Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 198 din 21 octombrie 2002 a Tribunalului Bihor, printre alții și prin schimbarea încadrării juridice în baza art. 334 C. proc. pen., a fost condamnat și inculpatul D.M.K., în baza art. 20, raportat la art. 217 alin. (4) C. pen., la o pedeapsă de 5 ani închisoare;
În baza art. 26, raportat la art. 174 – art. 175 lit. f) C. pen., inculpatul D.M.K. a fost condamnat și la pedeapsa de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64, lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 5 ani.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, ce o va avea de executat, de: 15 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
În baza art. 65, alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 C. proc. pen., menține pe inculpat în stare de arest și în baza art. 88 C. pen., deduce din pedeapsă arestul preventiv din 1 iulie 2002, până la zi.
A constatat că nu există părți civile constituite în cauză.
În baza art. 118 C. pen., a confiscat de la inculpații V.C. și D.M. câte 15.000.000 lei în favoarea statului.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la câte 5.000.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 27 septembrie 1999, Poliția mun. Oradea a fost sesizată telefonic despre faptul că în noaptea de 26 septembrie 1999, numitul K.G. a fost găsit mort în ghereta unde-și exercita serviciul de paznic într-o baltă de sânge.
În urma cercetării la fața locului, în gheretă a fost găsit cadavrul paznicului K.G. care avea piciorul drept pe sub masă flexat, iar piciorul stâng răsucit spre stânga, prezenta în zona genunchiului la vedere o plagă de scurgere de sânge ce se prelingea în gheretă pe linoleu, ajungând până în pragul ușii de acces, sânge ce se afla pe toate obiectele de sub cadavru. S-a constatat totodată că victima a fost legată de mâneci cu o bandă adezivă, întrucât mâinile cadavrului erau flexate spre piept, iar la încheietura mâinii stângi s-a găsit o bandă adezivă tip scoch.
După ridicarea cadavrului, pe linoleu, în balta de sânge s-a găsit un proiectil cu eticheta Brenke 12 original, din plumb care era torsionat și pe care s-au evidențiat pete ale unei substanțe de culoare brun roșcată. În gheretă pe linoleu au fost găsite diablourile pentru o armă de tir cu aer comprimat, bura pentru cartuș armă de vânătoare. Cablul telefonic din gheretă a fost găsit smuls, receptorul de pe masă prezenta urme ale substanței de culoare brun roșcată.
Cauza a fost înregistrată cu autori necunoscuți și la început s-au efectuat mai multe constatări tehnico-științifice.
După autopsierea cadavrului s-a constatat că moartea numitului K.G. a fost violentă și s-a datorat șocului hemoragic deconpensat consecutiv unei plăgi împușcate transfixiante a coapsei stângi cu lezarea vaselor mari și fractură cominutivă a femurului.
Arma de foc este tip vânătoare de calibru 12 și a fost descărcată din fața victimei în dreptul coapsei stângi anterioare cu gura țevii apropiate în fața anterioară coapsei stângi, glonțul având o traiectorie din înainte – înapoi și ușor oblic în jos.
Pentru stabilirea cauzelor începutului de incendiu produs la atelierul de păpuși al C.A. Crișana s-a efectuat o constatare tehnico științifică de către un specialist din cadrul Brigăzii de pompieri Crișana. Din raportul de constatare tehnico-științifică din 27 septembrie 1999, rezultă că, arderea constatată putea fi inițiată de flacără deschisă, de efectul curentului electric, de o țigară s-au autoaprindere chimică. Având în vedere modul în care a fost împrăștiat carburantul pe holuri, culoare, scări, se presupune că, acțiunea a fost deliberat și conștient desfășurată de către una sau mai multe persoane interesate în propagarea focului treptat spre magazii și atelierul de la etaj. Faptul că nu s-a produs evenimentul scontat se datorează faptului că întâmplător o porțiune a scării de acces de la etaj nu era suficient stropită cu motorină unde arderea s-a și întrerupt, iar propagarea focului spre mașina aflată în fața holului de la intrare în clădire a fost oprită, deoarece în casele de scări apare așa zisul „efect de coș”, deoarece aerul este absorbit prin ușă și numai o parte din gazele calde ies pe deasupra ușii, restul va urca spre tavanul casei scărilor, iar o parte vor ieși prin geamuri ori alte goluri.
