Jurisprudence - details - High Court of Cassation and Justice

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Prahova, prin sentința penală nr. 164 din 16 aprilie 2002, a condamnat pe inculpații:

I. C.M., după cum urmează:

1. - pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptă din perioada septembrie 1999 – aprilie 2000, parte civilă C.N.P.R. S.A. București, prejudiciul 1.781.921.455 lei, la pedeapsa de 8 ani închisoare;

2. - pentru comiterea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptă din perioada septembrie 1999 – aprilie 2000, la pedeapsa de 2 ani închisoare;

3. - pentru comiterea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptă din perioada septembrie 1999 – aprilie 2000, la pedeapsa de 2 ani închisoare;

4. - pentru comiterea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptă din perioada septembrie 1999 – aprilie 2000, la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca, în final, acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen.

A aplicat dispozițiile art. 71, raportat la art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului, iar în conformitate cu art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 1 august 2001, la zi.

II. P.O., după cum urmează:

1. - pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptă din perioada septembrie 1999 – aprilie 2000, parte civilă C.N.P.R. S.A. București, prejudiciul 1.781.921.455 lei, la pedeapsa de 8 ani închisoare;

A aplicat dispozițiile art. 71, raportat la art. 64 C. pen.

III. S.M., după cum urmează:

1. - pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptă din perioada septembrie 1999

– aprilie 2000, parte civilă C.N.P.R. S.A. București, prejudiciul 1.781.921.455 lei, la pedeapsa de 8 ani închisoare;

În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 1 august 2001, la zi.

IV. M.E., după cum urmează:

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatei, urmând ca, în final, aceasta să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen.

A aplicat dispozițiile art. 71, raportat la art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatei, iar conform art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 9 august 2001, la zi.

V. P.I., după cum urmează:

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatei, urmând ca, în final, aceasta să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare.

A aplicat dispozițiile art. 71, raportat la art. 64 C. pen.

A admis în parte acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de către partea vătămată C.N.P.R. S.A. București și a obligat pe inculpați, în solidar, iar pe inculpata P.I., în solidar și cu partea responsabilă civilmente A.F. C. Ploiești, la plata sumei de 1.781.921.455 lei, despăgubiri civile.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen., a obligat inculpații la plata sumelor ce au făcut obiectul luării de mită, în folosul statului, respectiv:

- de la inculpatul C.M., 65.000.000 lei, 3200 dolari S.U.A. și 1000 mărci germane;

- de la inculpatul P.O., 55.000.000 lei, 5000 dolari S.U.A. și 2000 mărci germane;

- de la inculpatul S.M., 55.000.000 lei, 5000 dolari S.U.A. și 2000 mărci germane;

- de la inculpata M.E., 2000 mărci germane și 2000 dolari S.U.A.;

- de la inculpații C.M., P.O., S.M. și M.E., suma de 400.000.000 lei.

A anulat înscrisurile falsificate. A menținut măsura sechestrului.

Inculpații au fost obligați la câte 2.500.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Hotărând astfel, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

În perioada septembrie 1999 – aprilie 2000, în mai multe rânduri, inculpatul C.M., în calitate de director la Direcția Regională de Poștă Ploiești a confirmat ordine de plată către A.F. C. Ploiești privind lucrări neefectuate, producând un prejudiciu C.N.P.R. S.A., de 1.781.921.455 lei, acte materiale pentru care a primit de la P.I., 65.000.000 lei, 3200 dolari S.U.A., 1000 mărci germane și în luna aprilie 2000, împreună cu P.O., S.M. și M.E., a primit suma de 400.000.000 lei, semnând în luna decembrie 2000, o notă de comunicare falsă, încercând astfel să reducă valoarea prejudiciului creat.

În aceeași perioadă, în mai multe rânduri, inculpatul P.O., în calitate de șef serviciu administrativ la Direcția Regională de Poștă Ploiești a confirmat facturi emise de A.F. C., pentru lucrări neefectuate, producând prejudiciul de mai sus părții civile, activitate pentru care împreună cu S.M. a primit de la P.I., suma de 55.000.000 lei, 5000 dolari S.U.A., 2000 mărci germane, iar în luna aprilie 2000, împreună cu C.M., S.M. și M.E., a primit de la P.I. 400.000.000 lei, semnând în luna decembrie 2000 o notă de comunicare falsă încercând să reducă valoarea prejudiciului real.

Tot în perioada septembrie 1999 – aprilie 2000, inculpatul S.M., în mai multe rânduri, în calitate de înlocuitor al șefului serviciului administrativ la Direcția Regională de Poștă Ploiești, a confirmat la plată facturi emise de A.F. C., pentru lucrări neefectuate, primind împreună cu P.O., de la P.I., suma de 55.000.000 lei, 5000 dolari S.U.A. și 2000 mărci germane.

