Asupra recursului în anulare de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 505 din 7 martie 2001, Judecătoria Brașov a condamnat pe inculpatul G.N.C. la 4 ani închisoare, pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99, art. 109, art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și a art. 76 alin. (1) lit. d) din același cod.
S-a reținut că, la data de 20 iunie 1998, inculpatul a aplicat tatălui său, G.I., mai multe lovituri cu un ciocan în cap, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 35-40 zile de îngrijiri medicale, precum și pierderea de substanță osoasă din calota craniană, ceea ce, potrivit raportului de constatare medico-legală, constituie infirmitate cu caracter permanent.
Tribunalul Brașov și Curtea de Apel Brașov au respins apelul și recursul declarat de inculpat, prin deciziile penale nr. 635/ A din 15 octombrie 2001 și respectiv 35/ R din 22 ianuarie 2002.
Împotriva menționatelor hotărâri, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a declarat recurs în anulare în temeiul art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pect.7 C. proc. pen., susținând că faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99, art. 109, art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și a art. 76 alin. (1) lit. d), în loc de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următorii din același cod.
Recursul în anulare este întemeiat.
Potrivit art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., omorul săvârșit asupra soțului sau unei rude apropiate se pedepsește cu închisoare de la 15 la 20 ani și interzicerea unor drepturi, iar potrivit alin. (2), tentative se pedepsește.
În cazul infracțiunii de omor, făptuitorul acționează cu intenție, directă sau indirectă, intenția de a ucide rezultă în general din datele exterioare ale faptei comise, respectiv din modul în care a fost săvârșită (instrumentul vulnerant folosit, zona anatomică vitală, numărul și intensitatea loviturilor), împrejurările în care a fost comisă, motivul care l-a determinat pe făptuitor și scopul pe care acesta și-a propus să-l atingă.
Din probele dosarului rezultă că inculpatul minor la data săvârșirii faptei, locuiește împreună cu mama sa și concubinul acesteia. Tatăl făptuitorului, partea vătămată G.I., este căsătorit, având însă 8 copii, printre care și G.V.
În ziua de 20 iunie 1998, între inculpatul G.N.C. și G.V. a avut loc o altercație în cadrul căreia cel din urmă l-a lovit pe inculpat cu o piatră, provocându-i o contuzie cerebrală minoră, vindecabilă în 6-7 zile de îngrijiri medicale.
Întrucât la locul săvârșirii faptei a venit imediat și partea vătămată, inculpatul, crezând că are intenții violente față de el, l-a lovit cu pumnul în zona feței, iar când aceasta a încercat să se ridice, i-a aplicat mai multe lovituri în zona capului cu un ciocan. În urma agresiunii, partea vătămată a suferit o fractură cominutivă cu înfundarea proiectată în vertex paramedian stânga, cu lipsă de substanță osoasă din calota craniană (ce a necesitat intervenție chirurgicală), ce constituie o infirmitate cu caracter permanent.
Inculpatul a recunoscut că a acționat asupra părții vătămate în modalitatea descrisă, fapta fiind percepută și de martorii G.V., G.A., G.C., C.S. și B.V.M.
Stabilindu-se, că inculpatul a acționat cu violență, lovind victima cu intensitate, de mai multe ori cu ciocanul (obiect apt să provoace consecințe letale) într-o zonă vitală, este evident că a prevăzut rezultatul faptei sale și deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Relevantă sub aspect subiectiv este și atitudinea inculpatului pe parcursul derulării faptei; deși în urma primei lovituri aplicate cu pumnul victima a căzut, inculpatul a continuat agresiunea, folosind de această dată un obiect vulnerant mult mai periculos. O asemenea poziție denotă că inculpatul a avut reprezentarea rezultatului socialmente periculos și a putut anticipa consecințele ulterioare ale acțiunii sale. Cu toate acestea, a manifestat indiferență față de eventualitatea producerii lui, acceptând riscul suprimării vieții părții vătămate.
În atare situație, încadrarea juridică în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., este greșită, chiar dacă în actul medico-legal se menționează că leziunile nu au pus în primejdie viața părții vătămate, căci relevante pentru corecta calificare juridică sunt celelalte criterii menționate anterior.
Așadar, constatând că fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., urmează ca recursul în anulare să fie admis, a se casa hotărârile atacate și a se trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Brașov.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr. 505 din 7 martie 2001 a Judecătoriei Brașov, deciziei penale nr. 635/ A din 15 octombrie 2001 a Tribunalului Brașov și deciziei penale Nr. 35/ R din 22 ianuarie 2002 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpatul G.N.C.
Casează hotărârile sus-menționate și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Brașov.
Onorariul de avocat în sumă de 300.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 mai 2003.