D E C I Z I A NR.269 DOSAR NR.4356/2002
S-a luat în examinare recursul declarat de revizuientul condamnat O.Gh. împotriva deciziei penale nr.250/A din 24 septembrie 2002 a Curții de Apel Pitești.
S-a prezentat revizuientul condamnat aflat în stare de detenție, asistat de avocat C.Gh.N., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul condamnatului a lăsat soluționarea cauzei la aprecierea instanței.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului declarat, ca nefondat.
Condamnatul în ultimul cuvânt a susținut că nu este vinovat pentru infracțiunea pentru care a fost condamnat și că la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea se află în cercetări pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă martorii contestați.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentința penală nr.64 din 19 iunie 2002 pronunțată de Tribunalul Vâlcea a fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul O.Gh.
A reținut instanța că prin sentința penală nr.113 din 9 decembrie 1968 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, O.Gh. a fost condamnat la 15 ani închisoare pentru infracțiunea de omor prevăzută de art.174 Cod penal. Sentința a rămas definitivă prin respingerea apelului și recursului: căi de atac exercitate de inculpat.
Motivele de revizuire invocate de condamnat, că nu au fost toate probele administrate, că nu au fost audiați toți martorii solicitați de el, împrejurare în care s-ar fi constatat că nu el este autorul omorului, au fost apreciate de instanță că nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de art.394 din Codul de procedură penală, aspectele invocate fiind analizate cu ocazia judecării cauzei în fond cât și al soluționării căilor de atac.
Apelul declarat de condamnat împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr.250 din 24 septembrie 2002 a Curții de Apel Pitești.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul solicitând casarea acestora și admiterea cererii de revizuire întrucât martorii audiați în cauză, care au servit la stabilirea vinovăției sale, au săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă.
Recursul declarat de condamnat nu este fondat.
Corect instanțele au apreciat că motivele invocate de condamnat nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de art.394 lit.a - e din Codul de procedură penală.
Reaprecierea probelor pe baza cărora s-a reținut vinovăția sa nu se încadrează în fapte și împrejurări noi descoperite și care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei.
În legătură cu declarațiile martorilor audiați pe care recurentul le apreciază mincinoase, nu există o hotărâre judecătorească definitivă pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă față de vreunul dintre aceștia.
În conformitate cu art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de condamnat.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat O.Gh. împotriva deciziei penale nr.250/A din 24 septembrie 2002 a Curții de Apel Pitești.
Obligă condamnatul la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2003.