Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 638 din 18 octombrie 2001, pronunțată de Tribunalul București, secția I-a penală, a fost condamnat, printre alții, inculpatul E.O. la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 31, raportat la art. 282 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată arestarea preventivă de la 16 martie, la 14 mai 1993.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului.
În baza art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului după executarea pedepsei principale.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal față de același inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., ca efect al prescripției speciale a răspunderii penale.
În esență, instanța a reținut că la data de 30 septembrie 1992, inculpatul E.O., în calitate de director general al firmei SC V.I. SRL împreună cu coinculpatul S.M. au determinat-o pe secretara firmei I.G., recent angajată, să completeze fila C.E.C. seria Ai nr. 105327/ 30 septembrie 1992, pentru suma de 134.000.000 lei fără acoperire financiară, care era semnată în alb.
Astfel, la rubrica „disponibil” s-a trecut în fals suma de 134.021.230 lei în loc de 708.790 lei cât era în realitate disponibilul în cont, cu motivarea falsă că reprezintă contravaloarea unei cantități de zahăr cumpărată cu factura nr. 910, ceea ce nu corespundea adevărului.
Fila C.E.C. falsificată a circulat între B.R.C.E. și B.C.R., filiala sector 3 București, iar după începerea cercetărilor în prezenta cauză și după arestarea preventivă a inculpatului, ceilalți asociați ai firmei, au acoperit prejudiciul prin depunerea integrală a sumei de 134.000.000 lei.
Apelurile declarate de inculpații E.O. și S.M. împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, au fost respinse, ca nefondate prin decizia penală nr. 730 din 18 decembrie 2001 a Curții de Apel București, secția I-a penală.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs și inculpatul E.O.
Curtea Supremă de Justiție, secția penală, prin decizia nr. 4299 din 11 octombrie 2002 a admis recursurile declarate de inculpații E.O. și S.M.
S-a dispus casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelurilor declarate de inculpați împotriva sentinței penale nr. 638 din 18 octombrie 2001 a Tribunalului București, secția I-a penală, la Curtea de Apel București.
În urma rejudecării apelurilor declarate de cei doi inculpați, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 835 din 13 decembrie 2002, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații E.O. și S.M.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs peste termen, inculpatul E.O., criticând-o pentru nelegalitate, întrucât instanța de apel a judecat cauza fără ca el să fie citat legal, procedura fiind îndeplinită prin afișare la o adresă din București, unde nu mai locuiește din anul 1995, cu precizarea că și la acest domiciliu a fost citat greșit la apartamentul 32 în loc de apartamentul 31.
A solicitat inculpatul, casarea deciziei penale atacată cu trimiterea cauzei la instanța de apel, pentru rejudecarea apelului declarat de el împotriva sentinței penale nr. 638 din 18 octombrie 2001 a Tribunalului București, urmând să fie legal citat, și să aibă posibilitatea să-și facă apărările în această fază procesuală.
Examinând recursul declarat de inculpat, Curtea reține următoarele:
Recursul declarat de inculpat la 24 ianuarie 2003, îndeplinește condițiile prevăzute de art. 3852, cu referire la art. 365 C. proc. pen., pentru a fi considerat recurs peste termen, întrucât inculpatul a lipsit atât la judecata instanței de apel, cât și la pronunțarea deciziei penale și este declarat înaintea începerii executării pedepsei sau a începerii executării dispozițiilor privind despăgubirile civile.
Motivul de recurs invocat, prevăzut de dispozițiile art. 3859 pct. 21 C. proc. pen., este întemeiat.
În faza de urmărire penală, în toate declarațiile date în această fază procesuală, inculpatul E.O. a indicat că domiciliază la sediul firmei, respectiv în București.
Instanța de apel l-a citat pe inculpat greșit la acest domiciliu, fără să verifice actele dosarului din care rezultă că E.O. nu mai locuiește la acest domiciliu de la sfârșitul anului 1996.
Astfel, Asociația de locatari face cunoscut că „Firma SC V.I. cu sediul în București a funcționat până la 31 decembrie 1996”.
Pe de altă parte, se constată că citarea și la acest domiciliu este greșită, indicându-se apartamentul 32 în loc de apartamentul 31.
În raport de dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., constatând că judecata în apel s-a făcut în lipsa unei părți nelegal citate, care n-a avut posibilitatea să-și facă apărarea, urmează a admite recursul declarat de inculpat și a casa decizia atacată cu trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului declarat de inculpat la Curtea de Apel București, secția a II-a penală.
Urmează ca inculpatul să fie citat la domiciliul indicat în legitimația de străin, respectiv București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul, peste termen, formulat de inculpatul E.O., împotriva deciziei penale nr. 835/ A din 13 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Casează decizia atacată și trimite cauza pentru rejudecarea apelului declarat de acesta, la Curtea de Apel București, secția a II-a penală.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 iunie 2003.