Impozit pe profit.Determinarea profitului impozabil.Deductibilitatea cheltuielilor sub regimul de aplicare a art.4 al Ordonanţei Guvernului nr.70/1994.
În cazul
în care procesul tehnologic avea ca rezultat un singur produs, cheltuielile
fiind pe ansamblu, nu trebuie defalcate pe mai multe activităţi.
Secţia
de contencios administrativ, decizia nr.2925 din 8 octombrie 2002
Societatea comercială „L.G.B.” SRL a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova și Direcţia Controlului Financiar Fiscal Prahova, pentru anularea deciziei nr.1083/2001 emisă de Ministerul Finanţelor, prin care a fost respinsă contestaţia împotriva procesului-verbal nr.243/2001, în sensul de a se anula în parte acest proces-verbal cu privire la refuzul recunoașterii caracterului deductibil la calculul profitului impozabil a sumei de 5.124.648.577 lei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin procesul-verbal nr.243/2001 în mod greșit s-a luat măsura repartizării cheltuielilor de exploatare în perioada verificată, în sumă totală de 8.501.551.367 lei, în mod distinct asupra produselor de oxigen și azot, deoarece singurul produs finit a fost oxigenul, azotul nefiind obţinut ca produs finit, situaţie în care nu poate fi vorba de realizarea vreunui venit.
Curtea de Apel Ploiești, Secţia comercială și de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.272/2001, a admis acţiunea, a dispus anularea deciziei nr.1083/2001 și în parte a procesului-verbal nr.243/2001, constatând caracterul deductibil al sumei de 5.124.648.577 lei.
Instanţa de fond a reţinut că din probele administrate în cauză, a rezultat că reclamanta a obţinut și valorificat în cadrul procesului tehnologic ca element component al aerului, numai oxigen, în timp de produsul azot nu s-a realizat ca produs finit, situaţie în care aceasta în mod corect a procedat la repartizarea tuturor cheltuielilor de producţie numai asupra produsului finit, respectiv oxigen, pentru care s-au realizat venituri.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova în nume propriu și pentru Ministerul Finanţelor.
În motivarea recursului s-a susţinut că greșit instanţa nu a avut în vedere dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr.70/1994 – privind impozitul pe profit, conform căreia, pentru determinarea profitului impozabil, cheltuielile sunt deductibile numai dacă sunt aferente realizării veniturilor și că intimata reclamantă nu a înregistrat venituri din azot ci numai din oxigen.
Recursul nu este fondat.
Prin procesul-verbal nr.243 din 23 martie 2001, a cărui anulare în parte face obiectul cauzei, organele de control ale Direcţiei Controlului Financiar Fiscal Prahova au reţinut că în contabilitatea societăţii intimate au fost înregistrate cheltuieli aferente procesului tehnologic în vederea obţinerii și
livrării a două produse (oxigen și azot) în sumă de 8.501.551.367 lei, din care suma de 5.124.648.577 lei (sumă ce face obiectul litigiului) reprezintă cheltuieli pentru obţinerea azotului, în condiţiile în care societatea nu a înregistrat venituri din producţia de azot, ci numai din producţia de oxigen. Se reţine de asemenea că această sumă nu trebuie să fie luată în calcul la stabilirea rezultatului financiar pentru anul 2000.
Cele reţinute de organele de control nu au suport legal.
Art.4 din Ordonanţa Guvernului nr.70/1994, privind impozitul pe profit, reglementa modul de determinare a profitului impozabil în sensul că
„pentru determinarea profitului impozabil, cheltuielile sunt deductibile numai dacă sunt aferente realizării veniturilor”.
Același text de lege prevede și ipoteza în care „ o cheltuială este aferentă mai multor activităţi” situaţie în care „ ea se repartizează pe activităţile respective”.
Această din urmă ipoteză, însă, nu se aplică în cazul societăţii intimate deoarece aceasta, în cadrul procesului tehnologic – proces unic - a obţinut și valorificat ca produs finit numai oxigen; produsul azot nu s-a obţinut, în condiţiile în care separarea elementelor componente ale aerului, respectiv „oxigen” și „azot” nu sunt produse distincte în cadrul tehnologiei complexe din instalaţia deţinută de reclamantă; cheltuielile necesare fiind pe ansamblu, ele nu pot fi defalcate pe fiecare produs potenţial a fi obţinut, ci asupra veniturilor realizate din livrarea produsului valorificat, respectiv din vânzarea oxigenului.
Altfel spus, cheltuielile efectuate nu au fost aferente „mai multor activităţi”, pentru a putea fi „repartizată pe acestea”, unei singure activităţi complexe.
În aceste condiţii, în mod legal intimata reclamantă a repartizat toate cheltuielile de producţie în suma de 8.501.551.367 lei, aferentă obţinerii atât a azotului cât și a oxigenului, numai asupra produsului finit obţinut – oxigenul – pentru care s-au realizat venituri.
Așa fiind, suma de 5.124.648.577 lei, reprezintă o cheltuială deductibilă din punct de vedere fiscal, ea fiind aferentă realizării veniturilor.
În raport de cele mai sus reţinute, recursul a fost respins ca nefondat.