Asupra recursului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 165 din data de 12 septembrie 2012 a Judecătoriei Vânju Mare a fost respinsă în principiu, în temeiul art. 403 alin. (3) C. proc. pen., cererea de revizuire formulată de către revizuentul M.I. cu domiciliul în comuna Salcia, județul Mehedinți, împotriva sentinței penale nr. 2 din 17 ianuarie 2012 pronunțată de Judecătoria Vânju Mare, în Dosarul nr. 3393/332/2011.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin cererea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, revizuentul M.I. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 2 din 17 ianuarie 2012 pronunțată în Dosarul penal nr. 3393/332/2011, având ca obiect „plângere împotriva rezoluției procurorului”.
Din cercetările efectuate a rezultat că prin sentința penală nr. 2 din 17 ianuarie 2012 a Judecătoriei Vânju Mare pronunțată în Dosarul penal nr. 3393/332/2011 s-a dispus respingerea plângerii formulată de petentul M.I. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale adoptată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Vânju Mare la data de 01 iunie 2011 în Dosarul penal nr. 199/P/2011.
Având în vedere că prin sentința a cărei revizuire se cere nu a fost soluționat fondul cauzei, cererea formulată de petent apare ca fiind inadmisibilă.
Astfel, potrivit art. 393 alin. (1) C. proc. pen., numai hotărârile definitive pot fi supuse revizuirii, atât pe latură penală cât și pe latură civilă.
Prin sentința penală a cărei revizuire se cere nu a fost soluționat fondul cauzei, ci o plângere împotriva soluției procurorului de netrimitere în judecată.
În dovedirea plângerii a depus la dosar copie adresa Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, decizia nr. 440 din 11 aprilie 2001, copie încheiere din data de 15 aprilie 2009, pronunțată de Judecătoria Vânju Mare, județul Mehedinți, Sentința penală nr. 252 din 16 martie 2000, pronunțată de Judecătoria Vânju Mare, județul Mehedinți, copie titlu de proprietate, adresa din 24 aprilie 2002, Sentința penală nr. 2 din 17 ianuarie 2012, pronunțată de Judecătoria Vânju Mare, județul Mehedinți și Decizia penală nr. 542 din 07 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, județul Dolj.
Prin sesizarea nr. 107/111/6/2012 din 14 iunie 2012 Parchetul de pe lângă Judecătoria Vânju Mare, a constatat că cererea revizuentului este inadmisibilă, întrucât potrivit art. 393 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, atât pe latura penală cât și pe latura civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului, prima instanță a constatat și reținut în fapt și în drept următoarele:
Revizuentul M.I. a formulat o cerere adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 2 din 17 ianuarie 2012 pronunțată în Dosarul penal nr. 3393/332/2011, având ca obiect „plângere împotriva rezoluției procurorului”.
Din cercetările efectuate a rezultat că prin sentința penală nr. 2 din 17 ianuarie 2012 a Judecătoriei Vânju Mare pronunțată în Dosarul penal nr. 3393/332/2011 s-a dispus respingerea plângerii formulată de petentul M.I. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale adoptată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Vânju Mare la data de 01 iunie 2011 în Dosarul penal nr. 199/P/2011.
Având în vedere că prin sentința a cărei revizuire se cere nu a fost soluționat fondul cauzei, cererea formulată de petent apare ca fiind inadmisibilă.
Astfel, potrivit art. 393 alin. (1) C. proc. pen., numai hotărârile definitive pot fi supuse revizuirii, atât pe latură penală cât și pe latură civilă.
Prin sentința penală a cărei revizuire se cere nu a fost soluționat fondul cauzei, ci o plângere împotriva soluției procurorului de netrimitere în judecată.
Prima instanță, examinând admisibilitatea în principiu a cererii formulate a constatat că cererea de revizuire formulată de petent împotriva acestei sentințe este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
S-a arătat că potrivit dispozițiilor art. 394 lit. a) C. proc. pen. revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive poate fi cerută în anumite cazuri limitativ prevăzute de lege, când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
Din dispozițiile art. 393 si 394 C. proc. pen. rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erori judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanță a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.
Din aceleași dispoziții rezultă că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt. Fiind o cale extraordinară de atac revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc. pen. și numai pentru cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. Pen. singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.
În cauză revizuentul a formulat cerere, solicitând revizuirea unei hotărâri care nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 393 C. proc. pen., cu referire, între altele, la condiția că hotărârea trebuie să conțină o rezolvare a fondului, în sensul examinării problemei existentei faptei și vinovăției inculpatului, finalizată printr-o soluție de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal.
Potrivit Deciziei nr. XVII din 19 martie 2007, a Înaltei Curți de Casație si Justiție „cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive pronunțate in temeiul art. 278' alin. 8 lit. a) și b) C. proc. pen. este inadmisibilă”.
În consecință, prima instanță a reținut că cererea acestuia este inadmisibilă și în consecință potrivit dispozițiile art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a fost respinsă ca atare. împotriva acestei sentințe a declarat recurs revizuentul M.I. Prin decizia penală nr. 2136 din 23 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de revizuentul M.I. împotriva sentinței penale nr. 165 din data de 12 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Vânju Mare în Dosarul nr. 1897/332/2012.
A fost obligat recurentul la plata sumei de 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de apel a reținut că pentru a fi admisibilă o cerere de revizuire întemeiată pe lit. a) a art. 394 C. proc. pen. este necesar ca aceasta să se îndrepte împotriva unei sentințe prin care s-a dispus achitarea, încetarea procesului penal sau condamnarea. In același sens, prin decizia nr. XVII din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, pronunțată în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a) și b) C. proc. pen., este inadmisibilă, deoarece „în raport cu soluțiile ce pot fi pronunțate în temeiul art. 278 alin. 8 lit. a) și b) C. proc. pen. de către judecătorul care examinează plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, nu se poate considera că într-o astfel de etapă procesuală s-ar rezolva fondul cauzei, deoarece niciuna dintre aceste soluții nu implică stabilirea existenței faptei și a vinovăției în accepțiunea prevederilor art. 345 C. proc. pen., respectiv prin condamnarea, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal.” Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție a mai arătat în cuprinsul deciziei că, deoarece „prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii și împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în soluționarea plângerilor formulate în temeiul art. 2781 C. proc. pen., o atare cale de atac nu este admisibilă, întrucât în situația contrară s-ar contraveni principiului instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia împotriva hotărârilor judecătorești, părțile [...] pot exercita căile de atac, în condițiile legii”.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul, solicitând admiterea cererii de revizuire și citarea în cauză a intimaților.
Recursul declarat este inadmisibil.
Potrivit dispozițiilor art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare, pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.
În cauză, revizuientul a declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive, cu care Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizată, cale de atac care nu întrunește cerințele textului menționat și, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.
Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
În consecință, Înalta Curte constată că recursul declarat de revizuient este inadmisibil, iar în temeiul art. 38515 pct. l lit. a) C. proc. pen. urmează a fi respins.
Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul M.I. împotriva deciziei penale nr. 2136 din 23 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 28 martie 2013.