R O M Â N I A
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Maramureș și Tribunalul Militar Timișoara, privind pe petiționarul R.I.D.
A lipsit petiționarul.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Procurorul a pus concluzii în sensul stabilirii competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș.
C U R T E A
Asupra conflictului negativ de competență de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin adresa nr.153/P/2001 din 28 iunie 2002 Parchetul Militar Oradea a înaintat Tribunalului Militar Timișoara, spre competență soluționare, plângerea numitului R.I.D. formulată împotriva Ordonanței nr.35/C/2002 din 1 martie 2002 a prim-procurorului militar al Parchetului Militar Oradea, prin care i-a fost respinsă plângerea introdusă în baza art.278 Cod procedură penală, împotriva Ordonanței nr.153/P/2001 din 14 ianuarie 2002 a Parchetului Militar Oradea, de scoatere de sub urmărire penală a învinuiților plt.(rez.) C.I. și plt. S.F. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.250 alin.2 Cod penal și aplicarea, conform art.181 Cod penal și art.92 lit.c Cod penal, a sancțiunii administrative a amenzii în sumă de câte 3.000.000 lei.
Prin sentința nr.124 din 4 septembrie 2002, Tribunalul Militar Timișoara, în baza art.42 Cod procedură penală raportat la art.64 pct.2 din Legea nr.360/24.06.2002 privind Statutul polițistului a declinat competența de soluționare a plângerii numitului Rezmuveș Ioan Dănuț, în favoarea Tribunalului Maramureș.
Instanța și-a motivat hotărârea prin invocarea prevederilor Legii nr.360/24 iunie 2002 privind Statutul polițistului, care conține norme de procedură penală de strictă interpretare și de imediată aplicare, care derogă de la cele prevăzute de Codul de procedură penală, pe care le și abrogă în mod expres.
S-a arătat, astfel, că prin art.64 pct.2 din Legea nr.360/2002 competența de a judeca infracțiunile săvârșite de agenții de poliție revine tribunalelor.
De urmare, și plângerile împotriva soluțiilor de neurmărire sunt în competența acestor tribunale.
Dispozițiile art.40 Cod procedură penală, potrivit cărora când competența instanței este determinată de calitatea inculpatului, aceasta rămâne competentă a judeca, chiar dacă inculpatul, după săvârșirea infracțiunii, nu mai are această calitate, nu sunt aplicabile în cauză deoarece, au fost abrogate prin art.82 din Legea nr.360/2002, fiind contrare dispozițiilor acestei legi.
Primind cauza spre soluționare, Tribunalul Maramureș prin sentința penală nr.234 din 13 noiembrie 2002 a declinat competența de soluționare a plângerii numitului în favoarea Tribunalului Militar Timișoara și în conformitate cu prevederile art.43 alin.2 Cod procedură penală a trimis dosarul Curții Supreme de Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Această din urmă instanță și-a motivat hotărârea prin aceea că, la data introducerii plângerii la Tribunalul Militar Timișoara – 18 iunie 2002 – această instanță era competentă. Chiar dacă ulterior, prin Legea nr.360/2002, intrată în vigoare la 24 august 2002, au fost modificate dispozițiile privitoare la competența de judecare a infracțiunilor săvârșite de polițiști, aceasta nu atrage necompetența instanței militare legal sesizate.
Temeiul acestei concluzii îl reprezintă dispozițiile art.40 Cod procedură penală, care nu au fost abrogate prin art.82 pct.2 și art.64 din Legea nr.360/2002.
Curtea, investită conform art.43 alin.2 Cod procedură penală, cu rezolvarea conflictului negativ de competență, constată că în cauză competența personală de soluționare a plângerii aparține Tribunalului Maramureș.
Așa cum rezultă din motivarea hotărârilor adoptate în cauză, au fost avute în vedere, la negarea competenței de către fiecare instanță, prevederile art.40 Cod procedură penală și cele ale art.64 alin.2 și art.82 alin.2 din Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului, evident interpretate diferit.
Potrivit art.40 alin.1 Cod procedură penală, când competența instanței este determinată de calitatea inculpatului, instanța rămâne competentă a judeca, chiar dacă inculpatul, după săvârșirea infracțiunii, nu mai are acea calitate.
