S-a luat în examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș împotriva deciziei penale nr.36 din 27 februarie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș, privind pe inculpatul J.V..
Au lipsit intimatul inculpat, pentru apărarea căruia s-a prezentat avocat N.I., apărător desemnat din oficiu și intimata parte civilă.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Procurorul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, condamnarea intimatului inculpat pentru infracțiunea de furt calificat și aplicarea unei pedepse privative de libertate.
Apărătorul intimatului inculpat a solicitat respingerea recursului declarat de Parchet.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.307 din 19 octombrie 2000, pronunțată de Tribunalul Mureș, s-a dispus achitarea inculpatului J.V. pentru infracțiunea de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.g, i Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
S-au respins pretențiile civile formulate de SC „S.S.” SRL, cu sediul în str.Școlii nr.12, jud.Mureș.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că nu s-a făcut dovada certă că inculpatul a sustras hainele de piele găsite la domiciliul său.
În condițiile în care s-a făcut dovada că între inculpat și partea vătămată L.A. a existat o înțelegere referitoare la comercializarea cu bucata a acestor obiecte de îmbrăcăminte, s-a constatat că inculpatul deținea în mod licit respectivele haine.
Împotriva sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, care a criticat soluția de achitare.
Curtea, examinând cauza sub toate aspectele, a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg.Mureș, din data de 18 martie 1997, a fost trimis în judecată, în stare de arest, inculpatul J.V., căruia i s-a reținut în sarcină că, în nopțile de 29/30 septembrie 1996 și 14/15 februarie 1997, a pătruns prin efracție în atelierul de confecții din piele, aparținând SC „S.S.” SRL, de unde a sustras atât haine de piele gata confecționate, cât și piei semifabricate.
Prin sentința penală nr.1384 din 22 mai 1998, pronunțată de Judecătoria Tg.Mureș, s-a dispus achitarea inculpatului potrivit art.10 lit.c raportat la art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală.
S-a reținut că, deși la domiciliul inculpatului s-au găsit haine confecționate în atelierul părții vătămate (Lapoși), acest aspect nu are relevanță penală întrucât inculpatul a vândut haine de piele predate spre vânzare de C.Gh., care putea, la rândul său, să le primească de la L.A.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.Mureș (la 29 mai 1998), ca și partea civilă SC „S.S.” SRL.
La 29 aprilie 1999, Tribunalul Mureș, în urma punerii în discuție a excepției de necompetență materială, întrucât în speță ar fi fost incidente prevederile art.209 alin.ultim Cod penal, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea la Curtea de Apel Târgu Mureș, pentru competentă soluționare.
Prin decizia penală nr.146 din 29 septembrie 1999, Curtea de Apel Tg.Mureș a admis apelurile declarate în cauză, și, desființând în întregime sentința penală nr.1384 din 22 mai 1998, pronunțată de Judecătoria Tg.Mureș, a dispus rejudecarea cauzei de către Tribunalul Mureș, în primă instanță.
Tribunalul Mureș, rejudecând cauza a reținut că, în privința articolelor de îmbrăcăminte găsite la domiciliul inculpatului, nu s-a putut stabili cu certitudine din ce atelier provin, că în toamna anului 1996 C.Gh. a primit de la L.A. 50 de haine de piele spre comercializare și că acesta, la rândul său, l-a rugat pe inculpat să-i vândă și el, cu bucata haine.
Aceste aspecte, coroborate cu declarațiile martorilor propuși spre audiere de către inculpat, au conturat existența unor dubii serioase referitor la vinovăția inculpatului.
Așa încât, aplicând principiul „in dubio pro reo”, tribunalul a pronunțat achitarea inculpatului.
În apelul declarat de parchet s-a invocat că martorii audiați în favoarea inculpatului sunt rude apropiate ale acestuia, așa încât declarațiile lor sunt subiective.
Prin decizia penală nr.36 din 27 februarie 2002, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de prima instanță.
Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor, și pe fond condamnarea inculpatului J.V. pentru infracțiunea de furt calificat și aplicarea unei pedepse privative de libertate.
Curtea, verificând actele dosarului cauzei, constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive:
Din analiza întregului material probator administrat în cauză, se constată că inculpatul J.V. a primit spre comercializare haine din piele de la numitul Costin Laurean, aspect care rezultă din declarația martorului C.Gh.
Din declarația martorului C.Gh. rezultă că acesta a primit de la partea vătămată L.A. 50 bucăți de haine din piele, în scop de comercializare.
Pe de altă parte, furtul reclamat în februarie 1997 avea ca obiect haine de genul celor care au fost date de către partea vătămată lui C.Gh., pentru comercializare.
S-a mai reținut că între inculpat și C.Gh. au intervenit neînțelegeri datorate, în principal, nepredării la timp a sumelor de bani rezultate din vânzarea hainelor.
Inculpatul a negat în permanență săvârșirea furturilor și a justificat prezența la domiciliul său a hainelor din piele (găsite cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul său) prin obligația pe care o avea față de C.Gh., respectiv de vânzare a acestor haine.
Mai mult, inculpatul a prezentat chitanțe prin care se certifica depunerea unor obiecte asemănătoare spre vânzare, în diferite consignații.
În consecință, din analiza probatoriului administrat în cauză rezultă că singura probă certă care ar sprijini acuzația de furt este faptul că la percheziția domiciliată a inculpatului s-au găsit haine din piele, fără însă a se face dovada că ele provind din atelierul de producție al părții vătămate și că au fost sustrase de către inculpat.
Așa încât, se constată că soluția de achitare este corectă, urmând a se respinge recursul declarat de Parchetul Curții de Apel Târgu Mureș, ca nefondat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg.Mureș împotriva deciziei penale nr.36 din 27 februarie 2002 a Curții de Apel Tg.Mureș, privind pe intimatul inculpat J.V..
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2003.