Asupra recursului în anulare de față,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 152 din 26 februarie 2001, Judecătoria Reghin a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpați în conformitate cu art. 334 C. proc. pen., după cum urmează:
- pentru inculpata P.M.: din infracțiunea prevăzută de art. 11 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- pentru inculpatul D.G.: din infracțiunile prevăzute de art. 11 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 25 raportat la art. 289 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) și de art. 25 raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din același cod;
- pentru inculpata C.M.G., din infracțiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 11 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 289 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. și de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) din același cod;
- pentru inculpatul I.G. din infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 11 din Legea nr. 87/1994, în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994.
1.- A condamnat pe inculpata P.M. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
2.- A condamnat pe inculpatul D.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen.
A condamnat pe același inculpat la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals intelectual prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din același cod.
În baza art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Prin aceeași sentință, instanța de fond a dispus achitarea inculpatei C.M.G. pentru infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 26 raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
A condamnat pe inculpatul I.G. cetățean italian, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă D.G.F.P.CF.S. Mureș prin Administrația Financiară Reghin și a obligat pe inculpații P.M., D.G. și I.G. la plata sumei de 431.429.028 lei cu titlu de despăgubiri, conform art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanța a reținut că în anul 1992 inculpații P.M. și D.G. s-au asociat, constituind societatea T. Reghin cu obiectul de activitate prevăzut în contract, obiect completat ulterior cu activitatea de îmbuteliere a băuturilor alcoolice și nealcoolice. În perioada martie - aprilie 1995, cei doi inculpați au prelucrat prin secția de îmbuteliere a băuturilor alcoolice cantități mari de băuturi achiziționate în acest scop, pe care ulterior le-au valorificat, fără ca acestea să fie înregistrate în contabilitatea societății și fără a plăti impozitul aferent veniturilor realizate astfel. În această activitate a fost implicată și C.M.G., care supraveghea activitatea de procesare și îmbuteliere a băuturilor alcoolice, având și atribuții de aprovizionare și întocmire a actelor contabile.
S-a reținut că prin această activitate infracțională săvârșită de conivență și cu inculpatul I.G. asociat al firmei S.C. B.T.C. S.R.L. Timișoara care a furnizat alcoolul și a primit apoi în schimb cele 94.042 sticle de ½ litri, după îmbuteliere acceptând să nu întocmească nici un fel de acte contabile, pentru ca această activitate comercială să nu fie supusă impozitării, a fost creat bugetului de stat un prejudiciu de 66.173.169 lei, din care nu a fost recuperată nici o sumă. Recuperarea nu s-a putut face, deoarece inculpații D.G. și P.M. au înstrăinat atât bunurile lor imobile cât și instalația de îmbuteliere a băuturilor alcoolice, neavând alte bunuri asupra cărora să poată fi aplicat sechestrul asigurător.
Prin decizia penală nr. 172 din 27 martie 2002, Tribunalul Mureș a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin împotriva sentinței penale nr. 152 din 26 februarie 2002, pe care a desființat-o parțial și, rejudecând cauza în fond, a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatei C.M.G., în baza art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., în infracțiunea în formă continuată de fals intelectual prevăzută de art. 289 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și în baza acestui text, a condamnat-o pe inculpată la pedeapsa de un an închisoare. Aceeași inculpată a mai fost condamnată la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 26 raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., urmând să execute, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Inculpata a fost obligată, în solidar cu ceilalți inculpați, la plata sumei de 431.429.028 despăgubiri în favoarea părții civile D.G.F.P.C.F.S. Mureș.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații P.M. și D.G.
Prin decizia penală nr. 372/R din 5 iulie 2002, Curtea de Apel Tg. Mureș a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.M.G., P.M.și D.G.
Împotriva tuturor acestor hotărâri, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, solicitând casarea acestora și rejudecarea cauzei.
Motivele invocate sunt următoarele:
1. Procedura de citare a inculpatului I.G. la judecarea cauzei în instanța de fond nu a fost îndeplinită, iar cu ocazia judecării căilor de atac nu a fost citat.
2. Există o cauză de înlăturare a răspunderii penale, și anume prescripția, față de infracțiunile prevăzute de art. 289 și art. 25 raportat la art. 289 C. pen., săvârșite de inculpații C.M.G. și D.G.
3. Contrar dispozițiilor legale, instanțele au omis să dispună anularea actelor falsificate.
4. Instanțele au soluționat greșit latura civilă a cauzei.
Recursul în anulare este fondat, sub toate aspectele.
