Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 382 din 28 noiembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Argeș s-a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpații C.V. și L.G. din infracțiunea, prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea, prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și respectiv în infracțiunea, prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen., conform art. 334 C. proc. pen.
A fost respinsă cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea, prevăzută de art. 183 C. pen., formulată de inculpatul C.V., precum și cererea inculpatului L.G. privind încadrarea juridică a faptei în infracțiunea, prevăzută de art. 315 C. pen. și art. 180 alin. (2) C. pen.
În baza art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.V. la 20 ani închisoare în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen.
În baza art. 10 alin. (1) din Legea nr. 137/1997 s-a revocat beneficiul grațierii pentru pedepsele de câte un an închisoare, pronunțate pentru săvârșirea infracțiunilor, prevăzute de art. 97 alin. (1) și (4) lit. a) și c) și art. 98 alin. (1) și (4) din Legea nr. 26/1996 comise la 3 ianuarie 1997 și, respectiv, pentru săvârșirea infracțiunilor, prevăzute de art. 97 alin. (1) și (4) lit. a) și c) și art. 98 alin. (1) și (4) din Legea nr. 26/1996 comise la 5 ianuarie 1997, toate dispuse prin sentința penală nr. 454 din 9 iunie 1999 a Judecătoriei Găești, jud. Dâmbovița, definitivă prin neapelare la 6 iulie 1999.
În baza art. 33 și art. 34 C. pen., s-a dispus contopirea celor patru pedepse de câte un an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an închisoare în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen.
S-a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă de un an închisoare alături de pedeapsa de 2 ani închisoare, în total 21 ani închisoare ,în condițiile art. 57 C. pen.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile, prevăzute de art. 64 C. pen.
În baza art. 175 lit. i) C. pen., coroborat cu art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 6 ani.
În baza art. 175 lit. i) C. pen., a fost condamnat inculpatul L.G. la 19 ani și 6 luni închisoare în condițiile art. 57 C. pen.
În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile, prevăzute de art. 64 C. pen.
În baza art. 175 lit. i) C. pen., coroborat cu art. 65 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 6 ani.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei închisorii timpul arestării preventive, de la 9 noiembrie 2001, la 28 noiembrie 2002.
S-a dispus restituirea către N.N. a unei arme cu aer comprimat.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă și au fost obligați, în solidar, inculpații, la plata către partea civilă B.C. la 155.000.000 lei despăgubiri civile (55.000.000 lei daune materiale și 100.000.000 lei daune morale).
Au fost obligați în solidar, inculpații la plata unei prestații periodice de 400.000 lei lunar în favoarea părții civile B.C., începând cu 9 noiembrie 2001 și până la încetarea stării de nevoie, precum și în favoarea minorei B.I.T., în cuantum de 800.000 lei lunar, începând cu 9 noiembrie 2001 și până la împlinirea vârstei de 18 ani.
Au fost obligați inculpații la câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat și la câte 750.000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă B.C.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
În ziua de 8 noiembrie 2001, inculpații C.V. și L.G., însoțiți de martorul I.F. (toți angajați ai S.A.N., jud. Argeș) au plecat cu o căruță de la locul de muncă, în comuna M., jud. A., urmând ca martorul să își ia de la domiciliu îmbrăcăminte și hrană.
Cu această ocazie, toți au consumat băuturi alcoolice (1 litru țuică, 1 litru vișinată și câte o sticlă de bere).
În jurul orelor 17,00, cei trei s-au întors în comuna N., jud. A., oprindu-se la barul O. pentru a mai bea o sticlă de bere.
În acest loc, l-au întâlnit pe B.I., căruia martorul I.F. i-a solicitat, cu titlu de împrumut, suma de 10.000 lei.
Urmare refuzului acestuia de a-i satisface cererea, între cei doi s-a declanșat un incident la care, apoi, au participat și inculpații.
În cele din urmă, B.I. a părăsit localul, a urcat în căruța sa și s-a îndreptat spre comuna Negrași.
Același lucru l-au făcut și C.V., L.G. și I.F., care, cu atelajul fermei, au plecat spre sediul acesteia, unde martorul a coborât. În continuare, cei doi inculpați au hotărât să-și continue deplasarea spre locuința lui M.P. pentru a cumpăra un litru de țuică.
