Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Dolj, prin sentința penală nr. 445 din 4 septembrie 2002, în baza art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., a condamnat pe inculpatul F.S. la pedeapsa de 15 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de viol.
În baza art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 16 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de viol.
În baza art. 33 și art. 34 C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
A făcut aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen.
În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la 28 iunie 2002, la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului.
A luat act că părțile civile S.A. și F.V.C. nu se constituie părți civile.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu la urmărirea penală și la instanță, către Baroul Dolj.
Hotărând astfel, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
La 27 iunie 2002, inculpatul F.S., pe fondul consumului de alcool, a avut raport sexual anal cu minorul S.A., în vârstă de 7 ani.
De asemenea, s-a mai reținut că inculpatul, tot pe fondul consumului de alcool, la începutul lunii aprilie 2002, a întreținut raport sexual anal cu minorul F.V.C., în vârstă de 6 ani, în două rânduri.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul F.S. criticând-o sub aspectul netemeiniciei pedepsei aplicate, susținând că în raport de recunoașterea faptei, regretul manifestat, vârsta tânără, comportările bune avute anterior, lipsa antecedentelor penale și că este bolnav, având un intelect liminar, pedeapsa este prea aspră și a solicitat reducerea acesteia.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 27 din 3 februarie 2003 a admis apelul declarat de inculpat, a desființat sentința atacată și, în baza art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., a condamnat pe inculpatul F.S. la 11 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 197 alin. (1) și (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe același inculpat la 12 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
A aplicat dispozițiile art. 64 și art. 71 C. pen.
A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus prevenția de la 28 iunie 2002, la zi.
Inculpatul a fost obligat la 2.000.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
În motivarea acestei decizii, instanța de control judiciar a reținut că la individualizarea pedepsei, prima instanță trebuia să dea semnificația cuvenită, pe lângă pericolul social ridicat al faptelor comise, și celorlalte circumstanțe reținute și anume: recunoașterea inculpatului, regretul manifestat, vârsta tânără, comportările bune avute anterior, lipsa antecedentelor penale, faptul că a comis faptele sub influența băuturilor alcoolice și starea precară a sănătății, intelect liminar, astfel că pedeapsa rezultantă să nu depășească 12 ani închisoare.
Împotriva deciziei penale pronunțată de instanța de apel, în termenul legal a declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, criticând-o pentru: netemeinicie [(art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.)], sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, care este prea mică și necorespunzătoare pericolului social concret al faptelor săvârșite, și pentru nelegalitate [(art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.)], având în vedere numărul infracțiunilor săvârșite de inculpat, gravitatea acestora, precum și scandalul public provocat și a solicitat majorarea pedepsei pentru fiecare infracțiune comisă de către inculpat și aplicarea unui spor la pedeapsa cea mai grea, dându-se eficiență dispozițiilor art. 34 lit. b) și art. 42 C. pen.
Examinând decizia atacată în raport de cazurile de recurs invocate de către parchet, prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 14 și pct. 171 C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul declarat de parchet fondat, numai cu privire la pedeapsa stabilită conform art. 34 lit. b) C. pen., urmând a fi admis, ca atare.
În acest sens, în conformitate cu principiul individualizării pedepsei, ale cărui criterii generale sunt cuprinse în mod expres în art. 72 C. pen., acestea trebuie stabilite în raport atât cu pericolul social concret al infracțiunii săvârșite, cât și cu individualitatea inculpatului.
Individualizarea judiciară se realizează de către instanță prin stabilirea și aplicarea unei pedepse, în limitele prevăzute de lege, corespunzătoare gradului de pericol social al faptei și autorului ei, apreciate deci în raport cu situația de fapt concretă pe care a reținut-o și cu datele care îl caracterizează pe inculpat.
Săvârșirea de către o persoană a mai multor infracțiuni aflate în concurs, iar în situația în care ele sunt și de aceeași natură, cum este în speță, periculozitatea inculpatului este deosebită.
Având în vedere că, această stare atestă un grad de pericol social concret de ansamblu a activității infracționale, cât și a celui ce o realizează, deosebit de ridicat, legiuitorul a dat posibilitatea instanței să-l evidențieze, fie prin sporirea pedepsei aplicate până la maximul ei special, fie prin adăugarea unui spor de până la 5 ani închisoare [(art. 34 lit. b) C. pen.)].
Revenind la cauză se constată că, inculpatul a comis ambele infracțiuni de viol împotriva unor victime în vârstă de 6 și respectiv 7 ani, părinții acestora locuind în vecinătatea inculpatului, una dintre victime fiind chiar nepot al inculpatului; ambele victime au fost ademenite de inculpat în timp ce se aflau în curtea locuinței acestuia; de fiecare dată, inculpatul a consumat băuturi alcoolice, iar înainte de infracțiunea descrisă la pct. 1 din rechizitoriu, însoțit de minor s-a oprit la cârciumă să bea al cincilea pahar cu țuică, ceea ce conduce la concluzia că infracțiunile au fost comise în stare de beție, anume provocată de inculpat, în vederea comiterii faptelor.
La aplicarea pedepsei rezultante de 12 ani închisoare, instanța de control judiciar a ignorat tocmai criteriul esențial de individualizare a sancțiunii penale, și anume gradul de pericol social al faptelor comise (determinat de numărul infracțiunilor săvârșite de inculpat, gravitatea acestora, precum și scandalul public provocat), cât și datele ce caracterizează persoana inculpatului.
În raport de aceste date, Curtea apreciază că, aplicarea unui spor de pedeapsă de un an închisoare la pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, aplicată inculpatului, va contribui la realizarea funcțiilor și a scopului pedepsei, prevăzute de art. 52 C. pen.
În consecință, secția penală a Curții Supreme de Justiție, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul, va casa decizia penală atacată numai cu privire la pedeapsa stabilită conform art. 34 lit. b) C. pen. și va modifica pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, în sensul că o va majora prin adăugarea unui spor de pedeapsă de un an închisoare, urmând ca în final inculpatul F.S. să execute 13 ani închisoare și va deduce din pedeapsă, timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului, de la 28 iunie 2002, la 3 iunie 2003.
Onorariul în sumă de 300.000 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 27 din 3 februarie 2003 a Curții de Apel Craiova, privind pe inculpatul F.S.
Casează decizia atacată, numai cu privire la pedeapsa stabilită conform art. 34 lit. b) C. pen.
Modifică pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, în sensul că o majorează prin adăugarea unui spor de pedeapsă de un an închisoare, urmând ca în final inculpatul F.S. să execute 13 ani închisoare.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 28 iunie 2002, la 3 iunie 2003.
Onorariul în sumă de 300.000 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 iunie 2003.