Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 968 din 24 octombrie 2002, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat, pe inculpatul A.H.Ș. la 7 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și art. 21 lit. a) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 C. pen.
Pe latură civilă, în baza art. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 348 din același cod, s-a constatat că prejudiciul adus părții vătămate M.M. a fost acoperit prin restituire în natură și s-a luat act că aceasta nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În seara zilei de 1 august 2002, aflat, împreună cu un cunoscut, în zona unor stații pentru transportul în comun situate în perimetrul Piața Romană din București, inculpatul a sesizat că o fată care aștepta un autobuz, purta o convorbire telefonică la un aparat celular și, ca atare, s-a hotărât să o deposedeze de acel bun.
În consecință, cei doi s-au îmbarcat în autobuzul liniei 331 în care urcase și fata, au urmărit-o și au coborât după aceasta.
Pe strada Jiului din sectorul 1 al Capitalei, după ce inculpatul și prietenul lui au văzut că fata își introdusese telefonul mobil în geantă, au ajuns-o din urmă, au lovit-o și au imobilizat-o, iar când M.M. a căzut la pământ, i-au smuls din mâini geanta și au fugit. B.M., agent de pază aflat în trecere prin zonă, văzând cele întâmplate, i-a urmărit pe fugari și la un moment dat l-a prins pe inculpat, geanta găsindu-se asupra lui.
Raportul de expertiză medico-legală a înscris că M.M. a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure și au necesitat pentru vindecare, 1-2 zile de îngrijiri medicale.
Împotriva sentinței, inculpatul a declarat apel, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicate atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, sens în care a solicitat dispunerea suspendării condiționate a executării ei.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 96 din 26 februarie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii primei instanțe.
Nemulțumit și de decizia pronunțată în apel, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, și în această cale de atac el solicitând reducerea ei.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Potrivit art. 72 C. pen., text de lege care prevede criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen., stipulează că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Ca atare, se reține că procedând la stabilirea pedepsei de 7 ani închisoare, deci orientată spre minimul special, instanța a considerat pericolul social grav al faptei, infracțiunea fiind săvârșită în forme agravante, respectiv în timpul nopții și într-un loc public, de două persoane împreună, consecințele acesteia în ce privește integritatea fizică și asupra patrimoniului persoanei vătămate, dar și datele ce caracterizau persoana inculpatului, sincer pe parcursul fazelor procesului penal.
Executarea pedepsei în regim de privare de libertate, corespunde și scopului, astfel cum este prevăzut în art. 52 C. pen.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În conformitate cu prevederile art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.H.Ș. împotriva deciziei penale nr. 96 din 26 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 2 august 2002, la 3 iunie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 iunie 2003.