Deliberând asupra recursului de față constată:
Prin sentința penală nr. 234 din 27 mai 1998, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. 985/1997 au fost condamnați următorii inculpați:
1. G.C. după cum urmează:
- în baza art. 288 alin. (1) C. pen., la 3 ani închisoare;
- în baza art. 291 C. pen., la 2 ani și 6 luni închisoare;
- în baza art. 31 alin. (2) raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., la 2 ani închisoare;
- în baza art. 293 alin. (1) C. pen., la 3 ani închisoare;
- în baza art. 288 alin. (1) raportat la art. 31 alin. (2) C. pen., la 3 ani închisoare;
- în baza art. 287 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 3 ani închisoare;
- în baza art. 290 C. pen., la 2 ani închisoare;
- în baza art. 282 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 33 lit. a) la 7 ani închisoare;
- în baza art. 215 alin. (2) și (3) cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 37 lit. a) C. pen., la 2 ani închisoare.
Conform art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru pedeapsa de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1357/1991 a Judecătoriei Târgoviște pe care a adăugat-o la pedeapsa de 7 ani închisoare rezultată ca urmare aplicării art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani închisoare.
Conform art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest și conform art. 88 C. pen., s-a computat prevenția de la 25 mai 1997, la 27 mai 1998.
2. F.M. după cum urmează:
- în baza art. 31 alin. (1) raportat la art. 288 C. pen., la 2 ani închisoare;
- în baza art. 293 alin. (1) C. pen., la 3 ani închisoare;
- în baza art. 291 C. pen., la 3 ani închisoare;
- în baza art. 215 alin. (2) și (3) cu C. pen., la 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatei.
În baza art. 445 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate.
Conform art. 118 lit. a) și b) C. pen., s-a confiscat o ștampilă cu antetul B.A., filiala Pantelimon.
În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., inculpații au fost obligați în solidar la plata despăgubirilor civile plus dobânda legală de la rămânerea definitivă a hotărârii după cum urmează:
- 407.500 lei către D.G.M.P.S. București, Of. Legislația muncii;
- 12.462.950 lei și 129.000 lei către S.C. A.K.I. S.R.L.;
- 263.050 lei către S.C. L.D. S.R.L.;
- 20.000 lei către S.C. E. S.A.;
- 44.100 lei către S.C. R.I. S.R.L.;
- 111.500 lei către S.C. A. S.R.L.;
- 100.000 lei către S.C. A. S.R.L.;
- 205.100 lei către S.C. B. București;
- 583.000 lei către S.C. R. S.R.L.;
- 590.000 lei către S.C. E.E. S.R.L.;
- 544.000 lei către S.C. M. S.R.L.
Conform art. 191 C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt s-a reținut că în luna iunie 1991, cei doi inculpați, care la acea dată erau căsătoriți au solicitat un credit de la B.C.R., sucursala Brașov în condițiile H.G. nr. 366/1991 referitoare la acordarea de împrumuturi tinerilor căsătoriți ce nu depășesc vârsta de 25 ani.
Cum inculpata F.M. nu întrunea această condiție, împreună cu inculpatul G.C. și-a falsificat buletinul de identitate pentru a induce în eroare unitatea bancară. Astfel profitând de faptul că buletinul era foarte uzat a solicitat Poliției Municipiului Bacău să-i elibereze un nou act de identitate prezentând acte de stare civilă falsificate, încât în noul act de identitate s-a trecut nereal la anul nașterii 1968 în loc de 1965.
Folosindu-se de actul falsificat inculpații au contractat la B.C.R. Brașov un credit de 100.000 lei care a fost achitat împreună cu dobânzile aferente de inculpata F.M.
Ulterior inculpatul G.C. și-a deschis cont la B.A., filiala Pantelimon București intrând în posesia unor carnete C.E.C. de decontare și deplasându-se în anul 1992 la S.C. I.C.I. S.R.L. a prezentat o adresă falsă solicitând confecționarea unei ștampile cu inscripția unității bancare sus-menționate.
După ce a intrat în posesia ștampilelor inculpatul a alimentat fictiv mai multe cecuri prin intermediul cărora a înșelat mai multe societăți comerciale.
Astfel în primăvara anului 1992 s-a deplasat la S.C. E. S.A. cumpărând încălțăminte în valoare de 20.000 lei pe care a achitat-o cu fila C.E.C., cunoscând că nu are în cont o astfel de sumă.