În aceeași perioadă, inculpata M.E., în calitate de economist înlocuitor al directorului economic la Direcția Regională de Poștă Ploiești, a confirmat la plată facturi emise de A.F.C., pentru lucrări neefectuate, contribuind la producerea prejudiciului de mai sus, activitate pentru care a primit de la P.I., suma de 2000 dolari S.U.A., 2000 mărci germane și un telefon mobil în valoare de 3.000.000 lei, iar în luna aprilie 2000, împreună cu C.M., P.O., S.M. a primit 400.000.000 lei, iar în luna decembrie 2000 a semnat o notă de comunicare falsă încercând să reducă valoarea prejudiciului cauzat.

În perioada amintită, inculpata P.I., în calitate de administrator la A.F. C. Ploiești, având ca obiect de activitate curățirea coșurilor de fum, a falsificat bonurile de lucru și pe baza acestora a emis facturi false pentru lucrări neefectuate, contribuind la producerea prejudiciului de 1.781.921.455 lei în dauna C.N.P.R. S.A.

Expertiza tehnică efectuată în cursul urmăririi penale, a stabilit că valoarea reală a lucrărilor de curățat și reparat coșuri de fum este de 120.546.545 lei, pentru care s-a plătit 1.902.468.000 lei, prejudiciul produs C.N.P.R. fiind de 1.781.921.455 lei.

Împotriva sentinței penale au declarat apel toți inculpații, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În apelul inculpatului C.M. s-a susținut că acesta nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa și a solicitat achitarea, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, luare de mită, fals și uz de fals.

În subsidiar, a solicitat restituirea cauzei pentru identificarea și trimiterea în judecată a adevăraților autori ai infracțiunilor.

Tot în subsidiar, a mai solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de înșelăciune, în infracțiunea de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. și din infracțiunea de luare de mită, în aceea privind primirea de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 C. pen.

În ce privește individualizarea pedepsei a solicitat reducerea acesteia și schimbarea modalității de executare, fără privare de libertate.

În apelul inculpatului P.O. s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de înșelăciune, în aceea de neglijență în serviciu; achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. pen., pentru infracțiunile de fals și uz de fals, iar cu privire la infracțiunea de luare de mită a susținut că nu sunt dovezi ale vinovăției sale.

În subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii ei.

În apelul inculpatului S.M. s-a solicitat achitarea, pentru toate faptele reținute în sarcina sa, iar în subsidiar, reducerea pedepsei, cu executarea fără privare de libertate.

În apelul inculpatei M.E. s-a solicitat achitarea, pentru infracțiunile de înșelăciune și luare de mită, întrucât nu se face vinovată de comiterea acestor infracțiuni.

În subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea de înșelăciune, în infracțiunea de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. și aplicarea unei pedepse corespunzătoare acestei fapte, precum și schimbarea modalității de executare a pedepsei.

De asemenea, a solicitat reindividualizarea pedepselor ce i-au fost aplicate pentru comiterea infracțiunilor de fals și uz de fals, în sensul reducerii lor și suspendarea condiționată a executării acestora.

În apelul inculpatei P.I. s-a susținut că aceasta nu este școlarizată și nu putea săvârși singură infracțiunea de înșelăciune, iar cu privire la infracțiunea de fals, consideră că în mod greșit a fost condamnată, deoarece nu sunt probe în acest sens, astfel că se impunea efectuarea unei expertize grafologice, în vederea stabilirii persoanei care a falsificat bonurile de lucru.

În subsidiar, a solicitat referitor la infracțiunile de fals și uz de fals, reducerea pedepselor aplicate, către minim.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 314 din 10 iulie 2002, a admis apelurile declarate de inculpații C.M., P.O., S.M., M.E. și P.I., a desființat în parte, pe latura penală, sentința atacată, a descontopit pedepsele rezultante de câte 8 ani închisoare aplicate inculpaților, în pedepsele componente și a dispus:

- reducerea pedepsei aplicate inculpatului C.M., pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 8 ani închisoare, la 6 ani și 6 luni închisoare, urmând ca acesta să execute, conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen.;

- reducerea pedepselor aplicate inculpaților P.O. și S.M., pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la câte 8 ani închisoare, la câte 5 ani închisoare, fiecare, urmând ca, în final, aceștia să execute, conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b), pedepsele cele mai grele, de câte 5 ani închisoare și câte 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen., fiecare;

- reducerea pedepselor aplicate inculpatelor M.E. și P.I., pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la câte 8 ani închisoare, la câte 6 ani închisoare, fiecare, urmând ca, în final, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpata M.E. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen., iar inculpata P.I., de 6 ani închisoare.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale.

