Asupra recursului de față,
În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 317/ F din 30 iunie 2011 pronunțată în dosarul nr. 4468/2/2011 (1846/2011), Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a dispus:
În baza art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpata D.L.J., la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 861 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere.
Conform dispozițiilor art. 862 C. pen., a stabilit un termen de încercare de 5 ani.
În temeiul dispozițiilor art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, condamnata a fost obligată să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la
Serviciul de probațiune de
pe lângă Tribunalul București;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existentă;
- să desfășoare o activitate sau să urmeze un curs de învățământ ori de calificare;
- să nu intre în legătură cu persoana denunțătoare și coinculpatul N.M.
A atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
A aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
În temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 11/11 din 7 mai 2011 emis de Înalta Curte de Casație și Justiție, dacă nu este arestată în altă cauză.
În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii de o zi, apoi arestarea preventivă din momentul încarcerării până la punerea efectivă în libertate.
A dispus restituirea către denunțătoarea P.E. a sumei de 1000 RON consemnată la C.E.C. – B. și a sumei de 2300 EURO.
În baza art. 191 C. pen., a obligat inculpata la 3000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 108/P/2011 din data de 12 mai 2011, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A., secția de combatere a corupției, a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatei D.L.J., judecător în cadrul Judecătoriei Cornetu, județul Ilfov pentru infracțiunea de luare de mită în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a inculpatului N.M. pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen., raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. și pentru complicitate la infracțiunea de dare de mită, prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen., raportat la art. 255 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 6 și art. 7 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. și art. 33 lit. b) C. pen.
În actul de sesizare a instanței s-au reținut următoarele: La data de 14 aprilie 2011, P.E. a fost căutată la domiciliul părinților său din localitatea Cornetu de inculpatul N.M. care a afirmat că vine din partea judecătoarei de la Cornetu. Întrucât P.E. se afla în zona Băneasa, s-a stabilit telefonic o întâlnire ulterioară între cei doi. în cursul aceleiași zile, spre seară, la locuința numitei P.E. s-a prezentat inculpatul N.M. care, după ce s-a prezentat (fără ca P.E. să înțeleagă și să rețină numele) a intrat într-un vestibul al locuinței pentru a discuta. Inculpatul N.M. a luat loc la o masă, a pipăit tăblia mesei și a scaunului, după care a solicitat ca tatăl numitei P.E. să părăsească încăperea întrucât trebuie să discute între patru ochi cu aceasta.
Pe parcursul discuției, N.M. a afirmat către P.E. că este trimis de judecătoarea D. (așa cum a rezultat și din declarațiile denunțătoarei) de la Judecătoria Cornetu și că în schimbul unei sume de bani judecătoarea îi poate oferi acesteia soluționarea favorabilă a dosarelor. Pentru a o convinge pe martora denunțătoare că este trimis de judecătoare, N.M. a apelat-o telefonic pe aceasta și a spus: „Am ajuns la fătuca noastră, am corupt-o mâine seară”. Discuția dintre cei doi s-a încheiat, P.E. lăsând să se înțeleagă că este de acord cu propunerea inculpatului N.M.
La data de 15 aprilie 2011, martora denunțătoare P.E. s-a întâlnit cu inculpatul N.M. în fața sucursalei băncii R. din orașul Bragadiru, fiecare dintre ei făcând deplasarea cu autoturismul personal, respectiv F.K. și V. Inculpatul i-a solicitat denunțătoarei să urce în mașină, însă aceasta a refuzat din motive personale, astfel că au mers la o cofetărie aflată în apropiere. în discuția ce a avut loc, inculpatul N.M. i-a spus martorei denunțătoare P.E. că trebuie să „plătească” pentru flecare dosar, iar pentru unul dintre dosare prețul este de 2.500 de euro. Inculpatul a subliniat, că suma trebuie plătită cât mai repede și că nu este mare raportat la numărul de dosare aflate pe rol, și mai mult, ca o parte din bani trebuie să ajungă la Președintele Judecătoriei Cornetu, solicitând totodată „un avans de 1500 Euro”. P.E. a achiesat la propunerea inculpatului N.M., solicitând un răgaz pentru a face rost de bani, întrucât era o sumă destul de mare de care nu dispunea în acel moment.
