Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 174 din 4 iulie 2002, Tribunalul Mehedinți a condamnat pe inculpatul P.G. la un an închisoare, pentru infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.
S-a menținut starea de arest și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, perioada cât inculpatul a fost arestat preventiv.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 20.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă M.D., din care 10.000.000 lei reprezentând daune materiale, iar 10.000.000 lei daune morale, cât și la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 3.000.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la 25 iunie 2001, în urma unui conflict ivit între partea vătămată M.D. și soția inculpatului, P.F., acesta din urmă a lovit victima în mod repetat cu o furcă de fier în regiunea capului, provocându-i vătămări corporale care au necesitat pentru vindecare, 30-35 zile de îngrijiri medicale.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 498 din 11 noiembrie 2002, admițând apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți, a desființat sentința atacată numai cu privire la latura penală și l-a condamnat pe inculpat la 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
S-a menținut starea de arest și s-a dedus detenția de la 4 iulie 2002, la zi.
Apelul părții civile M.D., prin care solicita majorarea cuantumului daunelor morale acordate de prima instanță, a fost respins, ca nefondat.
În considerentele deciziei se arată că intenția inculpatului de a ucide rezultă din materialitatea faptelor, acesta aplicând victimei două lovituri cu o furcă de fier (instrument apt de a ucide) în regiunea capului (zonă vitală) cu o intensitate deosebită, provocându-i un traumatism cranio-encefalic acut deschis cu plagă fronto-temporală dreapta, fractură de claviculă dreaptă și fractură acromion.
S-a mai reținut că inculpatul a acționat sub imperiul unei tulburări provocate de actele de violență exercitate de partea vătămată asupra soției sale, P.F., situație în care în cauză sunt aplicabile și prevederile art. 73 lit. b) C. pen.
Împotriva menționatei decizii, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a declarat recurs în temeiul art. 3859 pct. 14 și 171 C. proc. pen., susținând că în mod greșit instanța de apel a reținut în favoarea inculpatului starea de provocare, pedeapsa de 2 ani și 6 luni fiind insuficientă pentru reeducarea acestuia, cât și pentru realizarea prevenției generale.
Analizând hotărârea atacată, în raport de motivele de casare invocate în recursul declarat de procuror, cât și din oficiu, se constată că instanța de apel a reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatului, încadrarea juridică în tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) din același cod, fiind corespunzătoare.
Din probele administrate (procesele verbale și fotografiile judiciare întocmite cu ocazia cercetării locului faptei, certificatul medico legal și raportul de expertiză medico-legală, declarațiile constante ale persoanei vătămate, declarațiile martorilor M.C., B.P., I.M., C.G. și P.F.) rezultă, fără dubiu, că la data de 25 iunie 2001, în urma unei altercații ce a avut loc între partea vătămată M.D. și soția inculpatului, în cadrul căreia aceasta din urmă a fost bruscată, strigând ajutor, inculpatul a intervenit, aplicând victimei două lovituri cu o furcă de fier în regiunea capului și a treia lovitură la nivelul claviculei drepte, provocându-i leziuni care au necesitat 30-35 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Intenția inculpatului de a ucide, rezultă, așa cum a reținut și instanța de fond, din materialitatea faptelor, inculpatul acționând asupra victimei cu o furcă de fier (instrument apt de a ucide), aplicând lovituri repetate și cu intensitate mare asupra capului (zonă vitală).
Reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante a provocării este, de asemenea justificată, din probele administrate rezultând că prin comportamentul violent pe care l-a adoptat asupra soției, persoana vătămată a provocat inculpatului o puternică tulburare așa cum cer dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen.
Referitor la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului, se constată că aceasta a fost corect individualizată, la stabilirea acesteia, instanța de apel având în vedere atât gradul de pericol social al infracțiunii comise, limitele de pedeapsă prevăzute în Partea specială a Codului penal, circumstanța atenuantă legală a scuzei provocării, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu posedă antecedente penale, este pensionar, iar în cursul procesului a manifestat sinceritate.
Întrucât, din actele dosarului nu rezultă nici existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada detenției de la 11 aprilie 2002, la zi.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 498 din 11 noiembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, privind pe inculpatul P.G.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 11 aprilie 2002, la 29 mai 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 mai 2003.