A computat detenția la zi, pentru inculpații C.M., P.O. și S.M., începând cu data de 1 august 2001, iar pentru inculpata M.E., cu data de 9 august 2001.

În motivarea acestei soluții s-a reținut de către instanța de apel că solicitările inculpaților de achitare, pentru infracțiunile de fals și uz de fals, de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 249 C. pen., cât și, din art. 254 alin. (1) C. pen., în art. 256 C. pen., nu pot fi primite, deoarece din materialul probator de la dosar, rezultă că toți inculpații în baza unei înțelegeri unice au săvârșit acte materiale specifice acestor infracțiuni, toți concurând la producerea prejudiciului în sumă de 1.781.921.455 lei, părții civile C.N.P.R. S.A.

S-a mai reținut că inculpații C.M., P.O., S.M. și M.E. au primit sume însemnate în valută și lei de la administratorul firmei A.F. C. pentru a-și îndeplini în mod defectuos atribuțiile de serviciu stabilite prin fișa postului, semnând ordine de plată cu sume fictive, confirmând bonuri de lucru în care erau înscrise lucrări fictive, expertiza tehnică efectuată în cauză stabilind că pentru coșurile de fum curățate în județul Dâmbovița, A.F. C. a încasat peste 2 miliarde lei, în timp ce pentru județul Prahova, Direcția Regională de Poștă Ploiești a plătit suma de cca. 600.000.000 lei.

Totodată s-a mai stabilit că facturile întocmite pentru Oficiul Poștal Poligrafu cu încălzire centrală, au fost în sumă de 120.600.000 lei, iar pentru Oficiul Poștal Provița de Sus, în sumă de 52.000.000 lei, aceasta în situația în care primul oficiu poștal are încălzire centrală, iar cel de-al doilea asigură încălzirea, cu sobe cu lemne.

S-a apreciat că vinovăția inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită a fost probată cu declarațiile coinculpatei P.I., care a descris în mod amănunțit modalitatea în care a convenit cu ceilalți înmânarea sumelor de bani cu titlu de mită, astfel încât, lucrările să nu fie oprite, să se facă confirmarea fictivă a bonurilor de lucru și să se emită ordine de plată cu sume nereale.

S-a apreciat totuși că pedepsele aplicate inculpaților sunt prea aspre, raportat la persoana acestora, fără antecedente penale, majoritatea absolvenți de studii superioare, cât și comportării bune pe care au avut-o anterior săvârșirii faptelor.

Nemulțumiți de hotărârea instanței de apel, în termenul legal, inculpații P.I., C.M., S.M., P.O. și M.E. au declarat recurs.

În recursul inculpatei P.I., hotărârea instanței de control judiciar a fost criticată pentru nelegalitate, sub aspectul calificării juridice a faptei, susținând că ea nu a întreprins nici o acțiune de inducere în eroare a vreunei persoane și a solicitat schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea de înșelăciune, în complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 26, raportat la art. 248 C. pen. și pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând ca în raport de circumstanțele personale ale inculpatei să se dispună reducerea pedepsei, iar executarea ei să se realizeze în condițiile art. 81 sau art. 86¹ C. pen.

În recursul inculpatului C.M. s-a solicitat, în principal, achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., susținându-se că acesta nu a săvârșit acte materiale specifice infracțiunii de înșelăciune, deoarece el, în calitate de director general semna ordinele de plată după ce acestea erau semnate, mai întâi, de directorul economic, care atesta legalitatea și realitatea și nici nu a cunoscut și nu a participat la generarea prejudiciului.

Cât privește infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen., a solicitat achitarea, în temeiul art. 11, pct. 2, lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., deoarece nu se face vinovat, neprimind vreo sumă de bani, în vederea executării obligațiilor de serviciu.

Referitor la fapta recunoscută de inculpatul C.M. că a primit de la P.V. circa 50 milioane lei, în lunile februarie, martie 2000, pentru că a efectuat plățile repede, consideră că această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 C. pen., fapta pentru care nu s-a pus însă în mișcare acțiunea penală și nu s-a extins urmărirea penală.

A mai solicitat achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor de fals și uz de fals reținute în sarcina sa, deoarece falsurile au fost făcute de reprezentanții firmei A.F. C.

