Decizia nr.293 Dosar nr.4419/2002
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpata T.L.A. împotriva deciziei penale nr.580 din 26 septembrie 2002 a Curții de Apel București-Secția I penală.
S-a prezentat inculpata, arestată, asistată de avocat B.G, apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Instanța din oficiu, a pus în discuția părților cazul de casare prevăzut de art.171 Cod procedură penală privind confiscarea de la inculpată a 10 $ .
Apărătorul recurentei a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, achitarea inculpatei, întrucât aceasta avea cele două doze de drog pentru consum propriu.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat și a solicitat admiterea sub aspectul prevăzut de art.171 Cod procedură penală și înlăturarea dispozițiilor art.118 Cod penal.
Inculpata, în ultimul cuvânt, a lăsat soluția la aprecierea instanței.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentința penală nr.446 din 7 mai 2002 Tribunalul București, Secția a II-a penală a condamnat-o pe inculpata T.L.A. la 10 ani închisoare în baza art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 ,cu aplicarea art.71 și 64 Cod penal.
S-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b Cod penal pe o perioadă de 5 ani ca pedeapsă complementară.
A fost dedusă prevenția de la 8 ianuarie 2002 la zi.
In baza art.17 din Legea 143/2000 s-a constatat că heroina s-a consumat în procesul analizelor de laborator și în temeiul art.118 lit.d Cod penal au fost confiscate de la inculpată sumele de 10 dolari SUA și 100.000 lei obținuți din vânzarea a două bile de heroină.
Inculpata a mai fost obligată la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, în care se include și suma de 300.000 lei onorariu pentru apărător din oficiu, care a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
Instanța, a reținut, în fapt, că lucrătorii de poliție din cadrul Brigăzii de Combatere a Crimei Organizate și Anticorupție București, în baza informațiilor pe care le dețineau cu privire la traficarea de droguri de către inculpata T.L.A. în locuința din București, șos.Sălaj nr.212, sector 5 au organizat suprinderea acesteia în flagrant de vânzare a unor astfel de produse.
In acest scop, pe baza autodenunțului numitului I.S. care mai cumpărase anterior droguri de la inculpată, la data de 8 ianuarie 2002 organul de poliție a supravegheat operația de cumpărare a două bile cu heroină de către martor, acesta prezentând în prealabil sumele de 10 dolari SUA și 100.000 lei pe care le va folosi.
La scurt timp după ce martorul I.S. a intrat în imobilul din șos.Sălaj nr.212, acesta a revenit, prezentând un pliculeț cu o substanță maronie, sigilat prin topirea plasticului și precizând că, datorită precipitării, pe drum a pierdut al doilea pliculeț.
In baza autorizației nr.152/P/2002 din 8 ianuarie 2002 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, organul de poliție a efectuat o percheziție în locuința din șos.Sălaj nr.212, fiind găsită inculpata iar într-un șifonier au fost găsite sumele de 10 dolari SUA și 100.000 lei.
In timpul percheziției a venit în locuință și martorul D.C.R. care, chestionat cu privire la motivul prezenței sale,a precizat că intenționa să vândă inculpatei un parfum în schimbul unei doze de drog.
Constatările sus-menționate au făcut obiectul procesului-verbal încheiat de organul de poliție la data de 8 ianuarie 2002, din care mai rezultă că sumele de 10 dolari SUA și 100.000 lei au fost ridicate de la inculpată.
Conform Raportului de constatare tehnico-științifică al Institutului de Criminalistică, Serviciul de Expertize fizico-chimice din cadrul I.G.P., substanța de culoare bej din pliculețul în cauză, cu masa de 0,096 grame este heroină,prevăzută în Tabelul I – droguri de mare risc – anexă la Legea nr.143/2000.
Inculpata a recunoscut în cursul procesului penal că este consumatoare de droguri, vânzându-i numitului I.S.., pliculețele motivat de faptul că acesta intrase în criză.
Impotriva hotărârii menționate, inculpata T.L.A. a declarat apel, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art.4 din Legea nr.143/2000 întrucât este doar consumatoare de droguri și, de asemenea, reducerea pedepsei.
