Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 372 din 28 noiembrie 2002, Tribunalul Argeș, secția penală, a condamnat pe inculpatul D.L.V., pentru infracțiunea prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 18 ani închisoare în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen. și 6 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
În baza dispozițiile art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 155 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 825 din 10 aprilie 2001 a Judecătoriei Pitești, definitivă prin decizia penală nr. 760 din 6 decembrie 2001, pronunțată de Tribunalul Argeș și s-a dispus contopirea acestui rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare, în condițiile art. 57 și art.71 C. pen. și 6 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada executată în arest preventiv începând cu 8 august 2002, la zi.
În baza art. 149, art. 155 și art. 159 C. proc. pen., s-a dispus prelungirea arestului preventiv pe o perioadă de 30 zile, începând cu 28 noiembrie 2002 și până la 27 decembrie 2002.
În baza art. 14 și art. 346 C. pen. și art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la 25.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă P.I.
A fost obligat inculpatul la 12.000.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 300.000 lei reprezintă onorariul de avocat din oficiu.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În cursul anului 1998, inculpatul D.L.V. a cunoscut-o pe R.A.M., iar la începutul anului 2000, inculpatul a fost arestat și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În perioada detenției, inculpatul a corespondat cu victima, stabilind ca după ieșirea din penitenciar să se căsătorească.
În a doua parte a lunii iulie 2002, inculpatul a fost liberat condiționat și la circa 2-3 zile s-a deplasat la domiciliul victimei, în orașul Costești, sat Zorile, unde aceasta locuia cu părinții săi.
- 3 datorită unor neînțelegeri, victima evita să se întâlnească cu inculpatul și în momentul când acesta îi făcea vizite, victima se ascundea.
În ziua de 7 august 2002, inculpatul a revenit în domiciliul victimei, aceasta nu era acasă, iar în jurul orelor 17,00, a depistat-o pe un câmp din apropiere și a adus-o în domiciliul ei.
În jurul orelor 19,00, victima a motivat că vrea să meargă la un vecin, respectiv martorul D.I., să introducă un cablu în priză, întrucât nu avea curent electric. De fapt, victima voia să se ascundă de inculpat.
Ajunsă în domiciliul martorului, inculpatul a urmărit-o și din locuința acestuia a luat un cuțit ce se afla pe o masă în curte, a ieșit în stradă după victimă și i-a aplicat 9-10 lovituri cu cuțitul, după care a părăsit locul faptei. Inculpatul a fugit, a aruncat cuțitul într-un lan cu porumb și în urma cercetărilor efectuate, corpul delict nu a mai fost găsit.
Din raportul de necropsie medico-legală nr. 158/B/2002 din 15 august 2002, întocmit de S.M.L. Argeș, a rezultat că moartea victimei R.A.M. a fost violentă și s-a datorat unei hemoragii interne, care a survenit în urma unui traumatism abdominal forte cu leziuni de organe viscerale prin lovire cu un corp înțepător de o lungime de cel puțin 15 cm. și o lățime de 2 cm. S-a mai stabilit că între leziunile traumatice toraco-abdominale viscerale și deces există legătură directă de cauzalitate și că poziția agresor-victimă a fost față în față.
În drept, fapta inculpatului a fost încadrată în dispozițiile art. 175 lit. i) C. pen., respectiv omor calificat.
Individualizarea pedepsei s-a făcut în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., apreciindu-se că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins prin executarea în cuantumul fixat.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul D.L.V. și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș.
Inculpatul a criticat sentința pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, în sensul că aceasta este prea aspră în raport de fapta comisă.
Parchetul a criticat sentința tot pentru netemeinicie, în sensul că aceasta este prea blândă în raport de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite și de antecedentele penale ale inculpatului.
Curtea de Apel Pitești, secția penală, prin decizia penală nr. 86/ A din 1 aprilie 2003, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de parchet și de inculpatul D.L.V. împotriva sentinței penale nr. 372 din 28 noiembrie 2002 a Tribunalului Argeș, secția penală.
S-a dedus detenția în continuare și s-a menținut starea de arest și s-a prelungit durata arestului preventiv până la 10 mai 2003.
Nemulțumiți și de această decizie, în termenul legal, atât parchetul, precum și inculpatul, au declarat recurs, reluând motivele invocate în apelurile fiecăruia.
Recursurile sunt fondate doar în limita celor ce se vor analiza.
Verificându-se actele dosarului, în raport de criticile formulate, precum și din oficiu, instanța de recurs constată că, situația de fapt reținută este concordantă cu probatoriul administrat și încadrarea juridică este cea legală și corespunzătoare activității infracționale efectiv desfășurată de făptuitor.
Pedeapsa aplicată de 18 ani închisoare, de asemeni se apreciază că a fost judicios stabilită, cu respectarea cerințelor art. 72 C. pen., așa încât, va contribui la asigurarea dublului scop al sancțiunii penale și anume, de reinserție socială, dar și de prevenție generală. Se mai constată că s-a avut în vedere și starea sănătății inculpatului, dar și gravitatea faptei comise.
Potrivit fișei antecedentelor penale, se mai reține că tot în mod corect, s-a stabilit și starea se recidivă a inculpatului, dar ambele instanțe au calculat eronat, restul rămas de executat, din pedeapsa de 4 ani, ce constituie primul termen al recidivei.
Tot eronat, primul termen al recidivei, a fost socotită o pedeapsă de 3 ani închisoare, în loc de 4 ani închisoare, deși se face referire la una și aceeași sentință penală și anume nr. 825/2001 a Judecătoriei Pitești.
În consecință, starea de recidivă este cea prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. (cum de altfel s-a reținut de ambele instanțe), dar primul termen al recidivei, îl constituie pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 825/2001 și restul rămas de executat după, liberarea condiționată, este de un an, 6 luni și 4 zile de închisoare și nu de 155 zile de închisoare, cum eronat, au contopit instanțele.
Pentru aceste considerente și numai în limita acestora, recursurile urmează a fi admise, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. și se va dispune potrivit celor analizate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și de inculpatul D.L.V. împotriva deciziei penale nr. 86/ A din 1 aprilie 2003 a Curții de Apel Pitești.
Casează decizia penală sus-menționată și sentința penală nr. 372 din 28 noiembrie 2002 a Tribunalului Argeș, numai cu privire la cuantumul restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa anterioară de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 825 din 10 aprilie 2001 a Judecătoriei Pitești, care este de un an 6 luni și 4 zile.
Conform art. 61 C. pen., contopește acest rest cu pedeapsa de 18 ani închisoare, în final, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 18 ani închisoare.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 8 august 2002, la 4 iulie 2003.
Onorariul pentru apărarea din oficiu în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 iulie 2003.