Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 369 din 18 septembrie 2002 a Tribunalului Prahova, inculpatul B.B.A. a fost condamnat la:
- 7 ani închisoare, pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 13 C. pen. și la;
- 12 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), c), d) și f), cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 13 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani și 6 luni închisoare.
Deasemenea tribunalul în baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 61/1998 a Tribunalului Brașov, pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în cauză, dispunând ca inculpatul să execute, cu un spor de un an și 6 luni închisoare, pedeapsa de 14 ani închisoare.
Instanța a menținut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 11 mai 2002, la zi și l-a obligat (în solidar și cu inculpatul D.M.F., condamnat în cauză) la 200.000.000 lei daune materiale și 100.000.000 lei daune morale, către partea vătămată S.G.
S-a reținut în fapt, că inculpatul B.G.A. împreună cu inculpatul D.M.F., în noaptea de 5 aprilie 2002, după o prealabilă înțelegere și pregătire, purtând cagule pe față, au pătruns, prin escaladare, în apartamentul părții vătămate S.G., din Sinaia, au lovit-o și au legat-o cu cabluri electrice și o curea, de mâini și picioare după care au sustras mai multe bijuterii din aur în valoare de 120.000.000 lei.
Prin decizia penală nr. 560 din 4 decembrie 2002, a Curții de Apel Ploiești, s-au respins apelurile declarate de inculpați.
Împotriva acestei decizii cei doi inculpați, au declarat recurs.
Ulterior inculpatul D.M.F. și-a retras recursul, și s-a luat act în acest sens prin încheierea din 26 martie 2003.
Inculpatul B.B.A. a cerut reducerea pedepsei, temei de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul declarat nu este fondat.
La aplicarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., în care sens a ținut seama de gradul de pericol social deosebit de mare al infracțiunilor comise în împrejurările de fapt expuse cât și al persoanei inculpatului, care este recidivist astfel că pedeapsa rezultantă stabilită este necesară, pentru reeducarea sa și prevenirea comiterii altor infracțiuni.
În consecință se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat și va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Din pedeapsă se va deduce durata arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.B.A., împotriva deciziei penale nr. 560 din 4 decembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și al arestării preventive de la 11 mai 2002, la 11 iunie 2003.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2003.