Asupra recursurilor de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată și reține următoarele:
Prin Sentința penală nr. 156 din 27 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova s-au hotărât următoarele:
1. A fost condamnat inculpatul P.B., rezident în România la adresa din jud. Prahova, cetățean bulgar, studii 12 clase, student, necăsătorit, fără antecedente penale, la pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 3201 C. proc. pen. și art. 74, 76 lit. b) C. pen., fapte din anul 2011; art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 3201 C. proc. pen., și art. 74, 76 lit. d) C. pen., fapte din datele de 28 iunie 2011, 12 iulie 2011 și 14 octombrie 2011, 04 noiembrie 2011; art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., și art. 74, 76 lit. e) C. pen., fapte din anul 2011.
În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege, pe perioada executării pedepsei.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 862 C. pen. termenul de încercare format din durata pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval de timp stabilit de instanță de 3 ani, va fi de 6 ani.
În baza art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul urmează să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, desemnat cu supravegherea sa; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare din mun. Ploiești, care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege pe perioada termenului de încercare.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului de la data de 04 noiembrie 2011 - la zi.
În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 273/U/2011 din 05 noiembrie 2011, emis de Tribunalul Prahova, dacă nu e reținut sau arestat în altă cauză.
2. A fost condamnat inculpatul E.G.A., cetățean român, studii 12 clase, student, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, la pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani închisoare și 1 (un) an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 74, 76 lit. c) C. pen., fapte din anul 2011; art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74, 76 lit. e) C. pen., fapte din anul 2011.
În baza art. 71 C. pen. s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege, pe perioada executării pedepsei.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus perioada reținerii inculpatului din data de 04 noiembrie 2011.
În baza art. 81 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei.
În baza art. 82 C. pen., termenul de încercare, format din durata pedepsei la care s-a adăugat un interval de timp de 2 (doi) ani, va fi de 4 (patru) ani.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege pe perioada termenului de încercare.
3. A fost condamnat inculpatul E.M.B., cetățean român, studii 12 clase, student, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, la pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani închisoare și 1 (un) an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 74, 76 lit. c) C. pen., fapte din anul 2011; art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74, 76 lit. e) C. pen., fapte din anul 2011.
În baza art. 71 C. pen. s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege, pe perioada executării pedepsei.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus perioada reținerii inculpatului din data de 04 noiembrie 2011.
În baza art. 81 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei.
În baza art. 82 C. pen., termenul de încercare, format din durata pedepsei la care s-a adăugat un interval de timp de 2 (doi) ani, va fi de 4 (patru) ani.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege pe perioada termenului de încercare.
În baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea cantității de 42, 66 gr. cannabis ca bunuri a căror deținere este interzisă de lege.
În baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus distrugerea cantității de 42, 66 grame cannabis, ridicată în vederea confiscării.
Au fost obligați inculpații E.M.B. și E.G.A. la câte 2.000 RON, fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
A fost obligat inculpatul P.B. la 3.300 RON, la cheltuieli judiciare către stat din care suma de 1250, 31 RON, onorariu traducător autorizat de limba bulgară și cheltuielile de transport ale acestuia.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 237/D/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Serviciul Teritorial Ploiești s-a dispus trimiterea în judecată a celor trei inculpați, după cum urmează:
- P.B. - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. finală a art. 33 lit. a) C. pen., și constând în aceea că a deținut în vederea consumului propriu diferite cantități de droguri (cannabis), iar la datele de 28 iunie 2011, 12 iulie 2011 și 14 octombrie 2011 a vândut cantitatea de 1, 44 grame cannabis, 0, 20 grame cannabis, respectiv 0, 58 grame cannabis, colaboratorului investigatorului sub acoperire cu numele de cod "P.G.", o parte din droguri, le vindea și în incinta campusului universitar care aparține de Universitatea de Petrol și Gaze din Ploiești, către diferiți consumatori, iar cu ocazia percheziției domiciliare din data de 04 noiembrie 2011 a fost găsită în camera sa de cămin cantitatea de 42, 98 grame cannabis.
- E.G.A. - pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. finală a art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că a deținut în vederea consumului propriu diferite cantități de droguri (cannabis) iar începând cu anul 2011, a vândut sau a oferit, în incinta Campusului Universității "Petrol și Gaze" Ploiești, către diferite persoane, o parte dintre aceștia fiind studenți cazați în campus, droguri (cannabis), procurate de la inculpatul P.B., zis "B.".
- E.M.B. - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. finală a art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că a deținut în vederea consumului propriu diferite cantități de droguri (cannabis) iar începând cu anul 2011, a vândut sau a oferit, în incinta Campusului Universității "Petrol și Gaze" Ploiești, către diferite persoane, o parte dintre aceștia fiind studenți cazați în campus, droguri (cannabis), procurate de la inculpatul P.B., zis "B.".
În faza de urmărire penală s-au administrat următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu, ordonanță de autorizare investigator sub acoperire, proces-verbal, planșe fotografice, procese-verbale, rapoarte de constatare tehnico-științifică, declarații colaborator sub acoperire, procese-verbale de redare interceptări telefonice, autorizație de percheziție, procese-verbale de percheziție domiciliară, procese-verbale de ascultare: S.C.O., M.A., (...), au fost luate declarații inculpaților: E.G.A., E.M.B. și P.B.
În faza de cercetare judecătorească, înainte de citirea actului de sesizare al instanței, inculpatul P.B. a declarat că înțelege să fie judecat conform art. 3201 C. proc. pen., și a dat declarații în fața instanței conform dispozițiilor prevăzute de textul de lege sus-menționat.
În ceea ce îi privește pe ceilalți doi inculpați, întrucât aceștia nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, după audierea lor s-au administrat probe constând în audierea martorilor G.D.M., T.M.A., (...).
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că la data de 03 iunie 2011, lucrători de poliție judiciară din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Ploiești - Serviciul Antidrog, s-au sesizat din oficiu în legătură cu faptul că începând cu anul 2011, inculpatul P.B. zis "B.", cetățean bulgar, comercializează pe raza municipiului Ploiești, jud. Prahova, droguri de risc, sub formă de materie vegetală, pe care le-a introdus în România, aducându-le din Bulgaria.
