Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1025 din 29 octombrie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția II-a penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnată inculpata V.D. la un an și șase luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
S-a menținut starea de arest a inculpatei și s-a dedus prevenția de la 21 iunie 2002, la zi.
În baza art. 116 alin. (4) C. pen., s-a interzis inculpatei dreptul de a se afla pe raza teritorială a municipiului București pe o durată de 2 ani.
S-a constatat că partea vătămată W.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind acoperit prin restituire.
A fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:
În ziua de 21 iunie 2002, în jurul orei 8,00, numita W.A. a coborât din tramvaiul nr. 16 în stația R.A.T.B. Morarilor, deplasându-se pe str. Morarilor, în direcția intersecției cu Șos. Vergului.
În stația R.A.T.B. se afla și inculpata V.D., împreună cu sora sa, V.M. În momentul în care partea vătămată a trecut pe lângă ele, inculpata a observat că aceasta purta un lănțișor din aur cu cruciuliță, fapt care a determinat-o să ia hotărârea de a-l sustrage, având nevoie de bani.
Inculpata a discutat cu sora sa despre intenția de a fura lănțișorul, însă aceasta a refuzat orice implicare, astfel încât, inculpata a pornit singură în urmărirea părții vătămate, a ajuns în spatele ei și printr-un gest brusc i-a smuls lănțișorul din aur cu cruciuliță de la gât, luând-o, apoi, la fugă pe șos. Morarilor.
Partea vătămată a pornit în urmărirea inculpatei, strigând după ajutor, prilej cu care martorul S.T., aflat pe bicicletă, a pornit în urmărirea inculpatei și a reușit în scurt timp să o imobilizeze.
În gura inculpatei a fost găsit lănțișorul din aur, recunoscut de partea vătămată ca fiind al ei, fiindu-i restituit.
Partea vătămată, martorul și inculpata s-au prezentat la sediul secției 9 Poliție, unde au fost sesizate cele întâmplate.
Instanța de fond a apreciat că, în cauză, pot fi reținute prevederile art. 74 și art. 76 C. pen.
Împotriva hotărârii au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpata V.D.
Parchetul a criticat sentința cu privire la netemeinicia pedepsei aplicate, arătând că în mod nejustificat s-au reținut circumstanțe atenuante, în condițiile în care fapta a fost flagrantă.
Prin apelul declarat, inculpata a solicitat desființarea sentinței și reducerea cuantumului pedepsei aplicate, față de circumstanțele reale și personale.
Prin decizia penală nr. 21 din 28 ianuarie 2003, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond.
Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând admiterea, casarea hotărârilor și, pe fond, majorarea pedepsei aplicate inculpatei V.D.
Verificând actele dosarului, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatei, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei comisă de către aceasta.
Totuși, la individualizarea pedepsei nu s-au avut în vedere, în suficientă măsură, criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. și scopurile pedepsei prevăzute în art. 52 C. pen.
În acest sens, nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante în cauză, în raport de gradul ridicat de pericol social al faptei, împrejurările în care a fost săvârșită, dar și de persoana inculpatei, care a avut o atitudine sinceră deoarece, fiind prinsă în flagrant, nici nu putea să nu recunoască fapta.
Pe de altă parte, situația materială grea a inculpatei nu reprezintă o justificare în aplicarea unei pedepse în cuantum redus.
Așa încât, având în vedere că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, urmează a fi admis recursul parchetului sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatei V.D., conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 21 din 28 ianuarie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe intimata inculpată V.D.
Casează decizia atacată și sentința penală nr. 1025 din 29 octombrie 2002 a Tribunalului București, secția II penală, numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatei V.D., pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatei, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., de la un an și 6 luni închisoare, la 3 ani închisoare.
Deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 21 iunie 2002, până la 30 mai 2003.
Menține celelalte dispoziții.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 mai 2003.