Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 931 din 8 octombrie 2002, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice, dată faptei săvârșită de inculpatul S.O.B., din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
Prin aceeași sentință s-a dispus condamnarea inculpatului S.O.B. la 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
În baza art. 64 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
S-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 31 ianuarie 2002, la zi.
A luat act că partea vătămată SC M.C. SRL nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind acoperit integral prin restituire.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000 lei onorariu de avocat oficiu, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt, următoarele:
În ziua de 31 ianuarie 2002, inculpatul S.O.B. aflându-se în magazinul M. de pe Bd. I.C. Brătianu, s-a hotărât să fure un tricou în valoare de 400.000 lei. În acest scop, a luat două umerașe cu două tricouri, a intrat în cabina de probă unde a îmbrăcat unul din tricouri pe sub bluza sa, rupând și sistemul de siguranță. Apoi a ieșit din cabină și a pus cel de-al doilea tricou și cele două umerașe la loc în stand, acest aspect fiind observat de martorul N.L.G., supraveghetor al magazinului M. Acesta a intrat în cabina de probă unde fusese inculpatul și a constatat că acesta nu lăsase nimic în cabină. Mai mult, a găsit și sistemul de siguranță al tricoului luat de inculpat, sistem ce era ascuns sub covorul din cabină. În acest timp, inculpatul S.O.B. s-a mai uitat la articolele de îmbrăcăminte și apoi a încercat să iasă din magazin. A fost oprit de martorul N.L.G. chiar de la ușa de acces a magazinului, după ce trecuse de sistemul de alarmă, care însă nu s-a declanșat deoarece, inculpatul rupsese sistemul de siguranță.
În momentul reținerii, martorul N.L.G. a văzut că inculpatul avea îmbrăcat pe sub bluza verde ce-i aparținea, tricoul sustras din magazin. De martorul N.L.G., s-a apropiat martorul B.A.I., șef al magazinului M. și a fost informat cu privire la cele întâmplate. Cei doi martori l-au condus pe inculpatul S.O.B. în curtea din spate a magazinului, solicitând celorlalți angajați să anunțe poliția. Inculpatul a fost escortat, fiind ținut de câte o mână de către cei doi martori. Ajunși în curtea din spate, martorul B.A.I. a dat drumul mâinii inculpatului, acesta a profitat de moment și cu mâna liberă a încercat să-l lovească cu pumnul în figură pe martorul N.L.G. Acesta s-a ferit însă, inculpatul a profitat de moment și și-a eliberat mâna ce mai era imobilizată de martorul N.L.G., fugind din curtea magazinului. Cei doi martori au pornit în urmărirea inculpatului, pe care, de altfel, l-au prins foarte repede, pe str. Blănari, stradă în care răspunde ieșirea din spate a magazinului.
La venirea organelor de poliție, inculpatul S.O.B. era imobilizat de martori și avea asupra lui tricoul așa cum îl îmbrăcase.
În prezența organelor de poliție, respectivul tricou a fost verificat constatându-se că era rupt în zona umărului, acolo unde fusese prins sistemul de siguranță. Tricoul a fost restituit reprezentantului magazinului M. pe bază de dovadă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul S.O.B., solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie, în infracțiunea de furt calificat și aplicarea unei pedepse în raport de această încadrare.
Prin decizia penală nr. 791/ A din 4 decembrie 2002, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelul declarat de inculpat.
A desființat în parte hotărârea atacată și rejudecând în fond, conform art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., texte de lege în baza cărora a fost condamnat inculpatul S.O.B. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
Au fost înlăturate dispozițiile referitoare la aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
A fost computată prevenția inculpatului de la 31 ianuarie 2002, la 4 decembrie 2002.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul S.O.B.
În recursul său, Parchetul a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei atacată și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe, în sensul că fapta săvârșită de inculpatul S.O.B. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și nu ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., cum în mod greșit a reținut instanța de apel.
