Asupra recursului de față;
Analizând actele și lucrările din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 118/2011 a fost condamnat inculpatul D.M.F. la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare și interzicerea pe timp de 2 ani a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 C. pen. și art. 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 3201 C. proc. pen.
Inculpatul a fost privat de exercițiul drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit. a) și b) C. pen. în condițiile prev. de art. 71 C. pen.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul D.M.F. în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul național de date genetice judiciare.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ. a fost obligat inculpatul D.M.F. la 30.000 lei daune morale către partea civilă M.C.F. În rest pretențiile civile formulate de partea civilă M.C.F. au fost respinse.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 obligă pe inculpatul la:
- 4.607,14 lei cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Județean de Urgență Deva;
- 534,24 lei cheltuieli de spitalizare către partea civilă Serviciul Județean de Ambulanță Hunedoara.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele considerente:
Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 105/P/2011 la data de 04 martie 2011, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul D.M.F., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., constând în aceea că în data de 15 ianuarie 2011, într-un bar din localitatea Certeju de Sus i-a aplicat o lovitură în cap cu o bâtă părții vătămate M.C.F., provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare29-30 zile îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie.
Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv:procesul verbal de sesizare din oficiu; proces verbal de cercetare în teren, planșe foto, certificat medico-legal, raport de constatare medico-legal, raport de expertiză medico-legală din 08 februarie 2011, declarații martori, declarații inculpat, adresa Spitalului Județean Hunedoara Deva, adresa Serviciului Județean de Ambulanță Hunedoara, declarația părții civile M.C.F., declarația inculpatului, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:
În seara zilei de 15 ianuarie 2011 inculpatul D.M.F. și martora R.C.F. au mers la barul „E.D.” din Certeju de Sus. La masa lor s-a așezat și partea vătămată M.C.F., care a trăit o perioadă în concubinaj cu martora R.C.F.. La un moment dat, partea vătămată i-a reproșat martorei C.D.F. faptul că se amestecă, fără nici un drept, în relația sa cu martora R.C.F., adresându-i, totodată, cuvinte vulgare. Datorită acestui fapt inculpatul a intervenit, atrăgându-i atenția părții vătămate să nu mai continue cu injuriile. Acest lucru a iritat-o pe partea vătămată, care i-a spus inculpatului faptul că, deși este masiv, acest lucru nu-l impresionează, invitându-l afară din local pentru „a discuta”. Inculpatul a refuzat și, la scurt timp, acesta a părăsit localul împreună cu cele două martore, care ulterior nu au mai revenit.
Inculpatul și-a sunat, apoi, un prieten, să vină să-l ia cu mașina. În timp ce îl aștepta pe acel prieten, inculpatul s-a enervat brusc de ceea ce îi spusese partea vătămată în bar și s-a decis să se întoarcă în bar.
În fața barului a găsit, pe jos, o bâtă de circa 80 cm și a luat-o cu el. a intrat în bar și a văzut-o pe partea vătămată jucând poker la un aparat, fiind cu spatele la ușă. Fără un cuvânt, s-a apropiat de partea vătămată și i-a aplicat cu bâta, o lovitură puternică în zona cefei. Partea vătămată a căzut jos de pe scaun, inconștientă, iar inculpatul a fugit. La circa 100 metrii a văzut mașina prietenului care venise după el, s-a urcat în mașină și au pornit spre Deva. La podul peste râul Mureș, inculpatul a oprit mașina și a aruncat bâta în apă.
Împotriva acestei soluții a declarat apel inculpatul solicitând desființarea hotărârii și în urma unei noi judecăți aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată ori suspendare sub supraveghere a executării ei.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a susținut că soluția instanței de fond este netemeinică deoarece nu au fost reținute în favoarea sa circumstanțe atenuante și nu a dispus suspendarea executării pedepsei deși inculpatul nu are antecedente penal și a avut o atitudine corespunzătoare pe durata derulării procedurilor judiciare.