Pe drum i-au întâlnit pe martorii M.V. și M.F.S. care, la rândul lor, au fost transportați până în apropierea domiciliului lor, aflat în comuna M, jud. A.
Apoi, C.V. și L.G. au plecat spre comuna N., dar, în imediata apropiere a podului „Fuscel”, situat la limita comunelor M. și N., l-au întâlnit pe B.I. care intenționa să se deplaseze spre locuința sa din satul Ziduri.
Inculpatul L.G. a sărit în căruța condusă de B.I., lovindu-l cu pumnii și cu picioarele, în ajutorul inculpatului intervenind C.V. care, cu patul unei puști cu aer comprimat, pe care o avea în căruță și care aparținea martorului N.N. (directorul S.A.N.), a aplicat victimei mai multe lovituri în zona capului și a toracelui.
În tot acest timp, inculpatul L.G. a continuat să îl agreseze pe B.I., lovindu-l la întâmplare, în același mod, respectiv cu pumnii și picioarele.
După circa 500 m față de locul unde a avut loc primul incident, C.V. și L.G. l-au găsit pe B.I. căzut la pământ, împrejurare în care au continuat să îl lovească, după care l-au dezbrăcat, abandonându-l în starea limită în care se afla.
În continuare, cei doi inculpați au revenit la ferma agricolă, l-au informat pe martorul I.F. despre cele întâmplate și, împreună, s-au întors la locul faptei, constatând decesul victimei.
Apoi, după ce și martorul N.N. a aflat despre producerea evenimentului au fost sesizate organele de urmărire penală, ale căror constatări sunt descrise în cuprinsul procesului-verbal încheiat la 9 noiembrie 2001.
Raportul de constatare medico-legal nr. 277/B/2001 întocmit de S.M.L. Argeș a concluzionat că „moartea numitului B.I. a fost violentă. Ea s-a datorat hemoragiei, contuziei și dilacerării cerebrale, care au survenit în urma unui T.C.C. acut forte, cu fractură de boltă și bază craniană, prin lovire cu corp dur.
Între leziunile traumatice cranio-cerebrale și deces există directă legătură de cauzalitate.
În drept, fapta inculpaților a fost încadrată în dispozițiile art. 175 lit. i) C. pen.
Pentru inculpatul C.V. s-a făcut aplicația dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen., referitoare la recidiva postexecutorie în raport de o condamnare a sa anterioară.
Împotriva sentinței au declarat apel cei doi inculpați.
Inculpatul C.V. critică sentința pentru nelegalitate, în sensul că a fost în mod greșit condamnat, deoarece nu a acționat cu intenția de a ucide.
S-a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen.
Inculpatul L.G. a criticat sentința pentru nelegalitate, în sensul că a fost condamnat pe nedrept, întrucât nu a lovit victima și a solicitat achitarea.
Prin decizia penală nr. 46 A din 18 februarie 2003, Curtea de Apel Pitești a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.V. și L.G.
Pentru a pronunța astfel, s-a reținut că prima instanță a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, făcând și o încadrare juridică corectă a faptei săvârșită de aceștia.
Schimbarea încadrării juridice nu a fost primită, reținându-se că din probele administrate în cauză a rezultat că inculpații au acționat împreună, au lovit victima în mod repetat, inclusiv în zone vitale ale corpului, astfel că inculpații chiar dacă nu au urmărit moartea victimei, au prevăzut rezultatul faptelor lor și au acceptat posibilitatea producerii lui.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații L.G. și C.V.
Inculpatul C.V. a criticat hotărârile sub aspectul greșitei condamnări, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen., întrucât nu a urmărit să ucidă victima, deși a lovit-o cu patul puștii și în regiunea capului ci doar să-i aplice o corecție, solicitând astfel schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor, prevăzută de art. 175 C. pen., în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. În acest sens solicită a se restitui cauza la parchet în vederea completării urmăririi penale, respectiv efectuarea unei expertize medico-legale din care să rezulte dacă lovitura cu patul puștii aplicată de inculpat victimei, a fost mortală.