Astfel, în urma cercetărilor efectuate în cauză a rezultat că inculpatul P.B. - student în cadrul Universității de Petrol și Gaze din Ploiești a introdus în țară în mod repetat droguri de risc (cannabis) pe care le vindea în incinta campusului universitar către diferiți consumatori.
S-a mai constatat că inculpatul E.G.A. și E.M.B. se aprovizionau cu droguri de risc (cannabis) de la inculpatul P.B., după care vindeau și ei drogurile altor persoane, de regulă studenți, la diferite prețuri.
Prin Adresa nr. P/AC/475446 din 06 iunie 2011, Direcția de Combatere a Criminalității Organizate - Brigada de Combatere a Criminalității Organizate Ploiești, a solicitat autorizarea folosirii investigatorului sub acoperire, cu nume de cod "D.B." și a colaboratorului acestuia "P.G.", în vederea strângerii datelor privind existența infracțiunilor și identificării persoanelor față de care există presupunerea că le-ar fi săvârșit.
S-a mai stabilit că inculpatul P.B. vindea droguri de risc și de mare risc sub formă de materie vegetală, la prețul de 40 de lei/gram, droguri de risc și de mare risc sub formă de prafuri, la prețul de 60 de lei/gram, respectiv droguri de risc și de mare risc sub formă de comprimate, la prețul de 70 de lei comprimatul.
La data de 14 iunie 2011 Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești, a emis ordonanța de autorizare a investigatorului sub acoperire și a colaboratorului acestuia pentru a procura droguri de la făptuitorul "B." (adică inculpatul P.B.) și de la persoane din anturajul acestuia.
În baza acestei ordonanțe, la data de 28 iunie 2011, colaboratorul acoperit cu nume de cod "P.G." a cumpărat de la inculpatul P.B., o cantitate de materie vegetală de culoare verde-oliv, ambalată într-o hârtie de culoare albă, în schimbul sumei de 100 de lei.
Prin Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 143489 din 30 iunie 2011 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Direcției de Combatere a Criminalității Organizate, s-a concluzionat că proba înaintată în cauza este constituită din cantitatea de 1, 44 grame cannabis.
De asemenea, în proba înaintată s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă biosintetizată de plantă Cannabis care face parte din Tabelul-anexă nr. III al Legii nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu modificările și completările ulterioare.
În baza aceleiași ordonanțe, la data de 12 iulie 2011, colaboratorul acoperit cu nume de cod "P.G." a cumpărat de la inculpatul P.B. o cantitate de materie vegetală de culoare verde-oliv, ambalată într-un plic autosigilant din material plastic transparent, în schimbul sumei de 50 de RON.
Prin Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 143686 din 25 iulie 2011 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Direcției de Combatere a Criminalității Organizate, s-a concluzionat că proba înaintată este constituită din cantitatea de 0, 20 grame cannabis - care a fost consumată în procesul analizelor de laborator.
În proba înaintată s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă biosintetizată de planta cannabis, care face parte din Tabelul-anexă nr. III al Legii nr. 143/2000.
La data de 14 octombrie 2011 Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești, a emis ordonanță de prelungire de autorizare a investigatorului sub acoperire, a colaboratorului acestuia și de procurare de droguri de la inc. P.B. și de la persoane din anturajul acestuia, printr-o singură acțiune sau mai multe, ordonanță care cuprinde autorizația nr. 23/A/2011 din aceeași dată.
În baza acestei ordonanțe, la data de 14 octombrie 2011, colaboratorul acoperit cu nume de cod "P.G.", a cumpărat de la inculpatul P.B., o cantitate de materie vegetală de culoare verde-oliv, ambalată în două plicuri autosigilante în schimbul sumei de 100 de lei.
Prin Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 144529 din 20 noiembrie 2011 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Direcției de Combatere a Criminalității Organizate s-a concluzionat că proba înaintată este constituită din 0, 58 grame cannabis care a fost consumată în procesul analizelor de laborator.
Din proba înaintată s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă biosintetizată de planta Cannabis, care face parte din Tabelul-anexă nr. III al Legii nr. 143/2000.
La data de 04 noiembrie 2011, în baza autorizației de percheziție domiciliară nr. 164 din 03 noiembrie 2011 a Tribunalului Prahova, a fost efectuată o percheziție domiciliară în camera de cămin ocupată de inculpatul P.B., aflată în incinta campusului universitar, nefiind găsită nicio cantitate de cannabis, iar ulterior cu ocazia percheziției efectuate în camera de cămin a lui Z.C. unde uneori locuia și inculpatul P.B. a fost găsită cantitatea de 42, 98 grame cannabis și un fragment de țigaretă confecționată artizanal, despre care inculpatul P.B. a afirmat că ar conține marijuana și îi aparțin.
Probele au fost analizate la Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Direcției de Combatere a Criminalității Organizate care prin Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 144698 din 04 noiembrie 2011 a concluzionat că în proba nr. 4 constituită din 42, 98 grame fragmente vegetale de culoare verde-oliv, inflorescențe, și proba nr. 3 constituită dintr-o țigaretă constituită artizanal, s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă biosintetizată de planta Cannabis.
Fiind audiat, inculpatul P.B. a declarat că începând cu anul 2010, fiind consumator de droguri de risc, a început să aducă din Bulgaria în România cannabis, adică un drog de risc, pe care îl transporta în bagajul său personal. O parte din cannabis îl consuma, iar cealaltă parte o vindea la diferite persoane din incinta campusului universitar. Prețul cu care vindea cannabisul era de 50 de RON pentru un gram.
A mai declarat că era ajutat să vândă droguri de către coinculpații E.M.B., E.G.A. și martorul C.M.A., zis "T.", care la rândul lor erau consumatori de astfel de droguri.
A precizat că nu cunoaște dacă aceștia vindeau drogurile cu un preț mai mare, dar el primea câte 50 RON pentru fiecare gram vândut de ei. De asemenea, a recunoscut că inculpații E.M.B. și E.G.A. vindeau drogurile atât unor persoane din incinta campusului universitar cât și unor persoane din municipiul Ploiești iar martorul C.M.A., vindea drogurile pe raza orașului Vălenii de Munte.
La data de 08 decembrie 2011, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul P.B., a declarat că începând cu anul 2010 și până în luna octombrie 2011, a consumat, în repetate rânduri cannabis împreună cu coinculpații E.M.B. și E.G.A.