Soluția instanței de fond a fost apelată și de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara care, prin precizarea făcută în fața instanței, a solicitat desființarea hotărârii și urmare a unei noi judecăți reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante facultative.
Prin decizia penală nr. 142/ A din 20 octombrie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și inculpatul D.M.F. împotriva sentinței penale nr. 118/2011 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosar nr. 2556/97/2011.
A desființat sentința penală atacată, sub aspectul laturii penale, privind calificarea juridică a faptei și individualizarea judiciară a pedepsei, și procedând la o nouă judecată în aceste limite:
A reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că instanța de fond a stabilit corect situația de fapt dând o încadrare juridică legală faptei săvârșite de inculpat.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate Curtea a constatat că sunt fondate criticile apelanților. Astfel, s-a constatat că pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă nelegală, sub minimul prevăzut de lege, de 3 ani și 4 luni închisoare.
Procedând la o nouă judecată asupra individualizării judiciare a pedepsei Curtea a apreciat că cererea apelanților de a se reține în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă facultativă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) este întemeiată.
Totodată s-a apreciat ca fiind neîntemeiată cererea inculpatului de aplicare a unei pedepse cu suspendarea condiționată sau suspendarea sub supraveghere a executării ei, scopul educativ și preventiv al pedepsei astfel cum este el reglementat de art. 52 C. pen. neputând fi atins decât prin aplicarea unei pedepse cu privare de libertate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs partea civilă M.C.F. și inculpatul D.M.F.
Inculpatul, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. a pus concluzii de admitere a recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și suspendarea executării pedepsei potrivit dispozițiilor art. 81 sau 861 C. pen. Totodată a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de partea civilă.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul declarat de inculpatul D.M.F. este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente.
Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei corespunde situației de fapt reținute, în mod corect stabilind instanța că în cauză sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. și art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., reținută în sarcina sa.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată de prima instanță de control judiciar.
În ceea ce privește solicitarea inculpatului de aplicarea a unei pedepse cu suspendarea condiționată sau suspendarea sub supraveghere a executării ei aceasta este vădit neîntemeiată. Gravitatea faptei săvârșită de inculpat, modalitatea comiterii ei - lovirea părții vătămate prin surprindere, pe la spate cu un corp dur și într-o zonă vitală a corpului - și atitudinea acestuia de părăsire a victimei și aruncare a obiectului contondent justifică opinia că reeducarea inculpatului și conștientizarea de către acesta a gravității faptei impun executarea pedepsei în regim de detenție.
Atitudinea sinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal și lipsa antecedentelor penale au primit deja eficiență, instanța reținând în favoarea acestuia circumstanțe atenuante și orientând pedeapsa mult sub minimul special.
Așa fiind se constată că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare, instanțele având în vedere la individualizarea acesteia toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen. Totodată, Înalta Curte apreciază că scopul punitiv, preventiv educativ și preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. nu poate fi atins decât prin aplicarea unei pedepse privative de libertate inculpatului.
În cea ce privește recursul declarat de partea civilă M.C.F. acesta este inadmisibil urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 3851 alin. (4) C. proc. pen., nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prevăzute în art. 362 C. proc. pen. nu au folosit calea apelului. Persoanele prevăzute în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei pronunțată în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare.
Examinându-se actele și lucrările dosarului se constată că partea civilă M.C.F. nu a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 118 din 08 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția penală, iar prin decizia pronunțată în apel nu s-a modificat soluția pronunțată sub aspectul laturii civile a cauzei astfel că recursul declarat de partea civilă urmează a fi respins ca inadmisibil.
Față de considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursul inculpatului ca nefondat.
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de partea civilă M.C.F.
În baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și pe recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea civilă M.C.F. împotriva deciziei penale nr. 142/ A din 20 octombrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.M.F. împotriva aceleiași decizii penale.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 martie 2012.