Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Gorj prin sentința penală nr. 247 din 23 octombrie 2001, a hotărât următoarele:
În baza art. 174 – art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen., a condamnat pe inculpatul Ș.C. la o pedeapsă de 18 ani închisoare.
În baza art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen., a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 9 ani închisoare.
În baza art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., a condamnat pe același inculpat, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 217 alin. (1) C. pen., a condamnat pe același inculpat, la o pedeapsă de 8 luni închisoare.
În baza art. 239 alin. (2) și (3) C. pen., a condamnat pe același inculpat, la o pedeapsă de 4 ani închisoare (victimă A.I.).
În baza art. 239 alin. (2) și (3) C. pen., a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare (victimă M.G.R.).
În baza art. 239 alin. (2) și (3) C. pen., a condamnat același inculpat, la o pedeapsă de 4 ani închisoare (victimă C.A.).
În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a încetat procesul penal pentru infracțiunea, prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., asupra părții vătămate C.V.
În baza art. 33 – art. 34 C. pen., a contopit pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea de 18 ani pe care a sporit-o cu 2 ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 20 ani închisoare.
Interzice inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
A aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 6 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul Ș.I., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 26, raportat la art. 174 – art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen.
În baza art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen., a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 8 ani închisoare.
În baza art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., a condamnat pe același inculpat, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 217 alin. (1) C. pen., a condamnat pe același inculpat, la o pedeapsă de 8 luni închisoare.
În baza art. 239 alin. (2) și (3) C. pen., a condamnat pe același inculpat, la o pedeapsă de 4 ani închisoare (victimă C.A.).
În baza art. 239 alin. (2) și (3) C. pen., a condamnat pe același inculpat, la o pedeapsă de 4 ani închisoare (victimă A.I.).
În baza art. 33 – art. 34 C. pen., a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, pe care a sporit-o cu un an, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă de 9 ani închisoare.
A interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile, prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
A aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 4 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale.
A dedus arestul preventiv de la data arestării, 11 noiembrie 2000, până la data pronunțării 23 octombrie 2001.
A menținut starea de arest a inculpaților.
A luat act că partea civilă M.M.T. nu s-a constituit parte civilă.
A obligat inculpatul Ș.C., la plata sumei de 100.000.000 lei, daune morale către partea civilă M.M.T.
A obligat inculpatul Ș.C. și Ș.I., în solidar, la plata sumei de 30.000.000 lei daune morale, către partea civilă C.A.
A respins, ca nedovedită, cererea privind despăgubirile civile formulate de partea civilă C.A.
A obligat inculpații, în solidar, la plata sumei de 7.000.000 lei, despăgubiri civile către partea civilă A.I.
A obligat inculpații, în solidar, la plata sumei de 3.300.000 lei, despăgubiri către partea civilă C.V.
A obligat inculpatul Ș.C., la plata sumei de 25.651.594 lei, cu dobânzile legale aferente, despăgubiri civile către Spitalul Clinic de Urgență București.
A obligat inculpații, în solidar, la plata sumei de 1.394.094 lei, despăgubiri civile către Spitalul Tg. Jiu și 2.961.480 lei, despăgubiri civile către Spitalul Militar Craiova, cu dobânzile legale aferente.
A obligat pe fiecare inculpat la câte 20.000.000 lei, cheltuieli judiciare statului.
În sarcina inculpaților a fost reținută următoarea stare de fapt:
În seara zilei de 10 noiembrie 2000, la Discoteca V., din municipiul Tg. Jiu, au venit un număr de aproximativ de 400–500 tineri, printre care mai multe grupuri de romi din cartierul Obreja, din care făceau parte inculpații Ș.C. și Ș.I.
După ce au consumat băuturi alcoolice, în jurul orelor 22,30, pe fondul unor discuții contradictorii cu alți romi, inculpatul Ș.C. a admonestat un barman ce-și îndeplinea serviciu în discotecă și a spart un nr. de 2–3 sticle cu vin, din barul discotecii.
În aceste împrejurări, a intervenit pentru aplanarea conflictului martorul C.V., administratorul discotecii, care a încercat să intre în discuție cu inculpatul, însă acesta, pe fondul consumului de alcool, s-a manifestat violent, îmbrâncindu-l.
Inculpatul a continuat să provoace scandal, distrugând cu această ocazie diverse obiecte de mobilier, respectiv oglinda, scaune și mese.