În legătură cu drogurile găsite cu ocazia percheziției, inculpatul a declarat că au fost introduse în România în luna octombrie 2011 și le-a ascuns în incinta Hipodromului din Ploiești în perioada 21 octombrie 2011 - 01 noiembrie 2011, cât a fost plecat în Bulgaria, fiind recuperate cu puțin timp înainte de efectuarea percheziției din data de 04 noiembrie 2011.
Instanța de fond a reținut că aceste declarații ale inculpatului P.B. se coroborează cu interceptările telefonice realizate autorizat din care rezultă că inculpații E.M.B. și E.G.A. erau implicați în mod activ în traficul și consumul ilicit de droguri.
Au fost exemplificate în acest sens convorbirile telefonice din datele de 15 octombrie 2011, 20 octombrie 2011 purtate de P.B. cu E.G.A. și cea din 18 octombrie 2011 orele 14, 00 purtată cu E.M.B.
Faptul că inculpatul. E.M.B. vindea droguri a mai rezultat și din declarațiile martorilor S.V.R. și C.M.A.
Cel dintâi martor - S.V.R. - care era și coleg de cameră cu inculpatul E.M.B., a declarat în fața procurorului printr-o declarație scrisă personal că inculpatul E.M.B. vindea cannabis adus de inculpatul P.B. dar în fața instanței a revenit susținând că nu l-a văzut vânzând efectiv astfel de droguri.
Cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate la data de 04 noiembrie 2011, din camerele de cămin ocupate de inculpații E.M.B. și E.G.A., nu au fost ridicate substanțe stupefiante sau psihotrope.
Cu privire la inc. P.B., la dosarul cauzei au fost depuse și copii ale declarațiilor date de inc. G.A.G., zis "G.", S.C.O., zis "F." și M.A., zis "C.", care sunt arestați preventiv în dosarul penal cu nr. 15/D/P/2011, aflat pe rolul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești, declarații luate cu prilejul arestării preventive a acestor făptuitori, în care aceștia indică drept una dintre sursele lor de aprovizionare cu droguri (cannabis) pe inculpatul P.B.
Printre cei care se aprovizionau cu droguri (cannabis) de la inculpatul P.B. sau cărora acesta le-a oferit cannabis în vederea consumului propriu, începând cu anul 2011 și până la depistarea sa, au fost identificate următoarele persoane: S.V.R., A.C.L. zis "L.", B.G.O., C.M.A., Zis "T." T.D.N., G.A.G., S.C.O., M.A., M.L.A., T.V.M. care au fost audiați ca martori în acest proces penal.
Față de acest inculpat, prima instanță a reținut că dincolo de atitudinea sinceră avută de la începutul urmăririi penale și ulterior în fața instanței, referitor la săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, trebuie remarcată și contribuția sa esențială la depistarea tuturor persoanelor vinovate de săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni în scopul tragerii la răspundere penală a acestora.
În acest sens, principalul mijloc de acuzare al organelor de urmărire penală referitor la activitatea de vânzare și respectiv, oferire de cannabis și de consum de droguri în privința coinculpaților E.M.B. și E.G.A., l-au reprezentat chiar declarațiile date de inculpatul P.B. încă de la începutul declanșării cercetărilor penale.
Aceste declarații coroborate cu unele convorbiri telefonice care demonstrează că ceilalți doi inculpați au fost implicați în vânzarea de cannabis, chiar dacă niciunul dintre martorii audiați nu au recunoscut că ar fi cumpărat vreo cantitate de droguri de la aceștia, au permis instanței de fond să stabilească răspunderea lor penală pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.
La individualizarea judiciară a pedepselor prima instanță a reținut pentru inculpatul P.B. atitudinea sinceră și contribuția activă la aflarea adevărului, vârsta sa și faptul de a nu avea antecedente penale, reținând în favoarea acestuia circumstanțe atenuante cu caracter personal conform art. 74, 76 C. pen. pentru fiecare dintre infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, cu efectul aplicării unor pedepse raportate la limitele speciale reduse ca urmare aplicării procedurii simplificate de judecată.
Instanța fondului a considerat că scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei rezultante în regim de detenție, motiv pentru care în baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare stabilit potrivit art. 862 C. pen.
Au fost stabilite obligațiile impuse acestui inculpat pe durata termenului de încercare ca măsuri de supraveghere conform art. 863 C. pen. astfel: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, desemnat cu supravegherea sa; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare din municipiul Ploiești, care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege pe perioada termenului de încercare, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului P.B., de la data de 04 noiembrie 2011 - la zi.
În conformitate cu art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. acest inculpat a fost pus de îndată în libertate de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 273/U/2011 din 05 noiembrie 2011, emis de Tribunalul Prahova, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Față de ceilalți doi inculpați: E.G.A. și E.M.B. în sarcina cărora a fost stabilită răspunderea penală pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 14 alin. (1) lit. c) din același act normativ și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instanța de fond la individualizarea judiciară a pedepselor faptul că aceștia sunt studenți, că nu au antecedente penale, că au avut o participare redusă la săvârșirea infracțiunilor, elemente în raport de care a stabilit pedepse coborâte sub minimul special legal, conform art. 74 - 76 C. pen.
Ținând seama că faptele au fost săvârșite în concurs real, instanța a făcut aplicarea art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., stabilind pedepsele principale cele mai grele, la care a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege, după executarea pedepselor principale.
În baza art. 71 C. pen. a interzis ambilor inculpați drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege, pe perioada executării pedepsei iar în temeiul art. 88 din același cod, a dedus perioada reținerii ambilor inculpați de la 4 noiembrie 2011.
Prima instanță a apreciat că scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, motiv pentru care în baza art. 81 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepselor rezultante aplicate inculpaților E.G.A. și E.M.B. pe durata câte unui termen de încercare stabilit conform art. 82 din același cod.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege pe perioada termenelor de încercare.
În conformitate cu art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea cantității de 42, 66 gr. canabis ca bun a cărui deținere este interzisă de lege, iar în baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus distrugerea cantității de 42, 66 grame cannabis, ridicată în vederea confiscării.
Au fost obligați inculpații E.M.B. și E.G.A. la câte 2.000 RON, fiecare cheltuieli judiciare către stat iar inculpatul P.B. la 3.300 RON cu același titlu din care suma de 1250, 31 RON reprezentând onorariu traducător autorizat de limba bulgară și cheltuielile de transport ale acestuia.
