Asupra recursului de față;
Analizând actele și lucrările din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 6 martie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 51746/3/2010 (2954/2011), Curtea de Apel București, secția I penală, printre altele, în baza dispozițiilor art. 3002 rap. la art. 160b C. proc. pen. a menținut starea de arest preventiv a apelantului inculpat S.C.N.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că în cauză a fost legal stabilită existența infracțiunilor și a vinovăției în legătură cu comiterea acestora, printr-o hotărâre de condamnare pronunțată în primă instanță, iar între deținerea preventivă a inculpatului în cauză și condamnare există o legătură suficientă pentru a opina că ne aflăm în prezența unei detenții legale, urmare a condamnării inculpatului de o instanță competentă, astfel cum, constant, a statuat instanța europeană în interpretarea art. 5 paragraful 1 lit. a) din Convenție.
S-a mai reținut de asemenea că acuzațiile aduse inculpatului legitimează în continuare detenția preventivă a acestuia în sensul că interesul public al menținerii ordinii în cauza dată, trece înaintea dreptului apelantului - inculpat arestat preventiv, la libertate.
Totodată temeiurile de fapt și de drept care au impus luarea și menținerea arestării preventive a inculpatului nu s-au modificat sau estompat prin trecerea timpului, neputându-se susține depășirea unei durate rezonabile a măsurii privative de libertate, în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.C.N.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât și din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte reține că recursul declarat de inculpat nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Înalta Curte reține că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, înregistrat sub nr. 83/D/P/2010 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului S.C.N., pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la trafic ilicit de droguri de mare disc, trafic ilicit de droguri de mare risc, trafic ilicit de droguri de risc în formă continuată, tentativă la trafic internațional ilicit de droguri de mare risc, tentativă la trafic internațional ilicit de droguri de risc în formă continuată și organizare a traficului ilicit de droguri de mare risc și droguri de risc, precum și a traficului ilicit internațional de droguri de mare risc și droguri de risc, totul în stare de concurs, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4 C. pen., art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 C. pen., art. 20 C. pen. rap la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4 C. pen., art. 20 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 C. pen., art. 10 din Legea nr. 143/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Prin actul de sesizare, tot în ceea ce-l privește pe inculpatul S.C.N., s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic ilicit internațional de droguri de mare risc, în ceea ce privește introducerea cantității totale de 946,47 gr. mefedronă, în perioada 03 februarie 2010 - 08 februarie 2010 din China în România, întrucât fapta nu era în acel moment prevăzută de legea penală, respectiv O.U.G. nr. 6/2010.
În fapt, s-a reținut că inculpatul S.C.N., în cursul lunii martie 2010, a încercat preluarea cantității totale de 946,47 gr (937 gr și 9,47 gr. mefedronă) de la firma de curierat rapid DHL România, droguri pe care le-a introdus din China, pe teritoriul României, în perioada 03 februarie 2010 - 08 februarie 2010.
S-a mai reținut că inculpatul, la data de 10 august 2010 a încercat introducerea din China în România, prin Bulgaria, prin sistem de curierat rapid DHL, a unui colet cu scrisoare de însoțire nr. X, conținând cantitatea de 18 gr. de metamdetamină, drog de mare risc, din orașul Ruse - Bulgaria în orașul Budapesta - Ungaria, având menționatul în acte ca intermediar expeditor din Bulgaria pe inculpatul I.V.Ș. și ca destinatar pe numitul G.B.
De asemenea, s-a mai reținut ca inculpatul, la aceeași dată -10 mai 2010 - a încercat introducerea din China în România, prin Bulgaria, prin sistemul de curierat rapid DHL, a unui colet cu scrisoare de însoțire nr. Z, conținând cantitatea de 1,750 kg ethylamphetamină, drog de risc, din orașul Ruse, Bulgaria în București, Calea Șerban Vodă, având menționat în acte ca intermediar expeditor din Bulgaria pe inculpatul I.V.Ș. și destinatar prin învinuitul M.I.D., iar la data de 15 mai 2010 a încercat introducerea din China, în România, prin Bulgaria, prin sistemul de curierat rapid DHL, a unui colet cu scrisoarea de însoțire nr. Z, conținând cantitatea de 124 gr. ethylamphetamină, drog de risc, din orașul Ruse în Bulgaria în București, Calea Șerban Vodă, având menționat în acte ca intermediar expeditor din Bulgaria pe inculpatul I.V.Ș. și ca destinatar chiar pe inculpatul S.C.N.
Totodată, s-a reținut în sarcina inculpatului ca în cursul lunilor aprilie - mai 2010 a organizat importul unor cantități de droguri de mare risc (metamfetamină) și droguri de risc (ethylamfetamină) din China în Bulgaria, încercând să expedieze prin firma de curierat rapid DHL din orașul Ruse, Bulgaria în România,. Cantități importante ale acestor droguri de mare risc și de risc, precum și în Ungaria, pentru a fi expediate ulterior în România, prin persoane interpuse ca inculpatul I.V.Ș., învinuitul M.I.D. și cetățeanul maghiar G.B.
Prin sentința penală nr. 524/ F din 05 iulie 2011, Tribunalul București, secția a I-a penală, a condamnat pe inculpatul S.C.N., în temeiul art. 20 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4 C. pen. raportat la art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat același inculpat la o pedeapsa de 5 ani închisoare.
În temeiul dispozițiilor art. 20 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4 C. pen. raportat la art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen. a condamnat inculpatul la o pedeapsa de 4 ani închisoare.
În temeiul art. 10 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 4 C. pen. raportat la art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat inculpatul la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art. 33-34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare sporită cu 1 an, pedeapsa finală fiind de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsa complementară obligatorie.
Conform art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului și, în baza art. 88 C. pen. a computat din durata pedepsei pronunțată reținerea și arestarea preventivă de la 02 septembrie 2010 la zi.
În temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b) C. pen. a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 C. pen. și de art. 20 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 C. pen.
Nemulțumit de soluția pronunțată, inculpatul a declarat apel împotriva sentinței de condamnare, cauza aflându-se în prezent pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, în vederea soluționării apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. și apelantul inculpat S.C.N.
Procedându-se la verificarea legalității arestării preventive se constată că în mod corect Curtea de Apel București, secția I penală, a menținut arestarea preventivă a inculpatului reținându-se că temeiurile de fapt și de drept care au impus luarea și menținerea arestării preventive a inculpatului nu s-au modificat sau estompat prin trecerea timpului.
Înalta Curte apreciază că în raport de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările comiterii faptelor și de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpat prin săvârșirea unei infracțiuni deosebit de grave prevăzute de Legea nr. 143/2000, lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol social concret pentru ordinea publică prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție.
Pe de altă parte asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorului impresia că poate persista în sfidarea legii.
În cauză a fost legal stabilită existența infracțiunilor și vinovăției în legătură cu comiterea acestora iar faptul că a fost pronunțată o hotărâre de condamnare alterează prezumția de nevinovăție, limitarea libertății persoanelor încadrându-se în dispozițiile legii fiind totodată și în concordanță cu prevederile art. 5 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului.
Toate aceste aspecte justifică dispoziția instanței de apel în sensul menținerii arestării preventive a inculpatului, astfel că Înalta Curte în conformitate cu prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C.N. împotriva încheierii din 6 martie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 51746/3/2010 (2954/2011).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 martie 2012.