În concluzie s-a opinat că, arderea constatată în clădirea atelierului a fost preparată și inițial în mod conștient, însă grăbit prin folosirea mijloacelor de apreciere, cele mai la îndemână și de efect, adică flacăra chibritului ori a unei brichete.
În urma cercetărilor întreprinse de organele de poliție sub supravegherea procurorului s-au identificat autorii omorului a cărui victimă a fost paznicul K.G. și a începutului de incendiu produs la C.A. Crișana de cei patru inculpați.
Astfel, în fapt s-au stabilit următoarele:
Inculpatul G.C. s-a stabilit în Oradea în cursul anului 1998 și a înființat S.C. A. S.R.L cu sediul în Oradea, nr. 207/ B având ca obiect de activitate confecționarea de articole de îmbrăcăminte pentru femei, desfășurându-și activitatea în sistem lohn.
În anul 1995, a sosit în Oradea cetățeanul italian D.D.G. care s-a întâlnit cu inculpatul G.C. pe care îl cunoștea din Italia.
În anul 1996, martorul D.D.G. a înființat S.C. G. & M.L.I. S.R.L care avea ca obiect de activitate, confecții dame sistem lohn.
Inițial martorul D.D.G. s-a înțeles bine cu inculpatul G.C. și pentru că era căutat de garda Financiară din Italia i-a adus o împuternicire pentru a vira banii din Italia în contul firmei sale din Oradea. Martorul D.D.G. l-a cunoscut și pe fiul inculpatului G.A. și pe C.L., concubina inculpatului și administrator la S.C. M. S.R.L, societate care în fapt îi aparținea inculpatului. Deși inițial martorul D.D.G. ajunsese să-și deruleze toate afacerile prin societatea inculpatului, ulterior martorul și-a dat seama despre caracterul acestuia, fiind căutat în continuare de Garda Financiară din Italia.
Martorul și inculpatul au convenit să-și desfășoare fiecare activitatea pe cont propriu. Inculpatul G.C. a decis să-i saboteze societatea prin incendierea de inculpatul R.A. a spațiului închiriat la C.A. Crișana, cerând ajutorul inculpatului R.A. (a se vedea declarațiile constante pe care acesta le-a dat în fața autorităților inclusiv la instanță în ședința din 7 octombrie 2002).
Acest inculpat a fost șoferul inculpatului G.C., pe care îl transporta zilnic de la domiciliul său de pe strada Horea, la sediul S.C. M. S.R.L de pe strada Clujului.
Inculpatul G.C. i-a solicitat inculpatului R.A. să incendieze clădirea C.A. Crișana pe lângă care treceau zilnic, spunându-i că este a unui cetățean italian, fără să-i spună numele acestuia și i-a promis pentru această activitate suma de 10.000 mărci germane. Inculpatul fiindu-i frică să facă acest lucru, i-a spus că va căuta alte persoane cunoscute care să incendieze clădirea.
Deplasându-se la barul E., inculpatul R.A. s-a întâlnit întâmplător cu inculpatul D.M.K. cu care se cunoștea din anul 1996 din Penitenciarul Oradea.
Inculpatul D.M.K. aflând că inculpatul R.A. este șofer la un cetățean italian l-a întrebat dacă poate să-i dea un pont.
Inculpatul R.A. i-a spus inculpatului D.M.K. cum poate face rost de 10.000 mărci germane și anume prin incendierea C.A. Crișana, fără a-i spune că această lucrare este comandată și plătită de inculpatul G.C.
Inculpatul D.M.K. l-a asigurat că va mai căuta o persoană dispusă să-l ajute.
Inculpatul G.C. a purtat mai multe discuții cu inculpatul R.A. în legătură cu incendierea atelierului și cu persoanele dispuse să execute lucrarea.
În dimineața zilei de 24 septembrie 1999, inculpatul R.A. și inculpatul G.C. s-au deplasat cu autoturismul acestuia din urmă pe ruta Oradea – Beiuș – Alba Iulia – Predeal, fiind cazați în data de 24 septembrie 1999 la hotelul Orizont.
În data de 26 septembrie 1999, orele 23,00 inculpatul R.A. a fost căutat la telefonul său mobil de inculpatul D.M.K. care i-a cerut să vină să-l ia de pe str. Moldovei, întrucât îl va aștepta în fața unui bloc.
