Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 16 din 14 ianuarie 2002, Tribunalul Bihor a condamnat pe inculpata G.M.C. la 14 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen.
S-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 292, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata la un an închisoare.
În baza art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata la un an închisoare.
În baza art. 33 și art. 34 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, urmând ca, în final, să execute 14 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
S-au interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a fost obligată inculpata să plătească în favoarea Direcției Regionale Vamale Oradea suma de 25.146.535.967 lei.
În baza art. 445 C. proc. pen., a declarat nule înscrisurile falsificate de inculpată.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată inculpata să plătească statului suma de 10.000.000 lei cheltuieli judiciare.
S-a reținut că, inculpata G.M.C. a îndeplinit funcția de administrator (fiind asociat unic) la S.C. A.C. S.R.L. care avea, printre altele, ca obiect de activitate și comerțul și prelucrarea de alcool etilic. Deși învinuita nu avea utilaje și spații necesare pentru depozitarea și prelucrarea alcoolului, aceasta a pus la cale un plan prin care a urmărit sustragerea de la plata taxelor vamale a alcoolului importat.
Profitând de prevederile Legii nr. 35/1991 privind regimul investițiilor străine, modificată prin Legea nr. 57/1993, care prevedea în art. 13, printre altele, că sunt scutite de la plata taxelor vamale materiile prime importate de o societate comercială cu capital străin, inculpata G.M.C. a înființat, în mod fictiv, o astfel de societate comercială în următoarele împrejurări:
Prin intermediul fratelui său G.I. l-a contactat pe cetățeanul maghiar M.T., cu domiciliul în Ungaria, pe care l-a capacitat să accepte să intre în societatea sa, în sensul de a aduce capital străin, în conformitate cu prevederile art. 1 lit. R din Legea nr. 35/1991. Martorul M.T., plecat din România și care cunoștea bine limba română, declară că a fost contactat de G.I., încă din luna mai 1997, atât personal cât și telefonic și după aceasta și-a dat acceptul, în data de 11 iunie venind la Oradea, pentru a semna actele necesare.
Inculpata G.M.C., având acceptul martorului, la data de 5 iunie 1997, a depus în numele acestuia la B.T.O., echivalentul în mărci germane a sumei de 10.000 dolari S.U.A., sumă minimă cerută de lege pentru a beneficia de scutire de la plata taxelor vamale. La acea dată martorul nu se afla în România, așa cum rezultă din extrasul de pe pașaportul său. În data de 11 iunie, când martorul a venit în România, i s-a comunicat că s-a depus din partea sa suma de mai sus, fapt acceptat de către acesta. La această dată inculpata avea redactat contractul de societate cu martorul M.T. și actul adițional din care rezultă la cap. III, cap. social, că acesta este de 29.000.000 lei și că ea deține 0,67%, adică 200.000 lei, iar martorul 99,33%, adică 29.600.000 lei. Administrator a fost desemnată inculpata cu puteri depline, iar organul suprem de conducere, Adunarea Generală a Asociaților. Acest contract a fost autentificat de notarul public în acea zi, sub nr. 2032, iar învinuita a făcut demersuri pentru înregistrarea societății mixte la Oficiul Registrului Comerțului și obținerea, pentru martor, a certificatului de acționar.
Art. 13 din Legea nr. 35/1991, definește investitorii străini persoane fizice cu domiciliul sau sediul în străinătate să efectueze investiții în România.
Din cele de mai sus rezultă că, în realitate martorul M.T., pe care nu l-a interesat mersul societății, și care așa cum a declarat nu a mai fost consultat și informat despre societate a fost în realitate un investitor fictiv, introdus în societate, de către inculpată, cu capital autohton, numai cu scopul vădit de a beneficia, pe nedrept, de facilitățile de scutire de taxe vamale pentru operațiuni de import de alcool.