În urma sesizării telefonice a organelor de poliție, de către administratorul discotecii, C.V., la fața locului s-au deplasat subofițerii de poliție S.A., A.I. și B.C.I. însoțiți de militarii în termen M.G.R. și C.A., din cadrul Comandamentului jud. de jandarmi Gorj, aflați în executarea serviciului de ordine și pază.
În timp ce plt. maj. S.A. a rămas în afara localului, solicitând intervenția Detașamentului de intervenție rapidă din cadrul I.P.J. Gorj, ceilalți subofițeri și cei doi militari din trupele de jandarmi au pătruns în incinta discotecii.
La apariția acestora, inculpatul Ș.C. a aplicat o lovitură cu pumnul în piept părții vătămate A.I., după care având asupra sa o bucată de lemn dintr-un picior de scaun, a început să lovească de mai multe ori victima M.G.R., care a căzut la podea.
Inculpatul a continuat să aplice mai multe lovituri victimei M.G.R., în zona capului, după care, deși aceasta era căzută la pământ, în stare de inconștiență, a continuat să-i aplice lovituri cu piciorul în piept, ocazie cu care i-a smuls pistolul mitralieră din mână.
Având asupra sa pistolul mitralieră, inculpatul Ș.C. l-a îndreptat amenințător spre persoanele existente în discotecă, moment în care s-a creat panică, fiecare persoană încercând să fugă din discotecă.
După lovirea celor 2 victime, din mulțime a apărut și inculpatul Ș.I., care având asupra sa o bucată de lemn (o stinghie de brad) la ieșirea din holul discotecii, în trecere, a lovit pe partea vătămată A.I., în zona spatelui.
În aceste momente, militarul în termen C.A. s-a interpus între grupul de romi adunați, victima A.I. și inculpatul Ș.C., împrejurare în care a fost lovit de către acest inculpat cu un obiect contondent din lemn în zona capului.
În timp ce victima C.A. se retrăgea pe holul discotecii, spre scara de la ieșire, inculpatul Ș.I., i-a aplicat acestuia cu aceeași bucată din lemn mai multe lovituri în zona capului.
Ulterior, acesta a fost urmărit la ieșirea din discotecă de către inculpatul Ș.I., care i-a mai aplicat câteva lovituri cu picioarele.
Ca urmare a busculadei produse de persoanele ce încercau să părăsească discoteca, victima C.A., militar în termen și-a pierdut pistolul mitralieră din dotare, iar ulterior, arma acestuia împreună cu cea din dotarea victimei M.G.R., au fost recuperate ulterior, fără să fi fost folosite în timpul conflictului, organele de poliție, respectiv Detașamentul de intervenție rapidă din cadrul I.P.J. Gorj, reușind să procedeze la reținerea inculpaților.
Urmare loviturilor primite, militarul - jandarm M.G.R. a suferit leziuni traumatice grave, motiv pentru care a fost transportat în stare de comă profundă la Spitalul Jud. Craiova, secția neurochirurgie, în aceeași zi fiind transportat la Spitalul Clinic de Urgență București, secția reanimare, traumatizați cu diagnosticul de internare „agresiune politraumatism R.T.S. - 3, traumatism cranio-cerebral grav G.C.S. 3, hematom subdural emisfer stâng, traumatism vertebro – medular, fractură tasare C. 5”, în data de 13 noiembrie 2000, survenind moartea acestuia.
Din raportul medico – legal de necropsie al L.M.L. Prof. dr. Mina Minovici București, din 1 februarie 2001, rezultă că moartea militarului M.G.R., a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningo – cerebrale și trunchi cerebral, consecutivă a unui traumatism cranio – cerebral cu fractură de boltă și bază de craniu. La autopsie s-a mai constatat și o fractură de coloană vertebrală la nivelul vertebrei C. 5, leziunile traumatice putând fi produse prin lovire cu un corp dur.
De asemenea, din raportul de constatare medico legală nr. 2222 din 13 noiembrie 2000, al S.M.L. Gorj și adresei nr. 190 din 30 ianuarie 2001, a aceleeași instituții, rezultă că militarul jandarm C.A. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur, și necesită de la producere 12 – 14 zile îngrijiri medicale și nu au pus în primejdie viața acestuia.
Ca urmare a loviturilor primite, victima C.A. a fost internată în Spitalul Jud. Tg. Jiu, în perioada 11 noiembrie - 17 noiembrie 2000, iar în perioada 17 noiembrie – 28 noiembrie 2000, în Spitalul de Urgență Craiova, secția neuropsihiatrie.
