împotriva deciziei penale nr.534 din 6 septembrie 2002 a Curții de Apel București, Secția I penală.
S-a prezentat recurentul inculpatul S.I.M., aflat în stare de arestat, asistat de avocat
Z. C., apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind intimata parte civilă J.G.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a slicitat admiterea recursului declarat, casarea hotărârilor atacate și, în principal, achitarea pentru infracțiunea dedusă judecății în temeiul dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a, raportat la art.10 lit.c din Codul de procedură penală, întrucât nu el este autorul infracțiunii.
In subsidiar, s-a cerut reducerea pedepsei.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului declarat, ca nefondat, motivând că, din probatoriul administrat la dosarului cauzei rezultă cu certitudine că inculpatul este autorul faptelor pentru care a fost condamnat, iar pedeapsa a fost corect individualizată, în cauză neidentificându-se elemente noi care să conducă la o nouă reindividualizare.
Inculpatul, în ultimul cuvânt acordat, a susținut că este nevinovat.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul București, Secția I penală, prin sentința penală nr.584 din 21 iunie 2002 l-a condamnat pe inculpatul S.I.M. la 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art.197 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal și la 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.b, d și f din Codul penal, cu aplicarea art.37 lit.b din același cod.
In baza art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal pedepsele au fost contopite și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal pe o durată de 3 ani.
A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
In baza art.116 din Codul penal a luat măsura interzicerii de a se afla în București pe o durată de 3 ani.
Inculpatul a fost obligat să restituie părții civile J.G. o butelie sau să o despăgubească cu suma de 600.000 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:
In noaptea de 17/18 august 2000, inculpatul, cunoscând că J.G., în vârstă de 80 ani, locuiește singură, a pătruns în locuința acesteia înarmat cu un cuțit, cu care a amenințat-o și a întreținut relații sexuale împotriva voinței persoanei vătămate. La plecarea din locuință a tăiat furtunul buteliei de aragaz și a luat butelia pe care a doua zi a vândut-o unei persoane neidentificate.
Impotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul care a criticat-o ca nelegală și netemeinică, susținând că nu el este autorul infracțiunilor și că în cursul urmăririi penale nu i-au fost respectate drepturile, neavând posibilitatea să-și formuleze o apărare corespunzătoare.
Curtea de Apel București – Secția I penală, prin decizia nr.534 din 6 septembrie 2002 a admis apelul inculpatului, a desființat parțial sentința și a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în cauza dedusă judecății de la 22 august 2000 la 27 august 2000, iar prima instanță a omis să deducă din pedeapsă arestul preventiv executat.
Cu privire la motivele de apel s-a arătat în decizie că, prin declarația dată la 23 august 2000 inculpatul a recunoscut faptele comise detaliind împrejurările în care le-a săvârșit. Ulterior, inculpatul a revenit și a susținut că nu el este autorul infracțiunilor, dar a motivat, instanța de apel, vinovăția este dovedită cu recunoașterea din grup de către partea vătămată, depozițiile martorilor A.S. și G.M.
Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de către inculpat, care a criticat decizia pentru aceleași motive, susținând că nu el este autorul infracțiunilor și că organele de poliție l-au forțat să recunoască fapta.
Recursul este nefondat.
Verificând actele și lucrările de la dosar se constată că, atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut corect situația de fapt, încadrând faptele în textele de lege corespunzătoare pentru care i-a aplicat inculpatului pedepse cu respectarea prevederilor art.72 Cod penal.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor deoarece a fost recunoscut de partea vătămată și lucru cel mai important, martorii audiați au arătat că l-au văzut cu o butelie pe care o oferea spre vânzare. Acea butelie a fost vândută de inculpat unei persoane necunoscute dar pentru a nu da naștere la bănuieli că provine din furt a fost vândută fără reductor – (ceasul de presiune). La percheziția efectuată în imobilul unde a locuit inculpatul între paturi a fost găsit un reductor (ceas de butelie) cu o bucată de furtun tăiat de circa 7 cm lungime.
Prin constatarea tehnico-științifică efectuată în cauză (f.35 – 40 d.u.p.) s-a stabilit că această bucată de furtun se îmbină pe tăietură cu restul de furtun rămas la aragazul din locuința părții vătămate.
Pentru considerentele arătate, având în vedere că verificând decizia atacată în raport și cu prevederile art.3859 alin.3 Cod procedură penală nu se constată existența și altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul este nefondat și a fi respins ca atare în conformitate cu art.38517 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală.
In baza art.192 alin.2 Cod procedură penală recurentul urmează să fie abligat să plătească 1.400.000 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I.M., împotriva deciziei penale nr.534 din 6 septembrie 2002 a Curții de Apel București, Secția I penală.
Deduce din pedeapsă reținerea și perioada executată în arest preventiv de la 22 august 2000 la 27 august 2000.
Constată că inculpatul e arestat în altă cauză.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2003.