La data de 8 august 1992, a cumpărat în același mod țigări și produse cosmetice în valoare de 44.100 lei de la S.C. R.I. S.R.L. pentru care a emis cecul fals C nr. 083401. Apoi la 12 august 1991, inculpatul s-a deplasat la sediul S.C. A. S.R.L. de unde a cumpărat cu cecul fals nr. 083403 țigări și un radiocasetofon.
Prin aceleași mijloace frauduloase inculpatul G.C. a înșelat: S.C. V. S.R.L. cumpărând mărfuri în valoare de 12.960 lei; S.C. A. S.R.L. de la care a cumpărat mărfuri în valoare de 100.000 lei; S.C. B. S.R.L. de unde a cumpărat mărfuri în valoare de 205.000 lei; S.C. D. S.R.L. Drobeta Tr. Severin de unde a luat mărfuri în valoare de 407.500 lei; S.C. R. S.R.L. București de unde a achiziționat în mai multe rânduri mărfuri în valoare de 132.000 lei, de 440.000 lei și de 11.000 lei; Agenția de Comerț Aprovizionare și Desfacere a luat mărfuri în valoare de 239.844 lei ; S.C. A.K. S.R.L. mărfuri în valoare totală de 392.650 lei, S.C. E.I.E. S.R.L. mărfuri de 590.000 lei și S.C. M. de unde a achiziționat repetat mărfuri în valoare de 216.000 lei și respectiv 328.000 lei.
Curtea de Apel București prin decizia penală nr. 15 din 20 ianuarie 1999, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata F.M. și a obligat-o pe aceasta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanța de apel a reținut că inculpata nu și-a motivat în scris cererea de apel și nici nu a fost prezentă la nici un termen pentru a-și motiva apelul.
S-a mai reținut că probele dosarului (proces verbal; extras pentru uzul organelor de stat de pe actul de naștere al inculpatei, originalul B.I. și copia certificatului de căsătorie, declarațiile martorilor S.O., Z.D. și F.I.) rezultă indubitabil că în luna iunie 1991, inculpata împreună cu soțul ei, coinculpatul G.C., a modificat anul nașterii în certificatul de naștere și cel de căsătorie cu scopul de a obține un buletin de identitate cu date false pentru a-l folosi la încheierea contractului de credit.
Rezultă astfel că inculpata și soțul ei au prezentat cele 2 acte de stare civilă la Poliția Municipiului Brașov determinând-o cu intenție pe martora Z.D. să treacă în buletinul de identitate date nereale, fără ca aceasta să cunoască falsul documentelor prezentate.
Prin folosirea buletinului falsificat inculpata și soțul ei, coinculpatul G.C. au încheiat cu B.C.R., sucursala Brașov un contract de împrumut pentru tineri căsătoriți și prin inducerea în eroare a unității bancare au obținut un credit de 100.000 lei.
S-a mai reținut că din raportul de expertiză criminalistică rezultă că inculpata a semnat contractul la rubricile „împrumutat” „titulari” și „soți”.
În concluzie instanța de apel a reținut că vinovăția inculpatei a fost pe deplin dovedită, iar pedeapsa just individualizată în raport de dispozițiile art. 72 C. pen., hotărârea pronunțată fiind legală și temeinică.
Prin adresa nr. 17972 din 17 august 2001, Ministerul de Interne a înaintat Tribunalului București cererea condamnatei F.M., intitulată plângere împotriva mandatului de executare în care aceasta arată că din anul 1997 s-a stabilit în Anglia unde s-a căsătorit revenind în România pe data de 10 august 2001, când a fost arestată în baza unui mandat de executare emis în baza unei sentințe penale, fără ca ea să fi cunoscut de existența vreunui proces aflat pe rolul instanței.
Tribunalul București a considerat că cea condamnată a formulat o cerere de revizuire și prin sentința penală nr. 679 din 6 noiembrie 2001, a declinat competența la Curtea de Apel București.
Prin decizia penală nr. 93 din 29 ianuarie 2002, Curtea de Apel București a constatat că cererea inculpatei are caracterul unui recurs și a trimis cauza la Curtea Supremă de Justiție spre competentă soluționare.
Examinând cauza Curtea constată că cererea inculpatei este un recurs peste termen în sensul art. 3853 alin. (2) raportat la art. 365 C. proc. pen., întrucât din actele dosarului rezultă că inculpata a lipsit atât la judecată, cât și la pronunțare, iar cererea a fost formulată mai înainte de 10 zile de la începerea executării pedepsei.
Cu ocazia dezbaterilor instanța a pus în discuție din oficiu cazul de casare prevăzut de art. 2859 alin. (1) pct. 15 C. proc. pen., referitor la existența unei cauze de înlăturare a răspunderii penale.
