Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 170 din 5 septembrie 2002, Tribunalul Caraș – Severin a condamnat pe inculpatul B.G. la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174, cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) pe o durată de 4 ani.
S-a dispus confiscarea corpului delict potrivit art. 118 lit. b) C. pen.
Potrivit art. 14 și art. 346 C. pen. și art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile G.S., suma de 35 milioane despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de înmormântare.
În sfârșit a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a reținut de instanța de fond că, în data de 24 noiembrie 2001, în jurul orei 11,30, la sălașul inculpatului situat la cca. 10 km de localitatea Liubcova în amonte, au sosit victima G.I. și martorii G.S.V. și A.T., cu care în după amiaza zilei a consumat băuturi alcoolice în timp ce tăiau lemnele sale.
La un moment dat, martorii au plecat rămânând victima și inculpatul care au continuat să consume băutură, după care a plecat și victima.
După terminarea treburilor gospodărești, inculpatul s-a culcat în camera din partea dreaptă a sălașului, lăsând aprinsă foarte slab lumina de la lampa cu petrol și ușile descuiate.
În jurul orelor 22,30, inculpatul a auzit zgomote în cameră, trezindu-se. A văzut o persoană pe care inițial nu a cunoscut-o, care după declarația sa i-a cerut bani, fiind lovit cu piciorul peste mână.
Inculpatul a recunoscut persoana ca fiind victima în cauză. Speriat, inculpatul s-a ridicat din pat a luat un cuțit și a lovit victima în zona abdominală. După ce a căzut victima a fost lovită de inculpat cu o bâtă în zona capului. După ce victima a rămas nemișcată, inculpatul a plecat să anunțe organele de poliție despre această faptă.
Cum nu a găsit pe nimeni a relatat fapta tatălui său precum și numiților P.N. și A.I. și abia în jurul orei 10,30, a sesizat și organele de poliție.
Din raportul medico–legal, rezultă că vinovăția victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio – respiratorii acute consecutive, hemoragiei interne masive cauzată de plaga înțepată - penetrantă abdominală cu lezarea arterei și venei mezenterice superioară, care a putut fi produsă cu un cuțit.
S-a mai specificat că celelalte leziuni ar fi putut fi produse cu un corp dur, cu marginea ascuțită sau corpuri dure.
Partea civilă G.S. s-a constituit parte civilă cu suma de 50 milioane lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul susținând că s-a aflat în legitimă apărare, cerând achitarea sa.
Prin decizia penală nr. 459/ A din 25 noiembrie 2002, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondat, apelul inculpatului obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat și cu menținerea stării de arest.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs reiterând în principal apărarea făcută în apel, legitima apărare, cerând achitarea sa și în subsidiar reducerea pedepsei.
Recursul este nefondat.
Analizând ansamblul probator administrat, se constată că instanțele au făcut o încadrare juridică corectă a faptei și o justă individualizare a pedepsei aplicate.
Apărarea inculpatului, cum că s-ar fi aflat în legitimă apărare, nu poate fi primită pentru următoarele considerente.
Din desfășurarea evenimentelor, rezultă că, inculpatul nu a comis fapta pentru a înlătura un atac injust, material direct și imediat îndreptat împotriva sa, care să-i fi pus în pericol viața.
Așa cum de altfel s-a stabilit cu ocazia reconstituirii faptei, inculpatul a recunoscut modul de săvârșire a faptei. Acesta a ripostat violent și repetat cu cuțitul și bâta, în mod nejustificat față de pericolul pe care-l prezenta victima.
Sub aspectul individualizării pedepsei se constată că au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., pericolul social al faptei, cât și persoana inculpatului care este cu antecedente penale, astfel că, nu se justifică reducerea acesteia.
Pentru considerentele sus-arătate, Curtea, în temeiul prevederilor art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul inculpatului.
Se va computa din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive a inculpatului de la 26 noiembrie 2001, la zi.
Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva deciziei penale nr. 459/ A din 25 noiembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 26 noiembrie 2001, la 29 mai 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 mai 2003.