Prin aceste manopere învinuita a încălcat prevederile art. 1 din Legea nr. 35/1991, care, în preambul, prevede că „în vederea atragerii investitorilor străini în România se adoptă prezenta lege, care cuprinde dispoziții de natură să asigure investitorilor străini facilități”.
Inculpata, încă înainte de a se asocia cu martorul de mai sus, conform planului său, în data de 4 iulie 1996, când acesta nu semnase contractul autentic, a întocmit, în fals, procesul verbal al Adunării Generale, din care rezultă că martorul este de acord cu deschiderea unor puncte de lucru în orașele Baia Mare, Zalău, Bistrița, un act fals, semnându-l în fals și pe martor. Astfel de proces verbal a mai întocmit, învinuita, în lipsa martorului și la 17 martie 1997.
Inculpata, fiind administrator al firmei cu capital străin, înființată în condițiile Legii nr. 35/1991, a importat alcool dublu rafinat din străinătate, pe care apoi l-a dirijat către firme din țară, cu care a încheiat contracte de închiriere a spațiilor și utilajelor, rezultând că ½ l-a procesat și a beneficiat astfel de scutiri de taxe vamale.
În zilele următoare înființării societății comerciale cu capital fictiv străin și până în luna august 1997, învinuita a derulat un număr de 19 importuri de alcool, în cantitate totală de 333.972 litri în anul 1996 și 327.923 litri, în anul 1997. În realizarea aceleiași rezoluții infracționale pentru fiecare import de alcool, inculpata a completat un formular de declarație, atestând faptul nereal că firma sa este cu un capital străin. Aceste declarații false au fost apoi atestate de autoritatea vamală prin aplicarea ștampilei vămii, ele stând la baza documentației pentru scutirea de plată a taxelor vamale și accizelor. Deși a afirmat că alcoolul importat constituie materie primă, deci urma să fie procesat în două rânduri, cantitatea de 57.974 litri și respectiv 5460 litri nu au mai fost procesate, astfel că pentru aceste cantități, inculpata nu a beneficiat de scutiri de taxe vamale în sumă totală de 548.548.682 lei și respectiv 62.572.259 lei. Fiind în fapt o firmă fără capital străin, învinuita nu beneficia de scutiri pentru nici un import.
Inculpata prin manopera frauduloasă de mai sus, constând în infuzia fictivă de capital străin, a indus în eroare autoritățile vamale ale Statului Român, cauzându-le un prejudiciu în sumă de 11.868.201.931, reprezentând diferența de plăți pe care nu a achitat-o, ca urmare a aplicării prin fraudă a Legii nr. 35/1991. La această sumă se adaugă și majorări în sumă de cca. 5 miliarde lei, astfel că paguba cauzată se ridică la suma de 15.132.928.589 lei.
Întreaga cantitate de alcool, cu excepția celor două cantități de mai sus, a fost dirijată la punctele de lucru din orașele Baia Mare, Zalău, Cluj Napoca, Bistrița și Tg. Jiu, cu care inculpata a încheiat contracte de închiriere a utilajelor ca și procesatoarele de alcool, iar băuturile alcoolice obținute au fost livrate, în special, tot către aceste firme. În vederea derulării acestor operațiuni, inculpata și-a deschis conturi bancare la B.T. Oradea, B.C.R. Oradea, T. Baia Mare, B. Oradea, B.A.S.A. Stei, B.C.R. Zalău, B.R.D. Oradea.
Din adresele și procesele verbale încheiate de Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Bihor, rezultă că băuturile alcoolice procesate de către S.C. A.C. S.R.L. au fost livrate pe bază de facturi cu un preț mult sub cel real de cost, preț în care inculpata nu a inclus accizele datorate bugetului de stat. Prin aceste practici inculpata a adus societății administrate de ea, pierderi însemnate, ajungând practic, în fapt în stare de faliment voit.