Deși viața părții vătămate C.A. a fost pusă în primejdie, s-a considerat că, după modul cum au procedat inculpații, aplicând numeroase lovituri cu obiecte contondente din lemn, în zona capului, au avut reprezentarea rezultatului posibil al faptelor lor, decesul victimei și l-au acceptat, rezultat care nu s-a produs deoarece victima apărându-se, a parat loviturile cu pistolul mitralieră din dotare.
În ceea ce privește pe partea vătămată A.I., se constată că a suferit leziuni traumatice, ușoare, vindecabile în 5 – 6 zile și nu i-au pus viața în primejdie.
Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și inculpații Ș.C. și Ș.I.
Parchetul a criticat sentința pentru greșita achitare a inculpatului Ș.I., pentru complicitate la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, împotriva victimei M.G.R. și greșita individualizare a pedepselor, considerându-le prea mici în raport de pericolul social concret al faptelor comise și de periculozitatea deosebită a făptuitorilor.
Oral, procurorul de ședință a mai criticat sentința și cu privire la încadrarea juridică a faptelor împotriva victimei M.G.R. și împotriva părții vătămate C.A., solicitând reîncadrarea în art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. b) și f) C. pen., la primul inculpat și respectiv, art. 26, raportat la aceleași articole, la cel de-al doilea inculpat.
Totodată, a criticat sentința și cu privire la greșita aplicare a pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi la pedeapsa rezultantă, în loc la pedeapsa principală a închisorii.
În apelul său, inculpatul Ș.C. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei privind pe victima M.G.R., din infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, deoarece nu a acționat cu intenția de a suprima viața victimei.
Totodată a solicitat achitarea sa pentru infracțiunea de nerespectarea regimului armelor și munițiilor, întrucât el nu a făcut altceva decât să ridice de jos, arma căzută de la victimă.
În subsidiar, a cerut reducerea pedepsei, considerând-o prea mare, față de împrejurările în care a comis fapta și de situația sa personală.
Inculpatul Ș.I. a solicitat achitarea pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, împotriva părții vătămate C.A., susținând că nu există probe că el a comis această faptă.
În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 242 din 6 iunie 2002, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și inculpații Ș.C. și Ș.I., împotriva sentinței penale nr. 247 din 23 octombrie 2001, pronunțată de Tribunalul Gorj.
A desființat sentința și;
I. În baza art. 334 C. proc. pen., a reîncadrat cu privire la inculpatul Ș.C., infracțiunile prevăzute de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen. și prevăzută de art. 239 alin. (2) și (3) C. pen., privind pe victima M.G.R., într-o singură infracțiune prevăzută de art. 174, art. 175 alin. (1), lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen., pentru care l-a condamnat la pedeapsa de 22 ani închisoare și interzicerea pe o durată de 9 ani a drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
A reîncadrat cu privire la același inculpat, infracțiunile prevăzute de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 lit. f) C. pen. și prevăzute de art. 239 alin. (2) și (3) C. pen., privind pe partea vătămată C.A., într-o singură infracțiune, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen., pentru care l-a condamnat la pedeapsa de 11 ani închisoare și interzicerea pe o durată de 4 ani a drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 239 alin. (2) și (3) C. pen., privind pe partea vătămată A.I. l-a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 217 alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare.
În baza art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., a aplicat inculpatului Ș.C., pedeapsa cea mai grea de 22 ani închisoare, sporită cu 3 ani închisoare, acesta având de executat în total pedeapsa principală de 25 ani închisoare și pedeapsa complementară constând în interzicerea pe o durată de 9 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
II. În baza art. 26, raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 lit. f) C. pen., privind pe victima M.G.R., a condamnat pe inculpatul Ș.I. la pedeapsa de 18 ani închisoare și interzicerea pe o durată de 6 ani a drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., a reîncadrat cu privire la același inculpat infracțiunile, prevăzute de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen. și prevăzute de art. 239 alin. (2) și (3) C. pen., privind pe partea vătămată C.A., într-o singură infracțiunea, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen., pentru care l-a condamnat la pedeapsa de 11 ani închisoare și interzicerea pe o durată de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 239 alin. (2) și (3) C. pen., privind pe partea vătămată A.I., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 217 alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., a aplicat inculpatului Ș.I. pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare, sporită cu 2 ani închisoare, acesta având de executat în total, pedeapsa principală de 20 ani închisoare și pedeapsa complementară constând în interzicerea pe o durată de 6 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
A aplicat inculpaților pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
A menținut starea de arest preventiv a inculpaților și a dedus detenția acestora cu începere de la 11 noiembrie 2000, la zi.