În seara zilei de 15 aprilie 2011, inculpatul N.M. i-a trimis inculpatei D.L.J. următorul mesaj text: „M-a sunat E. dak pot să o las până marți”. Inculpata a răspuns la mesaj la data de 16 aprilie 2011 ora 10:54:03: „Nu e o problemă poate sta și o lună” (mesaj relevant raportat la solicitarea denunțătoarei de a fi lăsată o perioadă de timp pentru a face rost de bani).
În ziua de 17 aprilie 2011, ora 08:54:34, inculpata D.L.J. a purtat o discuție telefonică cu inculpatul N.M., pe parcursul căreia l-a întrebat: „Asta E. cât a zis că ?” răspunsul inculpatului fiind: „Nu, nu,nu ! Nu Nu știu, Nu știu, Nu știu, Nici nu i-am spus!” (în mod evident inculpata cunoștea de activitatea inculpatului de pretindere în numele său a sumei de 2500 Euro).
La data de 17 aprilie 2011, ora 15:47:36, inculpatul N.M. a contactat-o telefonic pe denunțătoare.
În seara zilei de 26 aprilie 2011, inculpatul N.M. împreună cu fiul său N.M.I., s-au deplasat la domiciliul denunțătoarei, unde în fața porții au purtat un scurt dialog cu fiul cel mare al numitei P.E., întrebându-l pe acesta dacă mama lui este acasă și dacă o cheamă „F.”. Prezența inculpatului și a fiului său a fost observată de către denunțătoare care se uita pe fereastra locuinței. La acest moment, P.E., conform propriilor declarații, a dorit să evite o discuție cu cei doi, întrucât nu dispunea de suma de bani pretinsă de inculpatul N.M.
Ulterior, în ziua de 27 aprilie 2011, ora 10:53:15, denunțătoarea l-a contactat telefonic pe inculpat și l-a întrebat cum vor proceda, acesta recomandându-i să rămână acasă pentru că o va suna el. La ora 14:58:14, denunțătoarea P.E. a fost sunată de inculpat care i-a spus că se află în fața porții și o așteaptă. Conform înțelegerii, P.E. a ieșit din curte, a mers la autoturismul inculpatului și așezându-se pe scaunul din dreapta față i-a spus acestuia că nu este de acord să meargă singură cu el în mașină. N.M. a replicat că „nu este singura femeie din mașină”, moment în care denunțătoarea privind spre bancheta din spate a autoturismului a observat-o pe inculpată. Astfel, au stabilit ca denunțătoarea să îi urmeze cu autoturismul propriu până în locul indicat de inculpat. Au oprit cele două mașini la intersecția „B.” dinspre Clinceni, denunțătoarea parcând în spatele autoturismului în care se aflau cei doi inculpați.
P.E. a coborât din mașina sa și imediat a urcat pe bancheta din spate a vehiculului marca V. unde se afla inculpata D.L.J. În interiorul autoturismului a avut loc o discuție între P.E. și inculpata D.L.J., cu intervenții ale inculpatului N.M., pe tema unor dosare civile pe care P.E. le avea pe rolul Judecătoriei Cornetu. La un moment dat, denunțătoarea, pentru a fi sigură că banii pe care îi dă drept mită ajung unde trebuie, a întrebat-o pe inculpată ce act poate să îi ofere pentru a fi convinsă că dosarele se vor soluționa în favoarea sa. Pentru a o asigura pe P.E. că discută cu cine trebuie, inculpata s-a oferit să îi arate legitimația de judecător, însă, deși o avea asupra sa, conform propriei declarații, a renunțat la acest lucru, avertizată fiind de inculpatul N.M., prezent la acel moment în autoturism. Inculpata D.L.J. i-a recomandat lui P.E. ca avocatul care o reprezintă în procesele civile, să solicite conexarea dosarelor, pentru ca să ajungă „la ea la C 4„ întrebând-o ce dorește de fapt „să facă” în dosare. La un moment dat, în discuție a intervenit și inculpatul N.M. care a întrebat-o pe inculpata D.L.J. dacă P.E. a fost vreodată prezentă în instanță, răspunsul fiind negativ. În continuare, inculpata D.L.J. i-a spus denunțătoarei că poate să suspende sau să amâne executarea un an, doi sau trei, pentru a intra în licitație publică. Contrariată și aparent necunoscătoare în ceea ce privește situația dosarelor civile, P.E. a întrebat ce act primește dacă dă suma de bani, D.L.J. răspunzând că poate „să îi ofere suspendarea executării ori să țină dosarele 2 ani”.
