Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 669 din 20 decembrie 2002, Tribunalul Constanța l-a condamnat pe inculpatul A.Z. la pedeapsa de 8 ani închisoare și interzicerea pe timp de 3 ani a drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) și art. 176 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de 772 zile rămas neexecutate din pedeapsa de 2 ani și 1543 zile închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 40/1997 a Tribunalului Tulcea și contopirea acestui rest cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, astfel că inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de la 6 aprilie 2002, la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.
S-a constatat că partea vătămată C.V. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 188 din Legea nr. 3/1978, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 12.378.935 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic Județean Constanța.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat un cuțit.
În baza art. 191 C. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului, din care suma de 600.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu și se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:
În ziua de 4 aprilie 2003, pe fondul unui conflict în care era implicat nepotul său, inculpatul a luat din locuința sa un cuțit și l-a înjunghiat de trei ori pe C.V. în zona abdominală și toracică.
Victima a suferit leziuni care au necesitat 16 – 18 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața (raport de constatare medico – legală nr. 145/30 aprilie 2002 al Serviciului de medicină legală Constanța).
Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces – verbal de sesizare, proces – verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, declarația părții vătămate, declarațiile martorilor M.S., Ș.I., S.A., P.C., acte medico – legale, declarațiile inculpatului.
Inculpatul A.Z. a recunoscut săvârșirea infracțiunii, dar a susținut că a fost provocat de atitudinea agresivă a victimei.
Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 42 din 21 februarie 2003, a respins, ca nefondat apelul inculpatului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul A.Z. care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și reducerea pedepsei aplicate, în raport de împrejurările în care s-a produs fapta și de circumstanțele personale ale făptuitorului.
Temeiul juridic al recursului declarat îl constituie dispozițiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.
Este adevărat că nepotul inculpatului S.B. a fost prins într-un conflict cu P.C. și că la fața locului a apărut și victima C.V. înarmată cu o rangă. Dar mai înainte de orice manifestare agresivă a părții vătămate, inculpatul a alergat spre locuința sa, s-a înarmat cu un cuțit și apoi a lovit-o, producându-i leziuni grave.
În aceste împrejurări, Curtea consideră că instanța de judecată a analizat și a decis în mod just că în sarcina inculpatului nu se pot reține împrejurări favorizate de genul scuzei provocării, prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., sau circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.
Situația de fapt și încadrarea juridică fiind corect stabilite, Curtea constată că pedeapsa aplicată recurentului inculpat a fost individualizată în conformitate cu prevederile art. 72 și art. 52 C. pen.
La stabilirea cuantumului pedepsei s-a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, consecințele acesteia, precum și împrejurarea că inculpatul este recidivist, fiind condamnat anterior pentru comiterea de infracțiuni grave (tâlhărie, tentativă de viol, tentativă de omor).
Curtea consideră că prin cuantumul și modul de executare al pedepsei dispuse, scopul coercitiv și preventiv al sancțiunii penale poate fi atins, în condițiile în care inculpatul este cunoscut ca o persoană violentă și neșcolarizată.
Pentru aceste considerente și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul inculpatului ca nefondat.
Timpul arestării preventive va fi dedus din perioada pedepsei aplicate de la 6 aprilie 2002, la zi.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
Văzând dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.Z. împotriva deciziei penale nr. 42/ P din 21 februarie 2003 a Curții de Apel Constanța.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 6 aprilie 2002, la 4 iunie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 iunie 2003.