A obligat, în solidar, pe inculpații Ș.C. și Ș.I., la plata a 100.000.000 lei daune morale către M.M.T., 30.000.000 lei daune morale către C.A., 7.000.000 lei despăgubiri civile către A.I. și 3.300.000 lei despăgubiri civile către C.V.
A obligat în solidar pe inculpații Ș.C. și Ș.I., la plata următoarelor despăgubiri civile: 1.394.094 lei către Spitalul județean Tg. Jiu, 2.961.480 lei către Spitalul Militar Craiova și 25.651.394 lei către Spitalul Clinic de Urgență București, în toate cazurile cu dobânzile legale calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrară a debitelor.
A menținut dispozițiile sentinței privind încetarea procesului penal împotriva inculpatului Ș.C., pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., privind pe partea vătămată C.V., precum și pe cele privind obligarea inculpaților la plata a câte 20.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Instanța de apel a reținut, în esență, că inculpatul Ș.I., a acționat înarmat cu o bucată de lemn în sprijinul fratelui său, Ș.C. lovind părțile vătămate A.I. și C.A., pentru a le împiedica să intervină în apărarea victimei M.G.R.
Deci, inculpatul Ș.C. este complice la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, astfel că greșit a fost achitat de către prima instanță pentru această infracțiune.
A mai reținut instanța de apel, că infracțiunea de ultraj împotriva părții vătămate C.A., este absorbită în tentativă la infracțiunea de omor, calificat și deosebit de grav.
De asemenea, instanța de apel că pedepsele aplicate inculpaților de către prima instanță, nu corespundeau criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., fiind prea ușoare în raport cu pericolul social al inculpaților, împrejurările în care au fost comise, urmările și periculozitatea sporită a inculpaților, elemente impulsive, cunoscute în comunitatea în care trăiesc, ca având comportament violent.
Instanța de apel a mai examinat încadrarea juridică a faptelor de omor, complicitate la omor și de tentativă la această infracțiune, reîncadrând aceste fapte în textele corespunzătoare.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, atât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, cât și inculpații Ș.C. și Ș.I.
Parchetul a formulat două motive de casare.
În primul motiv formulat, a fost criticată decizia instanței de apel ca nelegală, deoarece faptelor comise, în participație, de către inculpați asupra victimei M.G.R. și asupra părții vătămate C.A., ci s-a dat o greșită încadrare juridică, susținând că instanța trebuia să facă, în loc de concursul de infracțiuni, aplicarea art. 176 lit. b) C. pen., cu privire la omorul a două sau mai multe persoane, respectiv art. 20 și art. 26, raportate la același text de lege.
Critica este nefondată.
Instanța de apel a încadrat corect omorul și tentativa de omor, respectiv complicitatea la omor, în concordanță cu decizia de îndrumare a Plenului Tribunalului Suprem nr. 4 din 28 mai 1970 și practicii constante a instanței supreme.
Potrivit deciziei de îndrumare amintită, în cazul în care infractorul a acționat cu intenția de a săvârși omor asupra a două sau mai multe persoane, dar numai una din aceste persoane a murit, el va fi sancționat pentru două infracțiuni aflate în concurs și anume pentru omor consumat și tentativă la omor, deoarece în această situație, unitatea infracțională legală nu există, faptele având fiecare, caracteristici diferit.
Se va face aplicarea art. 176 lit. b) C. pen., dacă au decedat două sau mai multe victime și a art. 20, raportat la art. 176 lit. b) C. pen., numai în cazul în care două sau mai multe victime nu au decedat.
Prin cel de-al doilea motiv formulat, s-a susținut că pedepsele aplicate inculpaților sunt greșit individualizate, fiind mici în raport cu gravitatea deosebită a faptelor comise.
Și această critică este nefondată.
Curtea de apel, admițând apelul declarat de parchet și desființând sentința, a aplicat inculpaților pedepse majorate, la stabilirea lor având în vedere gravitatea deosebită a faptelor săvârșite, împrejurările concrete în care au fost comise, dar și gradul de pericol social al inculpaților în raport de datele care-i caracterizează, între care și faptul că nu au antecedente penale.
Pedepsele aplicate apar ca suficiente pentru realizarea scopului educativ – preventiv, prevăzut de art. 52 C. pen., încât nu se impune o nouă majorare.
Inculpatul Ș.C. în recursul său a criticat decizia pentru greșita încadrare juridică a faptelor împotriva victimei M.G.R. și a părții vătămate C.A., solicitând schimbarea încadrării juridice a primei faptei, în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. și a celei de a doua faptă, în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., deoarece nu a existat intenție de omor.