Împotriva sentinței au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești, inculpații E.G.A. și E.M.B.
1. În apelul său, apelantul-parchet a criticat netemeinicia sentinței în privința pedepsei aplicate inculpatului P.B. atât sub aspectul cuantumului acesteia cât și al modalității de executare, susținând în rezumat că aceasta este disproporționat de redusă față de gravitatea activității infracționale, de caracterul continuat al acesteia și că se impunea a fi executată în detenție față de pericolul social ridicat pe care introducerea în țară de droguri de risc îl reprezintă.
Acest apelant a mai susținut că sentința este nelegală în privința greșitei încadrări a infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 care în realitate nu conține un text incriminator.
O ultimă critică din apelul parchetului și pe care acest apelant a adăugat-o oral, a vizat omisiunea instanței de a aplica inculpatului P.B. și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pentru infracțiunea de trafic de droguri, în condițiile în care, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 aceasta este obligatorie.
2. Apelantul-inculpat E.G.A. a susținut că a fost greșit condamnat de instanța fondului deoarece nu a comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, singura probă de natură a-l incrimina constituind-o declarația coinculpatului P.B. căruia în repetate rânduri i-a împrumutat telefonul său, astfel explicându-se conținutul convorbirilor interceptate de parchet și care ar constitui pretinse dovezi de vinovăție.
Apelantul-inculpat E.G.A. a mai susținut că niciunul din cei 20 de martori audiați și nici cei doi agenți sub acoperire nu au relatat a fi cumpărat droguri de la el sau că ar fi consumat împreună astfel de substanțe, iar în camera sa de cămin, care a fost percheziționată, nu au fost găsite niciun fel de indicii sau probe care să confirme acuzarea, așa încât a solicitat casarea sentinței și achitarea sa pe temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
3. Apelantul-inculpat E.M.B. a criticat greșita sa condamnare în condițiile în care, la fel ca și celălalt apelant-inculpat, a susținut inexistența probelor de vinovăție, argumentând că singura legătură cu coinculpatul P.B. se datorează împrejurării de a-l fi ajutat să înmatriculeze mașina părinților săi în Bulgaria; că niciunul din martorii audiați, inclusiv cei doi investigatori sub acoperire, nu l-au nominalizat că le-ar fi vândut canabis precum și că cele 4 pliculețe găsite cu ocazia percheziției domiciliare au fost expertizate, stabilindu-se că nu conțin urme de materie interzisă de Legea nr. 143/2000.
Referitor la declarația coinculpatului P.B., singura dovadă existentă în dosar de natură a-l indica drept autor al infracțiunilor, apelantul-inculpat E.M.B. a susținut că este lipsită de însemnătate juridică fiindcă nu se coroborează, în sensul art. 69 C. proc. pen. cu nicio altă probă, fiind nesinceră și dată cu scopul obținerii unei promisiuni de reducere de pedeapsă pentru inculpatul P.B., astfel că a cerut achitarea sa pe temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Acest apelant-inculpat a formulat și depus concluzii scrise.
Prin Decizia penală nr. 177 din data de 30 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Ploiești împotriva Sentinței penale nr. 156 din 27 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova.
A fost desființată în parte sentința, în latură penală, în sensul că:
S-a reținut că temeiul juridic corect al infracțiunii de introducere de droguri de risc în țară, pentru care a fost condamnat inculpatul P.B. prin sentința apelată este art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și nu art. 3 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost sporită pedeapsa cea mai grea aplicată de prima instanță acestui inculpat, de la 3 ani închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței penale.
Au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpați.
Au fost obligați apelanții-inculpați la câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Curtea, examinând hotărârea apelată, în raport de criticile formulate, constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia pentru considerentele care succed:
Instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză în cursul procesului penal, din care rezultă atât existența faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, cât și săvârșirea acestora cu vinovăție, în forma cerută de lege.
Astfel, au fost valorificate preponderent mijloacele de dovadă strânse în cursul urmăririi penale și constând în: procesele-verbale de percheziție, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate autorizat, cele întocmite de investigatorul și colaboratorul acoperit, rapoartele de constatare tehnico-științifică nr. 143686/2011, nr. 144 529/2011, nr. 144696/2011, nr. 144697/2011, nr. 144698/2011, declarațiile martorilor G.D.M., T.M.A., (...) precum și declarațiile inculpatului P.B.
Instanța de fond a analizat în detaliu aceste probe care îi incriminează pe cei trei inculpați, pornind de la convorbirile telefonice purtate între aceștia sau între ei și martorii cumpărători, inclusiv cei cu identitate protejată având numele de cod D.B. și P.G. care confirmă că începând cu anul 2011, inculpatul P.B. zis "B.", cetățean bulgar, a introdus în România, droguri de risc, sub formă de materie vegetală, dovedită a fi canabis, pe care le-a comercializat și prin intermediul coinculpaților E.M.B. și E.G.A., infirmându-se astfel prezumția lor de nevinovăție.
Numai negarea acestor infracțiuni și contestarea unor mijloace de dovadă nu este suficientă pentru ca răspunderea penală a inculpați E.G.A. și E.M.B. să fie înlăturată, în lipsa unor contraprobe care să dovedească contrariul celor strânse în acuzarea lor, așa încât, în raport de argumentele reținute în motivarea de fapt și de drept a instanței de fond, Curtea a constatat că stabilirea vinovăției celor trei inculpați pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată este legală și temeinică și nu există nicio justificare de natură a conduce la reformarea sentinței apelate în sensul achitării apelanților-inculpați de sub învinuirea comiterii infracțiunilor prev. și ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 14 alin. (1) lit. c) din același act normativ și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., așa cum aceștia au solicitat.
Astfel, deși este real că la perchezițiile domiciliare efectuate în camerele de cămin ocupate de acești doi apelanți-inculpați nu au fost găsite substanțe, bunuri, înscrisuri ori valori care să intereseze cauza, precum și că cei doi agenți care colaborat sub acoperire pentru a investiga cumpărarea de droguri de la inculpatul P.B., nu au reușit să întreprindă acțiuni efective de surprindere a apelanților-inculpați E.M.B. și E.G.A., dovezile de natură a-i incrimina constau în declarațiile coinculpatului P.B., care în mod constant, în ambele faze procesuale ale cauzei, i-a indicat pe aceștia ca fiind persoanele prin intermediul cărora vindea drogurile aduse din Bulgaria cu termenii "m-au ajutat să vând drogurile E.M.B., E.G.A. atât în complexul universitar cât și în afara campusului"; "m-am înțeles cu cei doi inculpați ca atunci când sunt plecat în Bulgaria, aceștia să vândă drogurile în locul meu"; "atât E.G.A. cât și E.M.B. mi-au trimis și cumpărători pentru a le vinde canabis"; "eu nu l-am obligat pe E.M.B. să îmi vândă droguri, el a vrut să facă acest lucru".