La finalul discuției, inculpatul N.M. a întrebat-o pe P.E. dacă are încredere în ei să le dea ceva la acel moment. Aceasta a răspuns afirmativ și a scos din geantă suma de 1.000 RON pe care i-a lăsat pe scaunul din față al autoturismului, loc indicat de inculpatul N.M. După remiterea sumei de bani, P.E. a părăsit autoturismul, cu promisiunea inculpatului N.M. că va fi sunată de pe alt număr de telefon.
Pe tot parcursul dialogului, inculpatul N.M., a fost suspicios cu privire la atitudinea denunțătoarei care vorbea tare și folosea des cuvântul „bani” recomandându-i să facă referire la „avan sul pentru o mașină”.
La data de 03 mai 2011, în jurul orelor 14:30, inculpatul N.M. a contactat-o telefonic pe denunțătoarea P.E., însă aceasta nu i-a răspuns. Ulterior, în aceeași zi, la ora 16:11:13, denunțătoarea l-a sunat pe inculpatul N.M., care i-a cerut să se întâlnească „mâine” (04 mai 2011) însă P.E. a refuzat, motivat de faptul că este plecată „la târguri”, astfel că au stabilit să se vadă „Joi de dimineață” (05 mai 2011).
În data de 04 mai 2011, ora 14:47:46, denunțătoarea l-a contactat pe inculpatul N.M. după ce, în prealabil, în jurul orelor 13:30, fusese sunată de acesta și au stabilit să se întâlnească „mâine dimineață (05 mai 2011) la șapte jumătate”.
În dimineața zilei de 05 mai 2011, în jurul orelor 07:20, inculpatul N.M. s-a deplasat cu autoturismul marca V. condus de fiul său N.M.I., din comuna 1 Decembrie spre comuna Clinceni, la domiciliul inculpatei D.L.J.
Inculpata a urcat în autoturism pe bancheta din spate, unde se afla și inculpatul N.M. și au continuat deplasarea spre localitatea Cornetu. Conform înțelegerii din ziua precedentă, la ora 07:53:24, inculpatul N.M. a sunat-o pe denunțătoare și i-a solicitat să iasă în fața porții. Denunțătoarea s-a conformat, a ieșit din curte, a traversat strada, a intrat în autoturism și s-a așezat pe locul din dreapta al banchetei din spate alături de cei doi inculpați.
P.E. a inițiat discuția cu inculpata D.L. întrebând-o ce trebuie să ceară avocatul în instanță pentru soluționarea dosarelor. Imediat, inculpatul N.M. a intervenit și i-a atras atenția denunțătoarei că „avocatul nu trebuie să știe nimic”. Pentru a fi mai convingătoare, denunțătoarea a scos o agendă din geantă pe care să noteze ceea ce discutau. Inculpata D.L.J. a avut intenția de a nota ea însăși în agendă, însă s-a răzgândit, fiind avertizată de inculpatul N.M. A urmat un dialog între inculpată și denunțătoare, pe parcursul căruia inculpata D.L.J. a dat asigurări că dacă avocatul din procesul civil face ce recomandă ea, va putea suspenda executarea și totodată „să țină dosarul vreo doi ani”. Inculpata i-a recomandat denunțătoarei să spună avocatului că sfaturile cu privire la ce urma să solicite instanței, le-a primit de la o rudă mai îndepărtată care are cunoștințe juridice, iar la finalul discuției, inculpatul N.M. a atenționat-o pe inculpată că trebuie să plece la instanță, astfel că „fiind târziu” a făcut semn cu mâna denunțătoarei să dea suma de bani. P.E. a scos din geantă suma de 2300 Euro, pe care, inițial, a avut intenția de a-i așeza în buzunarul din spate al scaunului dreapta față, însă inculpata a intervenit și a spus că banii trebuie numărați, „să știe câți numără”. După ce a numărat banii și i-a așezat în locul indicat inițial de inculpat, denunțătoarea a întrebat-o pe inculpată pentru care dintre dosare sunt „plătiți” acești bani. Inculpata a răspuns: „La mai multe e, la tot ce pot! La tot ce se poate .. conexa”.
La scurt timp, inculpata D.L.J. a părăsit autoturismul alături de inculpatul N.M., îndreptându-se către sediul Judecătoriei Cornetu. Inculpatul a revenit în mașină, și sesizând că în preajmă se află organele de poliție, a luat banii din buzunarul scaunului, i-a verificat preț de câteva minute, după care i-a așezat la loc, acolo unde au fost găsiți cu ocazia, percheziției efectuate asupra autoturismului marca V.