Prin intrarea în vigoare a Legii nr.360/2002 privind Statutul polițistului, acesta, din militar a devenit funcționar public civil.
Anterior acestei legi, competența după calitatea persoanei a instanței penale era determinată în raport cu gradul militar al polițistului și revenea instanței militare, în speță, Tribunalului Militar Timișoara.
Conform art.64 alin.2 din Legea nr.360/2002, în prezent competența după calitatea persoanei a instanței penale este determinată în raport cu gradul profesional al polițistului și revine instanței civile, în speță Tribunalului Maramureș.
Problemei în discuție, și anume cărei instanțe îi revine competența de a judeca pe polițistul care, la data săvârșirii infracțiunii, avea calitatea de militar, calitate pe care în prezent nu o mai are ca urmare a schimbării statutului în acela de funcționar public civil, nu i se poate da decât răspunsul că aceasta aparține instanței civile.
Este de principiu că normele procesual penale sunt de imediată aplicare și, asemenea, în afară de orice îndoială că dispozițiile art.64 din Legea nr.360/2002 sunt norme juridice procesual penale.
Mai mult, însă, prin textul de lege menționat este instituită tot o competență personală a instanțelor, în raport cu gradul profesional al polițistului, care revine, în cauza de față, Tribunalului Maramureș.
În sfârșit, potrivit art.82 alin.2 din Legea nr.360/2002, de la data intrării în vigoare a acestei legi, orice alte dispoziții contrare se abrogă.
Tribunalul Maramureș, în motivarea atribuirii competenței în favoarea instanței militare, a invocat sesizarea acesteia cu plângerea petiționarului la data de 18 iunie 2002, anterior intrării în vigoare a Legii nr.360/2002, lege care, neprevăzând dispoziții relative la aplicarea normelor de competență în cazul proceselor penale aflate în curs de judecată, admite incidența prevederilor art.40 Cod procedură penală.
Această interpretare nu poate fi primită.
Rațiunea art.40 Cod procedură penală nu este aceea de a soluționa conflictul în timp între normele de competență personală, textul de lege în discuție prevăzând numai că, în cadrul legii aplicabile în vigoare trebuie să se țină seama de calitatea specială a persoanei, avută la data săvârșirii infracțiunii.
Art.40 Cod procedură penală va fi aplicabil numai dacă ar fi vorba de pierderea calității de militar a polițistului, după săvârșirea infracțiunii și dacă instanța militară, conform legii în vigoare, ar fi în continuare competentă material pentru infracțiunile săvârșite de polițiști.
Prin Legea nr.360/2002, însă, nu numai că polițistul și-a pierdut calitatea de militar, devenind funcționar public civil ci, mai mult, s-a stabilit și o nouă competență materială și personală a instanțelor civile pentru judecarea infracțiunilor săvârșite de polițiști, diferită de cea care există pentru infracțiunile săvârșite de civili și care reprezintă dreptul comun.
Astfel, infracțiunea reclamată de R.I.D. ca fiind săvârșită de cei doi polițiști este prevăzută de art.250 alin.2 Cod penal.
Potrivit art.25 Cod procedură penală și văzând și prevederile art.27 Cod procedură penală, când această infracțiune este săvârșită de un civil, competența de judecată revine judecătoriei.
În conformitate cu dispozițiile art.64 alin.2 din Legea nr.360/2002, când aceeași infracțiune este săvârșită de către un agent de poliție, competența de judecată revine tribunalului.
Iată, așadar, că dispozițiile art.40 Cod procedură penală nu dau răspuns la problema reală în discuție, și anume a conflictului în timp a normelor de competență, atunci când, după săvârșirea infracțiunii, nu numai că persoana și-a pierdut calitatea, dar, prin ulterioare dispoziții legale, s-a prevăzut și o altă competență personală.
Față de cele ce preced, se va stabili competența de soluționare a cauzei penale, la plângerea petiționarului, întemeiată pe dispozițiile art.21 din Constituție, în favoarea Tribunalului Maramureș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Stabilește competența de soluționare a cauzei penale, privind pe petiționarul Rezmuveș Ioan Dănuț, în favoarea Tribunalului Maramureș.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2003.