Apelanții-inculpați au susținut că aceste declarații date de inculpatul P.B. nu se coroborează cu niciun alt mijloc de dovadă în sensul art. 69 C. proc. pen. și de aceea nu sunt apte a constitui probe certe de vinovăție, critică apreciată ca fiind neîntemeiată.
Sub un prim aspect, s-a arătat că nu rezultă din susținerile inculpaților E.G.A. și E.M.B. ce motive l-ar fi determinat pe coinculpatul P.B. să-i nominalizeze pe ei ca autori ai faptelor, dacă în realitate aceștia nu ar fi contribuit în nicio modalitate la desfășurarea activității infracționale, iar pe de alta, nu au arătat nici instanței de fond nici celei de prim control judiciar cum explică conținutul convorbirilor telefonice interceptate autorizat purtate cu inculpatul P.B. la datele de: 15 octombrie 2011, ora 20 februarie 28, 18 octombrie 2011, ora 14.00.52, 20 octombrie 2011, ora 16.52.36 și ora 22.24.49; 22 octombrie 2011 ora 17.13.00 și din care rezultă fără putință de tăgadă, că aceștia colaborau pentru găsirea de cumpărători și vânzarea către aceștia a drogurilor, astfel "n-ai mai dat nimica"; "vezi că mai vine unu"; "mai întâi le iei banii și dup-aia le dai"; "ai dat ceva azi? am dat ca lumea"; "din alea cu staniol".
Dimpotrivă, interogați despre existența și conținutul acestor convorbiri telefonice, cu ocazia audierii lor la data soluționării propunerii de arestare preventivă în Dosarul nr. 10255/105/2011 cei doi apelanți-inculpați au declarat că nu și le explică așa cum nu au putut explica nici din ce motiv, martorul S. a afirmat că ei vindeau droguri.
S-a mai arătat că, contrar susținerilor celor doi apelanți-inculpați, declarațiile inculpatului P.B. se coroborează cu aceste convorbiri telefonice care nu s-a dovedit a fi "fabricate" pentru a li se înscena participarea la activitatea infracțională, așa cum a afirmat apelantul-inculpat E.G.A. sau că "denotă nesinceritate" cum a afirmat apelantul-inculpat E.M.B.
De altfel, depoziția martorului S.V.R., audiat inițial în faza de urmărire penală, a confirmat activitatea infracțională a celor doi apelanți-inculpați.
Faptul că în fața primei instanțe acest martor și-a nuanțat declarația, susținând că doar ar fi auzit că inculpații E.G.A. și E.M.B. ar fi vândut produse etnobotanice și nu droguri, motivând că i s-a sugerat de procuror să spună că este vorba de canabis nu absolvă pe cei doi apelanți-inculpați de vinovăție, fiindcă martorul a semnat declarația scrisă personal în care a consemnat că este consumator de droguri de circa 2 ani, că își procură canabis de la B. bulgarul și de la persoane din anturajul acestuia, cum ar fi E.M.B. care era colegul său de cameră, așa încât orice confuzie între canabis și produse etnobotanice este exclusă iar captarea sugestiei sale de către procuror nu este în niciun mod justificată de dovezi.
Drept consecință, Curtea a reținut că prima instanță a interpretat și coroborat corect mijloacele de probă, stabilind în mod temeinic răspunderea penală a celor doi apelanți-inculpați, vinovați pentru săvârșirea în concurs real de fapte penale a infracțiunilor prev. și ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 14 alin. (1) lit. c) din același act normativ și art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., așa încât ambele apeluri exercitate de inculpați urmează a fi respinse ca nefondate, în conformitate cu art. 379 alin. (1), pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Cu toate acestea, sentința apelată a fost apreciată ca nelegală și netemeinică în sensul primelor două critici formulate de parchet, fiindcă în mod greșit instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul-intimat P.B. pentru comiterea infracțiunii de introducere de droguri de risc în țară, recunoscută de acesta și prevăzută de dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, reținând că temeiul juridic al acestei fapte penale îl constituie prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.
În realitate, acest ultim text legal nu reglementează infracțiunea de mai sus ci prevenirea criminalității organizate pentru care separat sau în cooperare, desfășoară activități specifice autoritățile și instituțiile publice (...).
Cum indicarea greșită a actului normativ care reprezintă fundamentul juridic al răspunderii penale ce a atras condamnarea inculpatului P.B., atât în minuta cât și în dispozitivul sentinței, constituie o greșeală de judecată, aceasta atrage nelegalitatea hotărârii astfel pronunțate.
Și în privința temeiniciei, sentința apelată a fost parțial reformată deoarece pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului P.B., nu reflectă în mod judicios gravitatea activității sale infracționale luate în ansamblu, în condițiile în care acest făptuitor a fost sursa principală a aducerii în România în mod repetat, constant și regulat pentru o perioadă îndelungată de timp, din Bulgaria - țara sa de origine, a unei mari cantități de droguri - îndeosebi canabis - pe care a distribuit-o personal și prin intermediari, multor tineri din campusul universitar, contribuind astfel în mod nemijlocit la răspândirea consumului periculos pentru sănătatea fizică și mintală, canabisul fiind, potrivit statisticilor, cel mai abuzat drog.
Mecanismul de individualizare a pedepsei în cazul concursului de infracțiuni, având la bază sistemul cumulului juridic, operează în principal cu trei elemente: o pedeapsă globală - cea mai grea dintre pedepsele individuale și care reprezintă sancțiunea unică ce urmează a fi executată pentru ansamblul infracțiunilor concurente - la care se adaugă ori se poate adăuga sporul; un spor de pedeapsă; o pedeapsă aplicată pentru întreaga pluralitate de infracțiuni.
Individualizarea pedepsei în caz de concurs de infracțiuni se realizează, potrivit art. 34 C. pen. în doi timpi, prin efectuarea a două operații succesive: una de stabilire a pedepselor individuale, aferente fiecărei infracțiuni concurente și, apoi o operație de aplicare a pedepsei globale pentru întregul concurs.