După acest telefon, inculpatul R.A. s-a deplasat de pe str. Gh. Doja cu autoturismul părinților săi, pe str. Moldovei de unde l-a luat în mașină pe inculpatul D.M.K. și la cererea acestuia s-au deplasat pe strada Rogerius în fața blocului în care locuia inculpatul V.C.
Inculpatul D.M.K. a urcat în apartamentul în care se afla inculpatul V.C. și amândoi au luat într-o geantă albastră din fâș, o armă de vânătoare și una de tir cu munițiile aferente, precum și două canistre metalice de 20 litri fiecare.
La cererea celor doi inculpați, inculpatul R.A. s-a deplasat la Stația PECO de lângă F.C. Bihor, unde inculpatul D.M. i-a bătut în geam lucrătorului de la stație, după care și-a umplut cele două canistre cu motorină, fapt de care nu și-a dat seama în acel moment.
După ce au umplut canistrele, inculpatul R.A. i-a transportat până în fața clădirii C.A. Crișana unde aceștia au coborât cu geanta și cele două canistre, iar inculpatul R.A. și-a continuat drumul până în fața S.C. P. S.A. unde s-a reîntors spre oraș, găsindu-i pe cei doi inculpați când escaladau gardul care împrejmuiește clădirea C.A. Crișana cu canistrele asupra lor.
După ce au pătruns în incinta unității, cei doi V.C. și D.M., inculpați, și-au pus cagule pe față și s-au dus la cabina paznicului K.G., căruia i-au cerut să se culce la pământ pentru a-l lega de mâini și spunându-i că doresc să incendieze clădirea.
Inculpatul V.C., audiat la procuror în data de 12 decembrie 2000, a arătat în detaliu faptele comise de el și coinculpatul D.M. Au trecut peste gardul clădirii, inculpatul D.M.K. luând cu el canistrele și geanta cu arme, deplasându-se la cabina paznicului și i-au cerut acestuia să se culce la podea ca să-l poată lega cu banda schotcs, spunându-i că nu avea nimic cu el ci trebuiau să incendieze clădirea. Paznicul s-a enervat și a început să-i înjure ungurește și l-a luat în brațe pe D.M.K., pe care a încercat să-l ștranguleze cu cagula pe care o avea pe față.
După ce D.M.K. a reușit să scape din brațele paznicului, acesta l-a lovit pe paznic, paznicul a luat ranga de fier cu care i-a lovit pe amândoi, inculpatul V.C. a încercat să se ferească și l-a avertizat că avea arma încărcată și a desfăcut-o să-i arate cartușul pe țeava care era un break pentru urși.
Întrucât paznicul s-a opus în continuare, inculpatul V.C. a tras un foc de armă la picioarele paznicului, lovindu-l grav, paznicul a căzut la pământ.
Inculpatul D.M.K., interogat la procuror și-a recunoscut vinovăția sub forma complicității la fapta de omor asupra victimei K.G. După ce V.C. l-a împușcat pe paznic și fiindcă nu era mort l-au legat cu banda schoth de mâini. Ulterior au scos firul telefonului din perete pentru ca acesta să nu poată comunica cu nimeni și au mers în secție să dea foc la clădire, care se afla la etajul I.
Ieșind din cabina paznicului, inculpații au forțat lacătul de la secție și mergând la etajul I au golit conținutul canistrelor pentru utilaje la parter și prin curte. Ulterior, inculpații au aprins 3 – 4 bețe de chibrit și constatând că arde încet și-au dat seama că luaseră de la stația PECO motorină și nu benzină.
Cei doi inculpați au luat pe urmă cele două canistre și prin forțarea lacătului au ieșit în stradă, după care au traversat orașul unde au aruncat canistrele, iar în continuare s-au dus la domiciliile lor.
În data de 27 septembrie 1999, inculpatul R.A. s-a deplasat de la locuința sa conform programului de lucru la locuința inculpatului G.C., după care s-au deplasat la S.C. M., trecând pe lângă sediul C.A. Crișana, inculpatul nesesizând că aceasta a și fost incendiată. Inculpatul R.A. fiind chemat în birou de către inculpatul G.C. și întrebat dacă a trimis pe cineva să incendieze clădirea C.A. Crișana, întrucât la televizor s-a anunțat că în cursul nopții de 26 septembrie 1999, paznicul a fost omorât, iar la știri s-a anunțat că a fost ucis cu un cuțit, inculpatul R.A. în timpul discuției, i-a spus inculpatului G.C. că a trimis doi băieți să incendieze clădirea, dar nu le-a cerut să-l omoare pe paznic. În jurul orelor 13,00, inculpatul D.M. l-a sunat pe inculpatul R.A., cerându-i să se întâlnească cu el.