Apărătorul inculpatei a solicitat încetarea procesului penal întrucât s-a împlinit termenul special al prescripției răspunderii penale, iar inculpata nu a solicitat continuarea procesului.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că în cauză există o cauză de înlăturare a răspunderii penale.
Astfel conform art. 121 C. pen., prescripția înlătură răspunderea penală, iar conform art. 124 C. pen., prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut de art. 122 este depășit cu încă jumătate.
Codul penal în vigoare la data comiterii faptelor de către inculpată (iunie 1991) și la data pronunțării sentinței de condamnare prevedea următoarele pedepse maxime pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatei.
- 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. (1) raportat la art. 288 C. pen.;
- 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen.;
- 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen.;
- 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen.
În aceste condiții termenul de prescripție a răspunderii penale pentru aceste infracțiuni este cel prevăzut de art. 122 lit. d) C. pen., respectiv de 5 ani.
Așa fiind, potrivit art. 124 C. pen., termenul prescripției speciale este 7 ani.
Cum potrivit art. 122 alin. (2) C. pen., termenul de prescripție se socotește de la data infracțiunii, în speță din iunie 1991, se constată că pentru toate infracțiunile comise de inculpată acest termen s-a împlinit în decembrie 1998.
În consecință existând o cauză care înlătură răspunderea penală hotărârile atacate sunt supuse casării conform art. 3859 alin. (1) pct. 15 C. proc. pen.
Din examinarea cauzei rezultă, de asemenea, că hotărârile sunt contrare legii sub aspectul soluționării laturii civile.
Astfel inculpata a fost obligată în solidar cu inculpatul G.C. la plata despăgubirilor către societățile comerciale înșelate numai de acesta prin mijloace frauduloase, respectiv prin falsificarea unor cecuri.
Or, inculpata a comis o singură infracțiune de înșelăciune în dauna B.C.R., sucursala Brașov, iar paguba cauzată prin această infracțiune a fost acoperită prin plată.
În condițiile în care inculpata nu a comis faptele ilicite prin care au fost păgubite societățile comerciale, nu sunt îndeplinite condițiile art. 998 și art. 1003 C. civ., pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală a inculpatei în solidar cu autorul faptelor prin care s-au creat prejudiciile.
Așa fiind, nu există temei legal pentru ca inculpata să fie obligată alături de inculpatul G.C. la acoperirea pagubelor cauzate de acesta din urmă și ca atare hotărârile sunt supune casării conform art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.
Față de considerentele menționate se va admite recursul peste termen declarat de inculpată și conform art. 38515 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., se vor casa hotărârile numai cu privire la inculpată.
Se vor descontopi pedepsele aplicate și în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., se va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților pentru infracțiunile comise.
Se va dipune punerea de îndată în libertate a inculpatei dacă nu este arestată în altă cauză.
Se va menține dispoziția anulării înscrisurilor falsificate.
Se va constata acoperit prejudiciul cauzat părții civile B.C.R., sucursala Brașov.
Se va înlătura obligarea inculpatei în solidar cu inculpatul G.C. la plata despăgubirilor civile.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul peste termen declarat de inculpata F.M. împotriva deciziei penale nr. 15 din 20 ianuarie 1999 a Curții de Apel București, secția I penală.
Casează hotărârea atacată precum și sentința penală nr. 234 din 27 mai 1998 a Tribunalului București, secția I penală, numai cu privire la inculpata F.M.
Înlătură aplicarea art. 34 lit. b) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., dispune încetarea procesului penal față de inculpata F.M. pentru infracțiunile prevăzute de art. 31 raportat la art. 288 C. pen., art. 293 alin. (1) C. pen., art. 291 C. pen. și art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., constatând prescrisă răspunderea penală.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatei dacă nu este arestată în altă cauză.
Menține dispoziția de anulare a înscrisurilor falsificate.
Constată acoperit prejudiciul cauzat părții civile B.C.R., sucursala Brașov.
Înlătură obligarea inculpatei în solidar cu inculpatul G.C. la plata despăgubirilor civile și a dobânzilor legale către următoarele părți civile: D.G.M.P.S. Municipiul București, Of. Legislației Muncii; S.C. A.K.I. S.R.L.; S.C. L.D. S.R.L.; S.C. E. S.A.; S.C. R.I. S.R.L.; S.C. A. S.R.L.; S.C. A. S.R.L.; S.C. B. București, S.C. R. S.R.L., S.C. E.E. S.R.L. și S.C. M. S.R.L.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 300.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2003.