Instanța de judecată este obligată, potrivit art. 34 alin. (1) C. pen., să pronunțe câte o pedeapsă separată pentru fiecare infracțiune concurentă în parte. Individualizând aceste pedepse, instanța trebuie să izoleze infracțiunile concurente și la stabilirea pedepsei aferente fiecăreia, să facă abstracție de existența celeilalte.
Aceasta înseamnă că, în operația de stabilire a fiecărei pedepse individuale, trebuie avute în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., fără a se lua în considerare și împrejurarea că inculpatul este subiectul unor infracțiuni multiple.
Faptul săvârșirii unei pluralități de infracțiuni, deși este de natură să caracterizeze negativ persoana sa, își va răsfrânge efectele asupra tratamentului penal abia în etapa a doua, următoare, a aplicării pedepsei pentru întregul concurs.
În mod practic, după individualizarea pedepselor pentru infracțiunile concurente și apoi determinarea pedepsei celei mai grele, urmează să se aprecieze dacă la această pedeapsă totală este sau nu cazul să se adauge un spor, care trebuie determinat în întinderea sa, în raport de natura, numărul și gravitatea infracțiunilor aflate în concurs.
S-a apreciat că, aplicând acest mecanism, în mod corect prima instanță a procedat mai întâi la individualizarea pedepselor pentru infracțiunile componente, stabilind pedepsele cu închisoarea în cuantum de 3 ani; 1 an și 6 luni și respectiv 3 luni - în raport de circumstanțele reale în care faptele au fost comise, de persoana inculpatului și conduita sa pe parcursul judecății, dar și de limitele de pedeapsă rezultate din reducerea cu o treime a celor prevăzute de lege pentru aceste infracțiuni, așa cum obligă art. 3201 C. proc. pen.
După această primă etapă, constatând existența concursului de infracțiuni dintre faptele de mai sus, instanța de fond a contopit prin cumul juridic cele trei pedepse, conform art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., determinând pedeapsa totală sau rezultantă cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare
Reținând că această a doua etapă a mecanismului de individualizare a pedepsei proprie numai concursului de infracțiuni are menirea de a exprima raportul de gravitate dintre pedepsele concrete aplicate pentru infracțiunile concurente și cel al pedepsei globale, ce reflectă pericolul social ridicat al pluralității de infracțiuni, instanța de apel a considerat oportună sporirea pedepsei rezultante cu 6 luni, pentru a sancționa judicios ansamblul activității infracționale desfășurate de acest inculpat.
Drept urmare, reținând că mecanismul de individualizare a pedepsei în cazul concursului de infracțiuni arătat, a fost doar parțial corect aplicat de instanța fondului, Curtea a constatat că apelul exercitat de parchet este justificat și sub aspectul celei de a doua critici, astfel că pentru considerentele expuse, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis acest apel, a desființat în parte în latură penală Sentința penală nr. 156 din 27 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, reținând că temeiul juridic corect al infracțiunii de introducere de droguri de risc în țară, pentru care a fost condamnat inculpatul P.B. este art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și nu art. 3 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., pe de o parte iar pe de alta, în baza art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a sporit pedeapsa cea mai grea aplicată de prima instanță acestui inculpat, de la 3 ani închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare.
Critica parchetului referitoare la omisiunea instanței de fond de a aplica inculpatului P.B. și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pentru infracțiunea de trafic de droguri, a fost apreciată ca neîntemeiată.
Este adevărat că art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 care incriminează această infracțiune, sancționează fapta cu pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, însă pentru ca pedeapsa complementară obligatorie să fie efectiv aplicată, legiuitorul a impus condiția unui anume cuantum minim al pedepsei principale.
Astfel, potrivit art. 65 alin. (1) și (2) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară, ea fiind obligatorie atunci când legea o prevede.
Alin. (3) al dispoziției legale sus-citate obligă la îndeplinirea condiției privind cuantumul pedepsei principale și în situația în care aplicarea pedepsei complementare este obligatorie.
Aplicând aceste dispoziții legale în cauza de față, Curtea a constatat că numai dacă pedeapsa principală stabilită pentru infracțiunea de trafic de droguri față de inculpatul P.B. este închisoarea de 2 ani sau mai mare, devine obligatorie aplicarea pedepsei complementare, însă instanța de fond a stabilit pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 comisă de inculpat în condițiile art. 14 lit. c) din același act normativ și în formă continuată, conform art. 41 alin. (2) C. pen., o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, ca efect al incidenței prevederilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și ale art. 74, 76 lit. d) C. pen., așa încât cerința legală a cuantumului minim al pedepsei principale nefiind îndeplinită, nu impune aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.
Curtea a menținut în rest toate celelalte dispoziții ale sentinței apelate și a obligat pe apelanții-inculpați ale căror apeluri au fost respinse, la suportarea cheltuielilor avansate de stat conform dispozițiilor art. 192(2) C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești și recurenții inculpați E.G.A. și E.M.B.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -Serviciul Teritorial Ploiești a invocat incidența cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., în ceea ce-l privește pe inculpatul P.B. referitor la greșita individualizare a pedepsei atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare, aplicarea greșită a unei pedepse rezultante de 3 ani și 6 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere conform art. 861 C. pen., în cazul săvârșirii de către acesta a unui concurs de infracțiuni și totodată greșita aplicarea a dispozițiilor art. 34 lit. b) C. pen. - motiv de casare prev. de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., respectiv "când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii".
Recurenții inculpați E.G.A. și E.M.B. au invocat incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., și au solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât instanțele au comis o gravă eroare de fapt și au dispus condamnarea inculpaților doar în baza declarației inculpatului P.B., niciunul din martorii audiați în cauză nu a confirmat situația de fapt reținută în sarcina lor, iar agentul sub acoperire nu a cumpărat droguri de la ei.
Înalta Curte analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu, apreciază ca fondat doar recursul parchetului, însă prin prisma considerentelor ce vor fi expuse:
Decizia instanței de apel este nelegală întrucât aplicarea unei pedepse rezultante de 3 ani și 6 luni închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere în condițiile art. 861 C. pen., nu este permisă în cazul existenței unui concurs de infracțiuni, cum este și cazul prezentei spețe.