În aceeași zi, la sfârșitul programului de lucru, inculpatul R.A. s-a deplasat cu autoturismul în cartierul Rogerius, unde s-a întâlnit cu inculpatul D.M.K., după care au plecat la locuința în care se afla inculpatul V.C. împreună cu martora M.A.
În cursul discuțiilor purtate cu inculpatul R.A., cei doi inculpați i-au povestit cum au intrat în unitate și l-au împușcat pe paznic, după care au încercat să dea foc unității. Tot atunci, cei doi inculpați i-au arătat și arma de vânătoare pe care au folosit-o. În finalul discuției, cei doi inculpați, i-au cerut inculpatului R.A. să le aducă suma de bani cerută.
În data de 28 septembrie 1999, inculpatul R.A. l-a luat de la domiciliu pe inculpatul G.C. și în drum spre sediul S.C. M. S.R.L i-a spus că băieții care au vrut să dea foc secției, doresc să-și primească banii, dar acesta i-a spus că nu va da decât jumătate din suma promisă, întrucât nu au incendiat clădirea. A doua zi, inculpatul G.C. i-a dat inculpatului R.A. suma de 44.000.000 lei, echivalentul a 5.000 mărci germane, bani pe care acesta i-a pus într-o hârtie și în aceeași zi i-a dat inculpatului D.M.K. în prezența inculpatului V.C.
Inculpatul G.C. a avut mai multe discuții cu inculpatul R.A., cerându-i ca prietenii săi să termine lucrarea, respectiv să încerce să dea foc atelierului, dar acesta nu a mai luat legătura cu cei doi inculpați.
Inculpații au revenit asupra declarațiilor lor inițiale, susținând că nu au comis faptele de omor și complicitate la omor și acelea de lovituri cauzatoare de moarte și complicitate la această infracțiune.
Văzând actele de participare concretă ale inculpaților astfel cum acestea au rezultat din primele cercetări, se consideră că revenirile ulterioare sunt fără o explicație plauzibilă și nu pot fi luate în considerare, rezultând cu certitudine vinovăția inculpaților la comiterea infracțiunii de omor și complicitate la omor sub forma intenției.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații V.C. și D.M.K., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică și au solicitat ca în urma casării și rejudecării să fie schimbată încadrarea juridică din omor calificat în lovituri cauzatoare de moarte.
Curtea de Apel Oradea prin decizia penală nr. 40/ A din 13 martie 2003, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații V.C. și D.M.K. împotriva sentinței penale nr. 198 din 21 octombrie 2002 a Tribunalului Bihor.
S-a dedus arestul preventiv până la zi 13 martie 2003.
Împotriva acestei decizii, în termenul legal, a declarat recurs, doar inculpatul D.M.K., solicitând reducerea pedepsei.
Recursul este nefondat.
Examinându-se probatoriul cauzei, în raport de critica formulată de recurent, precum și din oficiu, instanța constată că, fapta acestuia constând în pregătirea și ajutorul dat cu intenție, autorului omorului comis prin împușcare, cu arma adusă de făptuitori și de care ambii au făcut uz deliberat și nu întâmplător, demonstrează cu prisosință, nu numai gravitatea deosebită a infracțiunii săvârșite, dar și pericolul social sporit pe care-l reprezintă inculpații, inclusiv cel recurent.
Pentru aceste considerente, atât încadrarea juridică dată de instanțe, este cea corectă, dar și pedeapsa de executat și ca rezultanta de 15 ani închisoare, reprezentând chiar limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă, nu se justifică prin nimic, de a fi redusă.
Aceasta se va reține cu atât mai mult cu cât, se mai constată că inculpatul recurent a săvârșit două infracțiuni în concurs real și nu i s-a aplicat nici un spor de pedeapsă, precum era legal și posibil, dar nu obligatoriu.
În consecință, recursul declarat de acesta se va respinge, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., și se va menține hotărârea atacată ca temeinică și legală sub toate aspectele.
Se vor aplica și prevederile art. 381 și art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.M.K. împotriva deciziei penale nr. 40/ A din 13 martie 2003 a Curții de Apel Oradea.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 1 iulie 2002, la 20 iunie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 iunie 2003.