Asupra recursului de față;
Din actele dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Arad, prin sentința penală nr. 230 din 5 septembrie 2002, a condamnat pe inculpatul C.T. la 10 ani de închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi, pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 176 lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a), a art. 13 și a art. 71 C. pen.
În baza art. 61 C. pen., instanța a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul, neexecutat, de 1936 de zile, din pedeapsa de 16 ani de închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 7 din 22 februarie 1989 a Tribunalului Arad.
Conform art. 39 alin. (2) C. pen., restul, neexecutat, de 1936 de zile a fost contopit cu pedeapsa de 10 ani de închisoare, sporită cu 2 ani, urmând ca inculpatul să execute 12 ani de închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi.
Inculpatul a fost menținut în stare de arest, iar din durata pedepsei i s-a dedus detenția preventivă, de la 11 aprilie 2002, până la zi.
De asemenea, inculpatul a fost obligat să plătească 25.000.000 lei daune morale părții civile M.G. și 1.500.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în esență, că, în noaptea de 7 martie 2000, inculpatul a avut o neînțelegere cu concubina sa P.P., care a părăsit locuința comună.
Inculpatul și-a urmărit concubina, cu scopul de a o determina să se întoarcă acasă.
Pe drum, inculpatul s-a întâlnit cu M.G., care l-a salutat.
Inculpatului i s-a părut că M.G. l-ar fi insultat, motiv pentru care l-a urmărit și l-a lovit, cu cuțitul, în torace, cauzându-i leziuni vindecabile în 55 zile tratament medical și punându-i viața în primejdie.
Inculpatul a declarat apel, susținând că:
a) fapta sa se încadrează în art. 182 C. pen. și nu în art. 20, raportat la art. 176 lit. c) din cod, el neintenționând să suprime viața victimei;
b) a săvârșit fapta în stare de provocare, încât îi este aplicabilă circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.;
c) i s-a aplicat o pedeapsă excesiv de severă;
d) a fost obligat la daune morale nejustificat de substanțiale.
Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr. 471/ A din 4 decembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, pe care l-a obligat la 300.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Prin aceeași decizie, curtea a dedus, în continuare, detenția preventivă a inculpatului.
Prin recursul de față, inculpatul critică decizia, reiterând susținerile din apel.
Critica nu este întemeiată.
Prima instanță a reținut corect situația de fapt, pe care a calificat-o corespunzător și a dozat corespunzător pedeapsa și cuantumul daunelor morale.
Nu sunt temeiuri ca încadrarea juridică a faptei să fie schimbată.
Lovind victima cu cuțitul, în torace, inculpatul a prevăzut rezultatul produs, rezultat pe care, chiar dacă nu l-a dorit, l-a acceptat, încât această faptă întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav și nu pe cele ale infracțiunii de vătămare corporală gravă.
Nu există nici o dovadă că inculpatul ar fi comis agresiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate.
Inculpatul a mai fost condamnat, în anul 1989, la 16 ani de închisoare, pentru infracțiunea de omor, încât nu sunt temeiuri pentru reducerea pedepsei aplicate.
În fine, nu se justifică nici cererea inculpatului de a fi redus cuantumul daunelor morale la care a fost obligat către partea vătămată.
Din oficiu, nu se constată motive de casare care să fie luate în considerare.
Așa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., decizia atacată va fi menținută, prin respingerea recursului, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.T. împotriva deciziei penale nr. 471/ A din 4 decembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și al arestării preventive de la 11 aprilie 2002, la 11 iunie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2003.