Organele financiare au verificat, în concret, raporturile comerciale ale SC A.C. SRL cu societățile K. SRL Tg. Jiu și S. SRL Baia Mare, rezultând că inculpata a facturat băuturi alcoolice către aceste societăți cu prețuri sub cele de cost, deși și-a calculat și înregistrat accizele datorate bugetului de stat, care uneori au depășit veniturile realizate prin vânzarea produselor.
Întrucât inculpata s-a sustras de la urmărire penală și în lipsa arhivei societății comerciale, nu s-a putut verifica toate aspectele legate de contractele de colaborare ale societății administrate de către aceasta cu societățile comerciale din Zalău, Bistrița, Cluj, Baia Mare și Tg. Jiu.
În urma controalelor efectuate de către organele fiscale s-a constatat că SC A.C. SRL, adusă în stare de faliment voit de inculpată, datorează către bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale, taxe reprezentând T.V.A., accize, în sumă de 13.607.378 lei, cu majorări până la 31 decembrie 1998.
În luna aprilie 1998, inculpata l-a cunoscut pe martorul I.V.G., muncitor necalificat, la moara din comuna Holboca, județul Iași. Constatând că acesta nu cunoaște bine limba română și grafica latină, inculpata, însoțită de un bărbat care s-a prezentat a fi din Ungaria, i-a spus că dorește să deschidă, în Iași, o firmă profitabilă de produse alimentare, invitându-l să se asocieze, în acest scop, cu ei, iar el să fie administrator. După ce l-au convins că vor deschide în Iași, o astfel de societate, inculpata l-a invitat să-l însoțească, în acest scop, la Oradea. Lipsit de orice experiență și fără instrucție școlară martorul I.V.G. a acceptat propunerea inculpatei și a doua zi au venit la Oradea, unde aceasta l-a dus pe martor la notarul public M.A. care a autentificat sub nr. 1119, actul adițional la statutul și contractul de societate. Prin acest act se atestă faptul că inculpata a cesionat toate părțile sociale, fără știrea deținătorului majoritar, M.T., către partea vătămată I.V., care a fost numit și administrator și asociat unic al SC A.C. SRL.
Inculpata a întocmit în fals, procesul verbal al Adunării Generale din 12 aprilie 1998, prin care se atesta că martorul M.T. este de acord să-și cesioneze părțile sociale și a semnat în fals. Acest act adițional a fost redactat de către inculpată, iar partea vătămată l-a semnat convins că semnează un act prin care mută societatea la Iași.
Inculpata a urmărit, într-adevăr, mutarea sediului la Iași, pentru a nu fi urmărită de organele fiscale din Bihor, iar debitorul, către finanțe, să devină parte vătămată, care nu a fost informată de datoriile pe care societatea le-a acumulat și pe care, prin manopera frauduloasă de mai sus, practic le-a preluat asupra sa, cauzându-i astfel o pagubă importantă, cu consecințe deosebit de grave. Pentru acest serviciu, inculpata i-a dat părții vătămate suma de 300 mărci germane, care a plecat la Iași.
După circa o săptămână, inculpata s-a deplasat la Holboca, unde a căutat-o pe partea vătămată și s-a ocupat de întocmirea formalităților pentru mutarea sediului social la Iași. Și cu această ocazie, inculpata a înșelat-o pe partea vătămată, când aceasta a semnat, în mai multe acte, inclusiv procesul verbal prin care o împuternicește să mute sediul firmei, la Iași, și să semneze în locul ei, spunându-i că se va ocupa, în fapt, de societate și că îi va obține și cetățenia română.
Inculpata a mutat fictiv, sediul la adresa martorului S.A., din iași.
În felul acesta, prin introducerea în eroare a părții vătămate I.V., căruia nu i-a adus la cunoștință datoriile societății, amăgindu-l că mută doar firma la Iași, fără să-i spună că a devenit proprietar, inculpata a radiat societatea din evidența organelor fiscale din județul Bihor și a mutat-o la Iași, fără știrea părții vătămate și chiar pe numele acesteia.