Prin decizia penală nr.580 din 26 septembrie 2002 Curtea de Apel București, Secția I penală a respins ca nefondat apelul declarat de inculpată, constatând că mijloacele de probă, respectiv procesul-verbal de constatare , declarațiile martorilor D.C. și I.O. precum și declarațiile inculpatei, inclusiv cele din fața instanței, susțin situația de fapt și încadrarea juridică reținută în cauză.
Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpată, nemotivat în scris însă susținut oral, în sensul achitării, deoarece a deținut cele două doze cu heroină pentru consum propriu.
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, Curtea constată că recursul nu este fondat pentru motivul invocat, însă, așa cum se va arăta în continuare, hotărârile vor fi casate pentru cazul prevăzut de art.3859 al.1 pct.171 Cod procedură penală, luat în considerare din oficiu.
Situația de fapt este temeinic stabilită și rezultă fără echivoc din mijloacele de probă judicios analizate și evaluate, de către instanța de fond și cea de apel.
Incadrarea juridică legală este cea reținută de instanțe, inculpata fiind judecată pentru vânzarea a două doze cu heroină numitului I.Ș , faptă, de altfel, recunoscută de aceasta la instanța de fond fără nuanțări, în expresia „ cunosc rechizitoriul, recunosc și regret săvârșirea faptei „.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere și declarațiile martorilor D.C. și I.O. din care rezultă că inculpata era cunoscută ca fiind vânzătoare de droguri, primul dintre ei fiind chiar identificat în încercarea de a cumpăra droguri cu ocazia percheziției în imobilul aflat sub supraveghere.
Aplicarea pedepsei în cuantumul corespunzător minimului special legal este motivată de instanță prin atitudinea sinceră și de regret a inculpatei, asfel încât aceasta este și justificată și necesară realizării scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.
Din oficiu, conform art.3859 al.3 și 4 Cod procedură penală, Curtea a pus în discuția părților cazul de casare prevăzut sub pct.171 al aceluiași text de lege, în sensul greșitei aplicări a legii atunci când prin hotărârea instanței de fond, menținută prin decizia instanței de apel, s-a dispus confiscarea de la inculpată , în temeiul art.118 lit.d Cod penal, a sumelor de 10 dolari SUA și 100.000 lei, dobândite de către aceasta prin săvârșirea infracțiunii.
Așa cum rezultă din procesul verbal din 8 ianuarie 2002 și dovada din 8 ianuarie 2002 sumele de 10 dolari SUA și 100.000 lei au fost ridicate de la inculpată și restituite numitului I.S., căruia îi aparțineau.
Se constată, așadar, că, pe de o pate, nu se putea dispune confiscarea unor sume de bani de la inculpată în condițiile în care aceasta nu le mai deținea, deoarece i-au fost ridicate de organul de poliție, iar, pe de altă parte, fiind vorba de sume de bani folosite din inițiativa organului de urmărire specializat în combaterea traficului de droguri într-o operațiune legală de descoperire a unor astfel de fapte, acestea nu sunt supuse confiscării, nerealizând starea de pericol, a cărei înlăturare este scopul măsurii de siguranță în discuție.
Așa fiind, recursul inculpatei T.L.A. va fi admis și, casând hotărârile pronunțate în cauză, se va dispune înlăturarea măsurii confiscării sumelor de 10 dolari SUA și 100.000 lei.
In conformitate cu dispozițiile art.38517 alin.4 și art.383 alin.2 Cod procedură penală, se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei durata arestării preventive de la 8 ianuarie 2002 la 22 ianuarie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de inculpata T.L.A. împotriva deciziei penale nr.580 din 26 septembrie 2002 a Curții de Apel București –secția I Penală.
Casează decizia atacată și sentința penală nr.446 din 7 mai 2002 a Tribunalului București –secția II Penală numai cu privire la măsura confiscării sumelor de 10 dolari SUA și 100.000 de lei, dispoziție pe care o înlătură.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor pronunțate în cauză.
Deduce din pedeapsă durata arestării de la 8 ianuarie 2002 până la 22 ianuarie 2003.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2003.