Critica este nefondată.
Intenția de omor asupra victimei M.G.R. și părții vătămate C.A., a fost corect reținută, din modul în care a procedat inculpatul Ș.C., aplicând cu mare intensitate, numeroase lovituri cu pumnii, picioarele și corpuri dure, chiar și după ce victima se prăbușise la podea, asupra unor părți ale corpului în care se găsesc organe vitale, în special asupra capului, provocând moartea victimei M.G.R. și vătămări corporale lui C.A.
Procedând astfel, apare evident faptul că inculpatul Ș.C. a prevăzut rezultatul faptelor sale și le-a acceptat în mod conștient, acționând deci cu intenție.
Așa fiind, încadrarea juridică dată faptelor este corectă.
Printr-un motiv subsidiar, acest inculpat a solicitat reducerea pedepsei, susținând că nejustificat instanța de apel a majorat pedeapsa la 25 ani închisoare.
Și această critică este nefondată.
Astfel, cum s-a arătat la examinarea recursului declarat de parchet, instanța de apel a aplicat pedepse just individualizate și nu se impune a fi majorate.
Totodată, nu se impune nici a se reduce, întrucât ar deveni insuficiente pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Dimpotrivă, se impune a se menține la cuantumul fixat pentru reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii unor fapte așa de grave.
Inculpatul Ș.I. a susținut în recursul declarat, că greșit a fost condamnat în cauză, el neavând nici o participare la conflictul care a avut loc, că de altfel, nu se poate suprima sau pune în primejdie viața unei persoane, numai prin lovirea cu o stinghie din lemn.
Critica este nefondată.
Instanțele de judecată au reținut corect situația de fapt și vinovăția acestui inculpat pe baza declarațiilor martorilor oculari B.I.C., S.A. și ale părților vătămate C.A. și A.I., coroborate cu rapoartele și procesele verbale ale organelor de poliție.
Examinând și din oficiu cauza se constată că cele trei recursuri sunt totuși admisibile, deoarece prin art. 1 și art. 7 din Legea nr. 543/2000, precum și art. 8 din aceeași lege, astfel cum a fost modificat prin O.U. nr. 18/2003, pedepsele aplicate inculpaților pentru infracțiunile de distrugere prevăzute de art. 217 alin. (1) C. pen. și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii publice, prevăzute de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., sunt grațiate integral și condiționat.
Ca urmare, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a se admite recursurile, a se casa decizia atacată referitor la aplicarea sus-menționatei legi și se va înlătura aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., precum și sporurile de pedeapsă aplicate.
În baza sus-menționatei legi, se va constata că pedepsele aplicate inculpaților pentru infracțiunile, prevăzute de art. 217 alin. (1) și art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., sunt grațiate în întregime, condiționat.
Apoi, în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., se vor recontopi restul pedepselor și menține sporurile de pedeapsă aplicate, ca deplin justificate, urmând ca inculpatul Ș.C. să execute 25 ani închisoare și 9 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și inculpatul Ș.I. să execute 20 ani închisoare și 6 ani interzicerea acelorași drepturi.
Se va face aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
Celelalte dispoziții ale deciziei se vor menține.
Din durata pedepselor aplicate, se va deduce timpul arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpații Ș.C. și Ș.I. împotriva deciziei penale nr. 242 din 6 iunie 2002 a Curții de Apel Craiova.
Casează decizia atacată referitor la aplicarea Legii nr. 543/2002, privind grațierea unor pedepse.
Înlătură aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. și sporurile de pedeapsă aplicate.
În baza art. 1 și art. 7 din Legea nr. 543/2000, constată grațiate integral și condiționat, pedepsele de un an și 6 luni închisoare și 4 ani închisoare, aplicate inculpatului Ș.C., pentru infracțiunile prevăzute de art. 217 alin. (1) C. pen. și respectiv art. 321 alin. (1) și (2) din același cod, precum și pedepsele de un an închisoare și 3 ani închisoare, aplicate inculpatului Ș.I., pentru infracțiunile prevăzute de art. 217 alin. (1) C. pen. și respectiv art. 321 alin. (1) și (2) din același cod.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., recontopește restul pedepselor și menține sporurile de pedeapsă aplicate, încât inculpatul Ș.C. va executa 25 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 9 ani, iar inculpatul Ș.I. va executa 20 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Face aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.
Deduce din durata pedepselor aplicate, timpul arestării preventive de la 11 noiembrie 2000, la 18 iunie 2003.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2003.