D E C I Z I A NR.322 DOSAR NR. 2656/2002
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpata P.I. împotriva deciziei penale nr.220 din 27 mai 2002 a Curții de Apel Craiova.
S-a prezentat recurenta inculpată, aflată în stare de arest, asistată de avocat R.N. desemnat din oficiu.
Au lipsit : partea civilă F.C. și reprezentantul Spitalului nr.1 Craiova și partea vătămată F.I.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorul a solicitat admiterea recursului declarat și redozarea pedepsei aplicate inculpatei, avându-se în vedere că aceasta este bolnavă psihic.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, pedeapsa aplicată fiind corect individualizată, către minimul special prevăzut de lege.
În ultimul cuvânt, inculpata a cerut reducerea pedepsei.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentința penală nr.52 din 31 ianuarie 2002, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpata P.I. la 12 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art.174 Cod penal.
S-a menținut starea de arest și s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestului preventiv de la 11 august 2000, la zi.
Inculpata a fost obligată să plătească suma de 24.132.642 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic nr.1 Craiova, cât și la plata cheltuielilor judiciare către stat, respingându-se ca nedovedite pretențiile formulate de partea civilă F.C..
În baza art.118 Cod penal, s-a dispus confiscarea specială a toporului corp delict.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în ziua de 17 iulie 2000, pe fondul consumului exagerat de băuturi alcoolice, inculpata i-a aplicat mai multe lovituri cu un topor, în regiunea capului, tatălui concubinului său, F.M., provocându-i leziuni grave care au dus la moartea victimei.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr.220 din 27 mai 2002, a respins, ca nefondat, apelul prin care inculpata cerea să fie achitată motivând că fapta nu a fost comisă de aceasta.
Împotriva menționatelor hotărâri inculpata a declarat recurs în temeiul art.3859 pct.14 Cod procedură penală, susținând că la individualizarea pedepsei nu s-a ținut seama de circumstanțele sale personale, în sensul că nu posedă antecedente penale și că a comis fapta în stare de ebrietate avansată având discernământul diminuat.
Examinând hotărârile atacate în raport de motivele de casare invocate prin recurs, cât și din oficiu, se constată că instanțele au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatei, încadrarea juridică în infracțiunea de omor prevăzută de art.174 Cod penal fiind corespunzătoare.
Din probele administrate (procesul-verbal și planșele fotografice întocmite cu ocazia cercetării locului faptei, raportul de constatare medico- legală întocmit în urma efectuării autopsiei cadavrului victimei, declarațiile martorilor oculari Fota Nicolița, Hagiu Ioana, Matei Ștefan, Fota Ion și Bone Constanța, coroborate cu declarațiile inculpatei) care au fost analizate în considerentele sentinței și deciziei pronunțate în cauză rezultă următoarele:
Victima F.M., în vârstă de 65 de ani, fiind grav bolnavă, locuia de mai mulți ani în același imobil cu inculpata P.I. și concubinul acesteia F.I..
Întrucât cei doi concubini erau stăpâniți de viciul beției și lucrau numai ocazional, solicitau victimei diverse sume de bani pentru a-și procura băuturi alcoolice, iar când erau refuzați exercitau acte de violență asupra acestuia.
În ziua de 17 iulie 2000, după ce consumase băuturi alcoolice în cantități exagerate, și având unele neînțelegeri cu victima, inculpata i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu un topor în regiunea capului după care a abandonat-o. Alarmați de strigătele de ajutor ale victimei, o parte din vecini au intervenit, surprinzând pe inculpată în timp ce încerca să părăsească locuința cu toporul corp delict asupra sa.
Fiind transportat la spital, în stare gravă F.M. a decedat.
În urma autopsiei efectuate s-a stabilit că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, consecința bronhopneumoniei, complicație apărută în evoluția unor traumatisme cranio-cerebrale produse prin lovire cu corp dur, între leziuni și deces existând raport de cauzalitate direct și necondiționat.
Referitor la pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată inculpatei se constată că aceasta este corect individualizată, cu respectarea criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal, la stabilirea acesteia instanța de fond ținând seama de gradul de pericol social al infracțiunii comise, de persoana inculpatei care nu posedă antecedente penale, cât și de condițiile concrete în care au fost săvârșite faptele.
Împrejurarea că inculpata avea discernământul diminuat datorită stării de ebrietate în care se afla în momentul săvârșirii infracțiunii nu justifică exonerarea acesteia de răspundere penală, potrivit art.49 alin.2 Cod penal, beția voluntară completă nefiind o cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei.
Întrucât criticile formulate în recurs nu sunt fondate, iar din examinarea actelor dosarului nu rezultă existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art.3859 alin.3 Cod procedură penală, care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art.38515 pct.1 lit.b din același cod, urmează a respinge recursul declarat de inculpată, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Potrivit art.88 Cod penal se va deduce din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive, de la 11 august 2000, la zi,
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata P.I. împotriva deciziei penale nr.220 din 27 mai 2002 a Curții de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei timpul reținerii și arestării preventive de la 11 august 2000 la 23 ianuarie 2003.
Obligă recurenta inculpată să plătească statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea sa din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 ianuarie 2003.