Deși, i-a spus că va veni la Iași să înceapă activitatea, inculpata nu s-a mai prezentat, neprezentându-i părții vătămate nici un act contabil sau vreun bun din patrimoniul societății, pe care, înainte cu o lună, l-a și înstrăinat.
Inculpata, pentru a fi sigură de faptul că nu va mai fi urmărită de organele fiscale, dar conștientă și de infracțiunile pe care le-a comis, de la acea dată, a dispărut de la domiciliu, împreună cu fratele său, G.I., fiind plecată în loc necunoscut, motiv pentru care a fost dată în urmărire generală.
Inculpata a declarat apel împotriva acestei sentințe, solicitând admiterea acestuia, rejudecarea cauzei și, în urma, rejudecării a se dispune achitarea sa, de sub săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, în condițiile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. și ca o consecință respingerea acțiunii civile formulată de Direcția Regională Vamală Oradea, ca neîntemeiat.
Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr. 188/ A din 19 septembrie 2002, a admis apelul inculpatei, a desființat sentința atacată, a descontopit pedeapsa rezultantă de 14 ani și 6 luni închisoare, în pedepsele principale de 14 ani închisoare, în două pedepse de câte un an închisoare și a înlăturat sporul de 6 luni închisoare.
S-a redus pedeapsa aplicată inculpatei pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., de la 14 ani închisoare la 10 ani închisoare și în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei de mai sus cu două pedepse de câte un an închisoare, urmând ca inculpata să execute pedeapsa principală de 10 ani închisoare, ca pedeapsă principală, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate care nu contravin deciziei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata G.M.C., care prin apărătorul ei, a solicitat achitarea pentru săvârșirea celor trei infracțiuni și pentru care a fost condamnată, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.
Recursul este fondat, dar numai în ce privește incidența Legii nr. 543/2002, referitor la grațierea unor pedepse.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit, în mod corect, situația de fapt și vinovăția inculpatei G.M.C. în săvârșirea infracțiunilor, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) și (5), art. 292 și art. 290 C. pen.
Astfel, se constată că starea de fapt reținută de instanțele de fond și de apel se bazează pe probe suficiente, concludente și just interceptate, administrate în faza de urmărire penală precum și, în parte, în cursul cercetării judecătorești. Din actele existente în dosarul de urmărire penală, depuse de către Direcția Regională Vamală Oradea, actele privind societatea comercială, constituită de inculpată, rezultă activitatea desfășurată de către aceasta, precum și obiectul de activitate al societății comerciale constituită, precum și împrejurările în care aceasta a comis infracțiunile, pentru care a fost trimisă în judecată și condamnată.
Stabilită fiind vinovăția inculpatei, instanța de apel a aplicat acesteia o pedeapsă just individualizată, în conformitate cu art. 72 C. pen. și proporțională cu pericolul social al faptei comise.
Se constată însă că recursul este admisibil pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 și art. 7 din Legea nr. 543/2002, privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni, se grațiază în întregime pedepsele cu închisoarea până la 5 ani inclusiv, precum și pedepsele cu amendă aplicate de instanțele de judecată faptelor comise până la data de 4 octombrie 2002.
Așadar, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1 din Legea nr. 543/2002 și, în consecință, urmează să se constate că pedeapsa de un an închisoare, stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 292, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., este grațiată integral și condiționat.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., se vor contopi pedepsele de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. și un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate, iar onorariul pentru apărarea din oficiu al inculpatei se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpata G.M.C. împotriva deciziei penale nr. 188/ A din 19 septembrie 2000 a Curții de Apel Oradea.
Casează decizia atacată și sentința penală nr. 16 din 14 ianuarie 2002 a Tribunalului Bihor.
Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.
În baza art. 1 și art. 7 din Legea nr. 543/2002 constată grațiată integral și condiționat pedeapsa de un an închisoare, aplicată în baza art. 292, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele de executat, în final inculpata având de executat 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatei, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 iunie 2003.