Inculpatul L.G. a criticat hotărârile sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei la care a fost condamnat, respectiv, el apreciind că fapta săvârșită întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., întrucât a lovit victima doar cu pumnii și picioarele.
În subsidiar, ambii inculpații au solicitat o redozare a pedepselor, în sensul reducerii acestora.
Curtea examinând cauza în raport de motivele invocate, analizate prin prisma dispozițiilor art. 3859 pct. 17, 171 și 14 C. proc. pen., cât și din oficiu, constată că recursurile sunt nefondate.
Instanțele au administrat toate probele utile unei juste soluționări a cauzei în vederea aflării adevărului, iar soluția adoptată este în concordanță cu întreg probatoriul administrat.
Și încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpați este corectă.
Din probele dosarului rezultă că inculpații împreună, au hotărât și apoi au lovit pe victimă cu pumnii, picioarele și cu patul unei puști cu aer comprimat în zone vitale ale corpului, după care tot împreună au dezbrăcat victima și au lăsat-o în frig, noaptea în câmp, fără să-i acorde vreun ajutor.
Expertiza medico-legală a concluzionat că moartea numitului B.I. a fost violentă, ea datorându-se hemoragiei, contuziei și dilacerării cerebrale care au survenit în urma unui T.C.C. acut cu fractură de boltă și bază craniană prin lovire cu corp dur.
Între leziunile traumatice cranio-cerebrale și deces există legătură directă de cauzalitate.
Fapta inculpaților astfel cum a fost descrisă mai sus întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen.
Nu poate fi primită apărarea inculpatului C.V., în sensul că nu au acționat cu intenția de a ucide, de vreme ce din probe a rezultat (și inculpații nu au contestat nici un moment situația de fapt reținută în baza probelor administrate) că el a acționat deliberat, revenind cu inculpatul L.G. pentru a-l bate pe B.I. cu scopul de a-i arăta „cine sunt ei”.
În plus, intensitatea loviturilor, multitudinea acestora, zonele lovite, respectiv cap, torace, abdomen, ferocitatea cu care a acționat, deși victima era în neputință de a se mai apăra, abandonarea acesteia în câmp, în plină noapte, sunt tot atâtea elemente care conduc la concluzia că inculpații au prevăzut rezultatul faptelor lor și au acceptat posibilitatea producerii lui, chiar dacă nu au urmărit acest rezultat.
Pentru aceleași considerente nici apărarea inculpatului L.G. nu poate fi primită, el însoțindu-l pe inculpatul C.V. și în timp ce acesta lovea victima, a lovit și el „la întâmplare” în zona capului și toracelui cu pumnii și picioarele, și tot împreună au dezbrăcat și abandonat victima.
Situația reținută de instanțe ca urmare a interpretării probelor administrate în cauză, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului, declarații de martori, planșele fotografice, declarațiile inculpaților se coroborează și cu concluziile rapoartelor de constatare medico-legală care, cu privire la legătura directă de cauzalitate între leziuni și deces nu lasă loc de dubii, loviturile fiind cu corp dur și nu de corp dur.
Sub acest aspect, susținerea inculpatului C.V. în sensul restituirii la parchet în vederea completării probatoriului cu o expertiză medico-legală, pentru a verifica posibilitatea producerii anumitor leziuni prin lovirea victimei de componentele metalice situate în partea din față a cadrului căruței, nu este întemeiată, restituirea la parchet nefiind justificată nici în raport de dispozițiile art. 333 C. proc. pen.
Cât privește pedepsele aplicate, acestea sunt corect individualizate în raport de criteriile generale reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen., prin cuantum acestea având aptitudinea de a realiza scopul și funcțiile prevăzute de legiuitor în sensul art. 52 C. pen.
Cum nici din oficiu nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârilor, urmează ca potrivit dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondate recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații L.G. și C.V. împotriva deciziei penale nr. 46/ A din 18 februarie 2003 a Curții de Apel Pitești.
Deduce din pedepse, timpul arestării preventive a inculpaților de la 9 noiembrie 2001, la 29 mai 2003.
Obligă pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 mai 2003.