Potrivit art. 861 pct. 2 C. pen. suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi acordată și în cazul concursului de infracțiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani și sunt întrunite condițiile prevăzute în alin. (1) lit. b) și c).
Or, în speță instanța de apel a majorat pedeapsa cea mai grea aplicată de către instanța de fond prin aplicarea unui spor de la 3 ani la 3 ani și 6 luni închisoare și încălcând regulile privind aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere a menținut aceste dispoziții.
Înalta Curte apreciază că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii prin raportare nu numai la maniera la care a adăugat sporul de pedeapsă pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000 ci și prin faptul că a menținut la această pedeapsă majorată într-o modalitate inedită dispozițiile prevăzute de art. 861 C. pen.
Astfel, în mod nepermis, instanța de apel majorează pedeapsa aplicată inculpatului P.B., prin raportare la dispozițiile art. 34 lit. b) C. pen. care reglementează concursul de infracțiuni, fără a repune în individualitatea lor pedepsele aplicate de către prima instanță; dacă considera că se impune majorarea pedepsei doar pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000 așa cum reiese din hotărâre, iar dacă considera că se impune majorarea pedepsei rezultante, aspect care nu este relevat urmare a analizei hotărârii recurate, avea această posibilitate prin aplicarea sporului de 6 luni la pedeapsa de 3 ani.
Totodată, Înalta Curte apreciază că, în raport de pedeapsa nou individualizată, dacă regulile de majorare a pedepsei ar fi fost corect aplicate, instanța de apel nu avea posibilitatea să dispună suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei în raport de cuantumul nou aplicat.
În raport de aceste considerente, Înalta Curte apreciază ca fiind incident pct. 17 al art. 3859 C. proc. pen., și urmează a reforma hotărârea sub acest aspect.
Cât privește solicitarea de majorarea pedepsei aplicată inculpatului P.B., și executarea acesteia în regim de detenție, Înalta Curte apreciază că din acest punct de vedere incidența cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., nu-și găsește aplicabilitatea.
În consens cu instanța fondului, Înalta Curte apreciază că s-a dat deopotrivă eficiență atât funcției de reeducare cât și celei de constrângere, s-a avut în vedere în mod corect poziția procesuală a inculpatului care s-a judecat conform procedurii prevăzute de art. 3201 C. proc. pen. și mai mult decât atât în mod corect prima instanță atunci când a individualizat pedepsele aplicate inculpatului precum și modalitatea de executare a avut în vedere și contribuția sa esențială la depistarea tuturor persoanelor vinovate de săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni în scopul tragerii la răspundere penală a acestora și nu în ultimul rând cantitatea redusă de droguri traficată de acesta.
Analizând considerentele hotărârii judecătorești pronunțată de prima instanță cu privire la acest inculpat sub aspectul criteriilor de individualizare Înalta Curte constată că aceasta a făcut în mod pertinent aplicarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. pedepsele sunt corect individualizate în raport de gradul de pericolul social concret și toate celelalte circumstanțe de natură să caracterizeze faptele și pe inculpat.
Modalitatea de executare aleasă și cuantumul pedepsei aplicată pentru infracțiunile concurente sunt în acord cu principiul proporționalității având în vedere infracțiunile comise și urmările produse.
Înalta Curte apreciază că instanța de fond a acordat semnificație deosebită și impactului social pe care le are săvârșirea în societate a unor astfel de infracțiuni, dar totodată nu a minimizat nici rolul inculpatului în soluționare acestui proces penal și a valorificat în favoarea inculpatului ca și circumstanțe atenuante, circumstanțele personale ale acestuia și a respectat principiul proporționalității pedepselor.
La individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, urmând ca celelalte două criterii alăturate și distincte, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale ori gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite a fost apreciat în mod corespunzător de instanță ca fiind ridicat în temeiul motivelor evidențiate în expozitivul sentinței penale recurate și totodată trebuie luată în considerare rezonanța socială a faptelor pentru care a fost condamnat inculpatul la nivelul întregii ordini sociale, aspecte care au fost avute în vedere pe deplin de instanța de fond.
Atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății inculpatul a avut o poziție constant sinceră, nu a denaturat adevărul juridic rezultat din materialul probator administrat în cauză și care conturează în mod cert vinovăția acestuia în raport cu infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și a contribuit și la descoperirea și tragerea la răspundere și a celorlalți inculpați implicați în fenomenul infracțional.
Din analiza considerentelor hotărârii judecătorești se desprinde concluzia potrivit căreia instanța de fond a apreciat raportat la cele expuse în mod corect că se impune reținerea circumstanțelor atenuante judiciare.
În cazul concret față de toate aspectele expuse Înalta Curte apreciază că nu se impune reconsiderarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului P.B., sub niciun aspect, respectiv al majorării pedepselor sau al înlăturării instituției prevăzută de art. 861 C. pen. solicitată de parchet prin operațiunea de individualizare în raport de criteriile expuse hotărârea pronunțată de instanța de fond asigură sub acest aspect justul echilibru dintre gravitatea faptei și pedeapsa aplicată așa încât Înalta Curte constată că, pedepsele au fost corect individualizate motiv pentru care nu va da eficiență sub acest aspect cazului de casare invocat.
Cât privește incidența cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. invocat de recurenții inculpați E.G.A. și E.M.B. și care au solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât instanțele au comis o gravă eroare de fapt și au dispus condamnarea lor doar în baza declarației inculpatului P.B., raportat la faptul că niciunul din martorii audiați în cauză nu a confirmat situația de fapt reținută în sarcina lor, iar agentul sub acoperire nu a cumpărat droguri de la ei, Înalta Curte apreciază că nu se regăsește în speța de față.
Astfel cu titlu de premisă se reține că incidența pretinsului caz de casare indicat mai sus este generată de existența unei vădite erori de fapt și că hotărârea de condamnare a celor doi inculpați nu rezultă din niciuna din probele dosarului.
Înalta Curte, analizând incidența acestui caz de casare prin prisma criticilor invocate de cei doi inculpați, apreciază ca acesta nu este incident în speța de față și că instanțele din acest punct de vedere au reținut o corectă situație de fapt și au pronunțat o soluție în conformitate cu actele și probele din dosar.
Este nefondată critica inculpaților că instanța de fond nu a manifestat rol activ și că astfel hotărârea de condamnare a lor nu este corectă și de asemenea este subiectivă aprecierea cu privire la lipsa probelor.
În vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.
Potrivit art. 63 C. proc. pen., constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei.
Probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Analiza acestui text de lege relevă faptul că în vederea aflării adevărului, instanțelor le revine obligația de a depune toate diligențele, în vederea pronunțării unei soluții conforme cu legea și adevărul, diligențe care din punctul de vedere al Înaltei Curți au fost respectate în totalitate.
Înalta Curte apreciază că ambele instanțe au apreciat în mod corect că la dosarul cauzei există suficiente probe care să ateste vinovăția inculpaților cu privire la aceste fapte și că nu se poate vorbi despre o condamnare bazată pe lipsă de probe sau exclusiv pe declarația inculpatului P.B.
Înalta Curte apreciază că, declarațiile inculpatului P.B. se coroborează cu interceptările telefonice realizate autorizat din care rezultă că inculpații E.M.B. și E.G.A. erau implicați mod activ în traficul și consumul ilicit de droguri ori aceasta nu poate fi echivalată cu o lipsă de probe relevante în acest sens fiind convorbirile telefonice din datele de 15 octombrie 2011, 20 octombrie 2011 purtate de P.B. cu E.G.A. și cea din 18 octombrie 2011 orele 14,00 purtată cu E.M.B. Faptul că inculpatul E.M.B. vindea droguri a mai rezultat și din declarațiile martorilor S.V.R. și C.M.A. iar martorul S.V.R. care era și coleg de cameră cu inculpatul E.M.B., a declarat în fața procurorului printr-o declarație scrisă personal că inculpatul E.M.B. vindea cannabis adus de inculpatul P.B. și deși în fața instanței a revenit susținând că nu l-a văzut vânzând efectiv astfel de droguri nu a avut nicio justificare pentru schimbarea atitudinii sale procesuale, astfel că este evidentă atitudinea sa disimulatorie.
Mijloacele de dovadă strânse în cursul urmăririi penale și constând în: procesele-verbale de percheziție, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate autorizat, cele întocmite de investigatorul și colaboratorul acoperit, rapoartele de constatare tehnico-științifică nr. 143686/2011, nr. 144 529/2011, nr. 144696/2011, nr. 144697/2011, nr. 144698/2011, declarațiile martorilor G.D.M., T.M.A., (...) precum și declarațiile inculpatului P.B. relevă pe deplin activitatea infracțională desfășurată de aceștia, iar analiza în detaliu a acestor probe dovedește fără putință de tăgadă implicarea infracțională și a acestor doi inculpați, pornind de la convorbirile telefonice purtate între aceștia sau între ei și martorii cumpărători, inclusiv cei cu identitate protejată având numele de cod D.B. și P.G. și care confirmă că începând cu anul 2011, inculpatul P.B. zis "B.", cetățean bulgar, a introdus în România, droguri de risc, sub formă de materie vegetală, dovedită a fi canabis, pe care le-a comercializat și prin intermediul coinculpaților E.M.B. și E.G.A., infirmându-se astfel prezumția lor de nevinovăție.
Numai negarea acestor infracțiuni și contestarea unor mijloace de dovadă nu este suficientă pentru ca răspunderea penală a inculpaților E.G.A. și E.M.B. să fie înlăturată, în lipsa unor contraprobe care să dovedească contrariul celor strânse în acuzarea lor, așa încât, în raport de argumentele reținute în motivarea de fapt și de drept a instanței de fond și apel și care relevă clar vinovăția acestora și că aceștia colaborau pentru găsirea de cumpărători și vânzarea către aceștia a drogurilor, (a se vedea convorbirilor telefonice interceptate autorizat: astfel "n-ai mai dat nimica"; "vezi că mai vine unu"; "mai întâi le iei banii și dup-aia le dai"; "ai dat ceva azi? am dat ca lumea"; "din alea cu staniol"; conținut ce nu a putut fi explicat în niciun mod de inculpați), Înalta Curte constată că stabilirea vinovăției și a acestor doi inculpați pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată este legală și temeinică și nu există nicio justificare de natură a conduce la reformarea sentinței apelate în sensul achitării recurenților ca urmare a unei vădite erori de fapt.
Nici critica referitoare la faptul că inculpații au fost condamnați în baza unor probe ilegal obținute nu poate fi primită, faptul că inculpatului P.B. i s-a adus la cunoștință faptul că poate beneficia de reducerea la jumătate a pedepsei dacă ajută a demascarea și a celorlalți participanți, nu echivalează cu noțiunea de probe ilegal obținute; întrucât pe de o parte aducerea la cunoștință a unor drepturi nu face altceva decât să garanteze dreptul părților la un proces echitabil astfel cum prevede și art. 6 din Convenție iar pe de altă parte condamnarea celor doi inculpați nu a avut la bază declarația exclusivă a acestuia ci a fost coroborată cu alte probe legal administrate care i-au plasat pe aceștia în câmpul infracțional ca autori ai infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați, astfel că eroarea de fapt invocată de aceștia se circumscrie modului în care instanțele au interpretat probele și nu-și găsește aplicabilitatea în speța supusă judecății.
În raport de toate aceste aspecte, și pentru toate considerentele arătate cu prilejul analizării fiecărui caz de casare invocat de fiecare recurent, Înalta Curte, va admite recursul parchetului numai în ceea ce-l privește pe inculpatul P.B., va casa în parte decizia penală atacată și va menține dispozițiile din Sentința penală nr. 156 din 27 aprilie 2012 a Tribunalului Prahova referitor la condamnarea acestuia la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 861 C. pen.
Va menține celelalte dispoziții ale hotărârii care nu contravin prezentei decizii.
Va respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații E.G.A. și E.M.B., împotriva aceleiași decizii penale.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) și art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești împotriva Deciziei penale nr. 177 din 30 octombrie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.
Casează în parte decizia penală atacată numai în ceea ce îl privește pe inculpatul P.B. și menține dispozițiile din Sentința penală nr. 156 din 27 aprilie 2012 a Tribunalului Prahova referitoare la condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu aplicarea disp. art. 861 C. pen.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor care nu contravin prezentei decizii.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații E.G.A. și E.M.B. împotriva aceleiași decizii penale.
Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 50 RON, reprezentând onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat P.B., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul interpretului de limba bulgară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 martie 2013.
Procesat de GGC - GV