Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 484 din 20 noiembrie 2002, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpatul N.D. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
Prin aceeași sentință, a fost condamnat și inculpatul G.I.C. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e), cu aplicarea art. 99 C. pen.
De asemenea, inculpatul I.F., zis „C.”, a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e), cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit. a) C. pen.
Față de acest inculpat s-a revocat, în baza art. 61 C. pen., liberarea condiționată pentru pedeapsa de 362 zile închisoare neexecutată din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1343 din 31 mai 2000 a Judecătoriei Ploiești și s-a dispus contopirea acesteia cu pedeapsa stabilită pentru fapta dedusă judecății, urmând ca în baza art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare.
S-au interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., conform art. 71 C. pen., s-a menținut starea de arest, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata reținerii și arestării preventive, la zi, de la 5 august 2002, pentru inculpatul G.I.C. și I.F. și de la 6 august 2002, pentru inculpatul N.D.
În soluționarea laturii civile a cauzei, inculpații au fost obligați în solidar la despăgubiri civile în sumă de 1.500.000 lei, către partea vătămată F.R., constituită parte civilă, în cauză, inculpatul minor, în solidar, cu părțile responsabile civilmente.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în baza probelor administrate, că la data de 1 martie 2002, în jurul orelor 22,00, inculpații I.F. și G.I.C., aflându-se în barul SC A. SRL Ploiești, situat la capătul traseului 104, unde au consumat băuturi alcoolice, au fost chemați de inculpatul N.D., care avea interdicție să intre în bar și, afară, s-au înțeles să o deposedeze pe partea vătămată F.R., de bunuri și bani, aceasta fiind în același bar unde consuma băuturi alcoolice și se juca la pokerul mecanic.
În jurul orelor 22,15, partea vătămată a părăsit barul și fiind urmărită de inculpații I.F. și G.I.C., a fost atacată de cei doi, fiind lovită cu pumnii și picioarele și trântită la pământ, după care, ultimul i-a sustras ceasul de la mână, iar I.F., suma de 1.500.000 lei din buzunarul gecii de blugi.
După săvârșirea faptei, inculpații au revenit în același bar și din suma sustrasă, I.F. i-a oferit inculpatului N.D., pentru ajutorul oferit, constând în asigurarea pazei bunei desfășurări a activității infracționale, suma de 200.000 lei, iar G.I., a oferit spre vânzare ceasul sustras, consumatorilor din bar, fără însă, să găsească vreo persoană amatoare să cumpere acest obiect.
La percheziția domiciliară efectuată de organele de poliție, s-a ridicat de la inculpatul G.I.C. ceasul sustras de la partea vătămată, fiindu-i restituit acesteia.
Apărarea inculpatului N.D. că nu a participat la săvârșirea faptei, a fost infirmată de ceilalți doi inculpați, care au arătat că acesta a fost cel care le-a propus celor doi să o deposedeze pe partea vătămată, prin violență, de bani și bunuri și a asigurat paza, precum și de declarațiile martorilor C.L. și R.I., care au confirmat discuția prealabilă dintre cei trei inculpați, precum și faptul că N.D. a primit o sumă de bani de la I.F.
Apelurile declarate de inculpații N.D. și G.I.C., împotriva acestei sentințe a Tribunalului Prahova, ca nefondate, de către Curtea de Apel Ploiești, secția penală, prin decizia nr. 58 din 5 februarie 2003.
Împotriva acestei din urmă decizie în termen legal, a declarat recurs inculpatul N.D., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, constând în reținerea greșită a participării sale la faptă, inculpatul recurent a arătat că este victima răzbucnirii celorlalți inculpați care, prin declarațiile date, l-au învinovățit pe nedrept, deși el nu a comis nici o faptă și nici nu a participat la comiterea faptei cu coinculpații.
În subsidiar, pentru cazul neprimirii primului motiv de recurs, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Recursul este nefondat.
Analiza actelor și probelor din dosarul cauzei atestă, că prima instanță a reținut corect împrejurările și modalitățile concrete prin care inculpații au comis tâlhăria, în cadrul acestor modalități, recurentul N.D. având rolul de a asigura paza celorlalți doi inculpați, în timp ce aceștia deposedau pe partea vătămată, prin violență, conform înțelegerii, de un ceas de mână și suma de 1.500.000 lei.
Situația de fapt reținută, contrar, susținerilor inculpatului recurent, rezultă nu numai din declarațiile constante ale inculpaților I.F. și G.I., ci și din plângerea și declarația părții vătămate și declarațiile martorilor C.L. și R.I.
Așa fiind, primul motiv de recurs, nu poate fi primit și va trebui respins.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs, referitor la individualizarea pedepsei, nu poate fi primit, pedeapsa aplicată inculpatului fiind bine proporționalizată și individualizată, în raport de criteriile de individualizare prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen.
În raport cu cele arătate, nici unul din motivele de recurs nefiind întemeiat, Curtea va trebui să privească recursul de față, declarat de inculpatul N.D., ca nefondat și să-l respingă, ca atare, în baza art. 38515, lit. b) C. proc. pen., menținând, astfel, hotărârea atacată.
Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa de executat durata reținerii și arestării preventive, la zi.
Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.D. împotriva deciziei penale nr. 58 din 5 februarie 2003 a Curții de Apel Ploiești.
Deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 6 august 2002, până la 30 mai 2003.
Obligă recurentul la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 mai 2003.