Astfel, sub primul aspect, referitor la greșita citare a inculpatului I.G. la judecarea în fond a cauzei, precum și la necitarea acestuia în căile de atac, Curtea reține temeinicia acestui motiv, deoarece fiind cetățean italian cu reședința în România și, conform mențiunilor de pe citațiile restituite, fiind plecat din România de mai mulți ani, inculpatul I.G. trebuia citat la domiciliul său din Italia, iar nu la reședința din România, unde nu mai locuia.
Conform art. 177 alin. (1) și alin. (8) C. proc. pen., inculpatul se citează la adresa unde locuiește.
Instanțele de control judiciar au încălcat prevederile art. 375 alin. (2) și ale art. 38511 C. proc. pen., potrivit cărora judecarea apelului și a recursului se face cu citarea părților, deoarece au soluționat cauza fără citarea inculpatului I.G.
În acest mod, a fost încălcat și dreptul la apărare al inculpatului I.G. care, necunoscând existența procesului, a fost în imposibilitate de a se apăra.
Sub acest prim aspect, conform art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., toate hotărârile pronunțate în cauză vor fi casate cu trimitere spre rejudecare la prima instanță, fiind vorba de judecarea cauzei în lipsa unei părți nelegal citată.
Recursul în anulare este întemeiat și cu privire la al doilea motiv de casare, respectiv la existența unei cauze care înlătură răspunderea penală, și anume prescripția prevăzută de art. 124 raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., cu privire la inculpații C.M.G. și D.G. pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen.
Cu prilejul rejudecării cauzei, prima instanță va examina și susținerea parchetului privind corecta încadrare juridică a infracțiunii de fals săvârșită de cei doi inculpați, în raport și cu prevederile art. 290 C. pen. și art. 145 din același cod.
De asemenea, recursul în anulare este întemeiat și cu privire la neaplicarea de către instanțe a dispozițiilor art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., referitoare la repararea pagubei, în deosebi prin desființarea totală sau parțială a unui înscris și restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii (de fals și evaziune fiscală).
În acest sens, instanțele erau obligate să anuleze și cele 4 facturi falsificate 140-143
Greșita soluționare a laturii civile este vizată și de ultimul motiv de recurs în anulare, și anume încălcarea dispozițiilor art. 998 și art. 999 C. civ., prin obligarea inculpatului I.G. alături de ceilalți inculpați, la plata întregului prejudiciu cauzat bugetului de stat, fără a se ține seama de infracțiunea pentru care acesta a fost trimis în judecată și de paguba corespunzătoare creată prin fapta sa.
Pe de altă parte, faptele inculpaților privind evaziunea fiscală au avut drept consecință diminuarea impozitului pe profit, a taxei pe valoarea adăugată, a accizelor, dar nu și neplata impozitului pe salarii, a fondului pentru agricultură, a fondului de risc, a fondului de sănătate, a fondului pentru cercetare, a fondului pentru șomaj, cum eronat au reținut instanțele de judecată.
Or, obligarea inculpaților la plata acestor sume este nelegală.
Se mai menționează în recursul în anulare că prin Decretul nr. 945/2002, Președintele României a grațiat pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată în cauză, inculpatei P.M.
În consecință, Curtea va admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, va casa toate hotărârile pronunțate în cauză și va trimite cauza spre rejudecare la prima instanță, Judecătoria Reghin, cu privire la toți inculpații și la toate aspectele cauzei vizând latura penală și civilă a cauzei.
Referitor la inculpatul D.G., arestat în cauză, se va dispune punerea în libertate de îndată, dacă nu este arestat în altă cauză.
Onorariile pentru apărarea din oficiu a inculpaților P.M., C.M.G. și I.G., în sumă de câte 300.000 lei se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr. 152 din 26 februarie 2001 a Judecătoriei Reghin, deciziei penale nr. 172 din 27 martie 2002 a Tribunalului Mureș și deciziei penale nr. 372 din 5 iulie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș, privind pe inculpații P.M., D.G., C.M.G. și I.G.
Casează hotărârile atacate și trimite cauza spre rejudecare, la instanța de fond, Judecătoria Reghin.
Dispune punerea în libertate, de îndată, a inculpatului D.G., dacă nu este arestat în altă cauză.
Onorariile pentru apărarea din oficiu a inculpaților P.M., C.M., G. și I.G., în sumă de câte 300.000 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 iunie 2003.