Inculpatul S.O.B. a solicitat admiterea recursului său, casarea deciziei atacate, sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate și reducerea acesteia.
Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este fondat, iar recursul declarat de inculpatul S.O.B. nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, se constată că instanța de fond a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în raport de materialul probator administrat în cauză, au făcut o corectă încadrare juridică a faptei comisă de inculpat, în textul de lege corespunzător și i-au aplicat o pedeapsă just proporționalizată, conform criteriilor generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen.
Potrivit art. 211 alin. (1) C. pen., constituie tâlhărie „furtul săvârșit prin întrebuințare de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmărilor infracțiunii, ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea”.
Rezultă deci, că tâlhăria este o infracțiune complexă în componența căreia intră infracțiunea de furt și o acțiune violentă îndreptată contra persoanei.
Totodată, mai rezultă că există infracțiune de tâlhărie numai în cazul când furtul este comis printr-o acțiune violentă, îndreptată contra unei persoane, ci și atunci când făptuitorul, după comiterea furtului, exercită acțiuni violente pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru a-și asigura scăparea.
Ori, în cauză, din probele administrate, rezultă că după ce au observat că inculpatul a sustras tricoul, martorii N.L.G. și B.A.I. l-au condus pe inculpat în curtea din spatele magazinului, solicitând celorlalți salariați să anunțe poliția, inculpatul a fost escortat, fiind ținut de câte o mână de către doi martori.
Ajunși în curtea din spatele magazinului, martorul B.A.I. a dat drumul mâinii inculpatului, iar acesta a profitat de moment și cu mâna liberă a încercat să îl lovească pe martorul N.L.G. în față cu pumnul. Acesta s-a ferit, iar inculpatul a reușit să se elibereze și să fugă din curtea magazinului, fiind însă urmărit și prins de cei doi martori.
Așadar, „scăparea” din mâinile martorilor este o acțiune violentă, inculpatul smulgându-se din strânsoarea acestora, surprinzându-i și încercând astfel să-și asigure scăparea.
În consecință, fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, cum în mod corect a apreciat instanța de fond și nu pe cele ale infracțiunii de furt calificat, cum în mod eronat a reținut instanța de apel.
În ce privește critica formulată de inculpat, în sensul greșitei individualizări a pedepsei ce i-a fost aplicată, se constată că nu este întemeiată și urmează să fie respinsă.
Astfel, la stabilirea și aplicarea pedepsei, prima instanță a ținut seama de toate criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei, de modalitatea și împrejurările comiterii ei, dar și de persoana inculpatului, care este recidivist, dovedind perseverență pe calea infracționalității, a avut o atitudine relativ sinceră pe parcursul desfășurării procesului penal și se află la o vârstă tânără.
De altfel, pedeapsa de 6 ani închisoare, sub aspectul cuantumului său, se încadrează în limitele legale, prevăzute de textul de lege incriminator, fiind în măsură să asigure reeducarea inculpatului în vederea reinserției sale în comunitate și prevenția generală, conform scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Așadar, se constată că nu există temeiuri pentru reducerea pedepsei aplicate inculpatului, urmând ca recursul său să fie respins ca nefondat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București să fie admis.
Se va casa decizia atacată și se va menține hotărârea pronunțată de prima instanță, și anume, sentința nr. 931 din 8 octombrie 2002, a Tribunalului București, secția a II-a penală.
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează să fie respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.O.B.
Se va deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și al arestării preventive de la 31 ianuarie 2002, la 11 iunie 2003.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul urmează să fie obligat la plata cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, împotriva deciziei penale nr. 791/ A din 4 decembrie 2002, a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpatul S.O.B.
Casează decizia atacată și menține sentința nr. 931 din 8 octombrie 2002, a Tribunalului București, secția a II-a penală.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.O.B. împotriva deciziei sus-menționate.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și al arestării preventive de la 31 ianuarie 2002, la 11 iunie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2003.