În subsidiar, în conformitate cu dispozițiile art. 333 C. proc. pen., a solicitat restituirea cauzei pentru identificarea și trimiterea în judecată a autorilor infracțiunii de înșelăciune, de fals și uz de fals, de dare și luare de mită, cât și efectuarea unor expertize contabile și grafologice pentru a se stabili autorii falsurilor și stabilirea defalcat a prejudiciilor.

Într-un alt subsidiar, inculpatul C.M. a mai solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de înșelăciune, în infracțiunea de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. și din infracțiunea de luare de mită, în infracțiunea de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 C. pen.

În ce privește individualizarea pedepsei, a solicitat în principal, aplicarea unei pedepse egală cu cea executată, iar în subsidiar, aplicarea unei pedepse cu executarea la locul de muncă sau sub supraveghere, având în vedere și datele ce caracterizează persoana inculpatului.

În recursul inculpatului S.M. s-a solicitat în principal achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., cu privire la infracțiunea de înșelăciune, deoarece nu pot fi identificate elementele acestei infracțiuni, lipsind atât latura obiectivă, cât și cea subiectivă, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice, în infracțiunea de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., pentru care să fie aplicată o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege pentru această infracțiune, egală cu durata arestului preventiv, sau aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Cu privire la infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale și de uz de fals, a solicitat achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât nu sunt probe de vinovăție în acest sens, iar cu privire la infracțiunea de luare de mită reținută în sarcina sa, a arătat că singura probă administrată în cauză este declarația inculpatei P.I., care nu este însă susținută de nici un alt mijloc de probă de la dosar, și a solicitat, de asemenea, achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În subsidiar, a solicitat reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante, constând în faptul că este un om cu o conduită ireproșabilă din punct de vedere moral, social și profesional, care în 30 de ani de muncă nu a avut nici o sancțiune disciplinară sau de altă natură, are familie și doi copii.

În recursurile inculpaților P.O. și M.E. s-a solicitat prin apărătorul desemnat din oficiu, în principal, admiterea recursurilor, casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, întrucât în mod nejustificat au fost respinse cererile acestora de administrare de probe, iar în privința laturii civile a cauzei, soluția este greșită, nefiind stabilită cu exactitate contribuția fiecărui inculpat la cauzarea prejudiciului și prejudiciul total.

Cu privire la infracțiunea de înșelăciune, apărătorul a solicitat achitarea inculpatei M.E., în temeiul art. 11, pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar pentru inculpatul P.O., schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de neglijență în serviciu, cu aplicarea unei pedepse corespunzătoare acestei fapte.

Cu privire la infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals și luare de mită reținute în sarcina celor doi inculpați, s-a solicitat achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c), la dosar neexistând probe în sensul vinovăției lor, în comiterea acestor fapte.

În subsidiar, pentru ambii inculpați, s-a solicitat reținerea de circumstanțe atenuante și reindividualizarea pedepselor, în sensul de a fi reduse, iar ca modalitate de executare să se stabilească suspendarea condiționată.

Examinând hotărârile atacate în raport cu cazurile de recurs invocate, Curtea constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursurile fondate, urmând a fi admise.

1. Potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 3, coroborat cu cele ale art. 62 C. proc. pen., în desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările săvârșirii ei (precum și la persoana făptuitorului) obiectiv care se realizează atât prin activitatea organului de urmărire penală, cât și a instanței de judecată, care sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele pe bază de probe.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 14 C. proc. pen., acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal, are ca obiect tragerea la răspunderea civilă a inculpatului pentru prejudiciul cauzat prin fapta sa.

2. Revenind la cauză, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, precum și a mijloacelor de probă dispuse și administrate în cauză (plângerea C.N.P.R. S.A., adresele nr. 458880 din 15 iunie 2000 și nr. 454453 din 28 martie 2000 ale Grupului de Pompieri Prahova, referatul nr. 160/18268 din 21 octombrie 1999 a Direcției Regională de Poștă Ploiești, nota de comandă, procesul verbal de negociere din 4 decembrie 1999, nota de comandă din 8 ianuarie 2000, referatul de sistare lucrări din 24 mai 2000, declarații de martori, procesele verbale de confruntare, raportul de expertiză tehnică judiciară, declarațiile inculpaților și fișele de cazier judiciar ale acestora), Curtea constată, următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova cu nr. 694/P/2001 s-a dispus trimiterea în judecată pentru comiterea infracțiunilor de: înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.; fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen.; uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. și luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru fiecare infracțiune și cu aplicarea finală a art. 33 lit. a) C. pen., reținându-se că inculpații C.M., în calitate de director la Direcția Regională de Poștă Ploiești, P.O., în calitate de șef serviciu administrativ, S.M. în calitate de referent înlocuitor al șefului serviciului administrativ și M.E., în calitate de înlocuitor al directorului economic, în mai multe rânduri, au confirmat facturi și ordine de plată către A.F. C. pentru lucrări neefectuate, producând un prejudiciu de 1.781.921.455 lei, activități pentru care au primit de la inculpata P.I. diferite sume de bani, iar în luna decembrie 2000, au semnat o „notă de comunicare” falsă, încercând să reducă valoarea prejudiciului.

Prin același rechizitoriu a fost trimisă în judecată inculpata P.I., pentru comiterea infracțiunilor de: înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.; fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. și uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea finală a prevederilor art. 33 lit. a) C. pen., reținându-se că aceasta, în perioada septembrie 1999 – aprilie 2000, în cadrul unui contract cu Direcția Regională de Poștă Ploiești a falsificat bonurile de lucru și pe baza acestora a emis facturi pentru lucrări neefectuate, producând un prejudiciu C.N.P.R. S.A., în valoare de 1.781.921.455 lei.

Or, faptele așa cum au fost descrise prin rechizitoriu și reținute în sarcina inculpaților, nu sunt conturate în mod clar prin probele administrate în cauză, astfel încât, să se poată stabili cu certitudine contribuția fiecăruia dintre inculpați la comiterea lor și pe cale de consecință, participația fiecărui inculpat la generarea prejudiciului cauzat părții civile.

Astfel, de pildă, pentru inculpatul S.M. se stabilește în cauză, răspunderea solidară cu ceilalți inculpați, pentru acoperirea întregului prejudiciu de 1.781.921.455 lei înregistrat de partea civilă, în condițiile în care acesta susține că a semnat numai două dintre cele 60 de facturi emise de A.F. C., a căror valoare se ridică la 70.852.000 lei.

De asemenea, din analiza probelor de la dosar, se constată că nu au fost clarificate pe deplin împrejurările în care inculpata P.I. a dat drept mită, suma de 400 milioane lei și cine au fost beneficiarii acesteia, avându-se în vedere că există neconcordanțe între declarațiile inculpatei și cele date de cei doi fii ai săi, martorii P.V. și P.P., în această privință.

Pentru lămurirea tuturor acestor aspecte și în vederea aflării adevărului, Curtea constată că în cauză este necesară completarea probatoriilor, prin administrarea de noi probe cu martori și înscrisuri, precum și efectuarea expertizelor contabilă și grafologică, pe baza cărora să se stabilească în mod complet, modul și condițiile în care au fost săvârșite faptele, participarea fiecărui inculpat la comiterea lor, care este prejudiciul real cauzat părții civile și defalcarea prejudiciului pe persoane, în raport de contribuția fiecărui inculpat la faptele generatoare de prejudicii și întrucât urmărirea penală este incompletă, iar completarea ei în fața instanței nu s-ar putea face decât cu mare întârziere, se va restitui cauza organului de urmărire penală, pentru completarea materialului probator în sensul celor de mai sus.

De asemenea, pentru înlăturarea oricărui dubiu sau a unor împrejurări echivoce, precum și pentru verificarea tuturor apărărilor formulate de către inculpați referitoare la modul și condițiile în care au fost săvârșite faptele, cât și asupra vinovăției acestora, organul de urmărire penală poate dispune și administra și alte mijloace de probă din oficiu sau la cererea inculpaților, analizându-se inclusiv solicitările lor cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptelor.

În consecință, secția penală a Curții Supreme de Justiție, constatând îndeplinite cerințele cazurilor de recurs invocate, va admite recursurile declarate de inculpații P.I., C.M., S.M., P.O. și M.E., va casa decizia atacată, precum și sentința penală nr. 164 din 16 aprilie 2002 a Tribunalului Prahova și, în baza art. 333 C. proc. pen., va restitui cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, în vederea completării materialului probator, cu menținerea stării de arest a inculpaților C.M., S.M., P.O. și M.E.

Onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpații P.O. și M.E., se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații P.I., C.M., S.M., P.O. și M.E. împotriva deciziei penale nr. 314 din 10 iulie 2002 a Curții de Apel Ploiești.

Casează decizia atacată, precum și sentința penală nr. 164 din 16 aprilie 2002 a Tribunalului Prahova.

În baza art. 333 C. proc. pen., restituie cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, pentru completarea materialului probator.

Menține măsura arestării preventive luată față de inculpații C.M., S.M., P.O. și M.E.

Onorariile în sumă de câte 300.000 lei, cuvenite apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpații P.O. și M.E., se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2003.

High Court of Cassation and Justice

scj