Imediat după oprirea în trafic a autoturismului condus de inculpatul N.M., pe strada Crizantemelor, inculpata D.L.J. a fost identificată și condusă la mașină pentru a participa la procedura de constatare a infracțiunii flagrante.
Faptele așa cum au fost descrise mai sus, au fost dovedite prin probele administrate în faza de urmărire penală și care au constat din declarațiile olografe ale denunțătoarei P.E., autorizațiile de interceptare a convorbirilor telefonice și în mediu ambiental și notele de redare a convorbirilor telefonice, declarațiile inculpaților, planșele foto de constatare a infracțiunii flagrante, actele depuse de denunțătoarea P.E. privind acțiunile sale în justiție la Judecătoria Cornetu, hotărârile și adresele din partea C.S.M. privind statutul inculpatei D.L.J.
Față de cei doi inculpați, s-a luat măsura arestării preventive, de către Curtea de Apel București față de inculpatul N.M., iar față de inculpata D.J. s-a luat această măsură de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, pe o perioadă de 15 zile, emițându-se mandatul de arestare preventivă nr. 11/11 din data de 7 mai 2011. Inculpatul N.M. a fost arestat prin încheierea de ședință din data de 6 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a Il-a penală, emițându-se pe numele acestuia mandatul de arestare preventivă nr. 134/ UP din aceeași dată. Prin încheierea din 6 mai 2011 a Curții de Apel București a fost respinsă inițial propunerea Parchetului de luare a măsurii arestării preventive a inculpatei D.L.J.
La termenul de judecată din data de 24 iunie 2011, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpata D.L.J. a arătat că recunoaște în totalitate faptele și a cerut să se judece în condițiile art. 320l C. proc. pen., cerere admisă de instanța de fond.
Individualizarea pedepsei aplicată inculpatei s-a făcut în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., judecătorul fondului apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea dispozițiilor art. 86l C. pen., care conține suficiente obligații restrictive care impuse inculpatei pot contribui la corecția sa socială, la prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Aplicarea unei pedepse privative de libertate în opinia judecătorului fondului, ar fi mult prea represivă atât pentru inculpată, dar și pentru familia sa.
Reținându-se că în calitatea sa de judecător, inculpata a încălcat, la un moment dat, deontologia profesională, săvârșind acte grave de corupție, prin aceasta creând o stare de repulsie nu numai față de colegii de „breaslă”, dar și în rândul opiniei publice în general, s-a considerat totuși, că faptele inculpatei au avut loc pe fondul unui dezechilibru familiar și chiar social. Faptul că soțul inculpatei a decedat în luna martie 2011, că are spre creștere și educare doi copii minori, a fost de natură a crea convingerea instanței de fond că fapta inculpatei a fost un accident în viața sa.
Având în vedere aspectele mai sus arătate, cum și poziția procesuală a inculpatei, de regret și căință față de fapta comisă, judecătorul fondului a apreciat că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată acesteia în condițiile art. 861 C. pen., corespunde criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen.
Față de inculpatul N.M. care a susținut că nu este vinovat și a solicitat administrarea de probe, instanța de fond a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetării judecătorești. împotriva sentinței a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În primul rând, s-a susținut că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatei în condițiile art. 861 C. pen., exprimă blândețe și o îndepărtare de la criteriile generale de individualizare a pedepsei și că nu reflectă gradul ridicat de pericol social concret al faptei comise care este evidențiat de împrejurările săvârșirii infracțiunii, de mijloacele folosite, de calitatea pe care inculpata a deținut-o, de urmarea produsă și de impactul asupra ordinii publice.
În al doilea rând, s-a susținut că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea către denunțătoare a sumelor de 1000 RON, consemnată la C.E.C. B. și respectiv, de 2300 euro. Soluția corectă ce se impunea a fi pronunțată sub acest aspect, era restituirea sumei de 500 RON de către inculpată către denunțătoare și să se constate că suma de 2300 euro a reintrat în patrimoniul D.N.A.
În fine, s-a arătat de către parchet că sentința este nelegală și sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 88 C. pen., în sensul că instanța de fond nu a indicat în mod concret durata cât inculpata a fost reținută și arestată preventiv.
Examinând hotărârea atacată atât prin prisma motivelor invocate de parchet, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum cer dispozițiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. (hotărârea recurată nu este supusă căii de atac a apelului), Înalta Curte constată că recursul declarat de parchet este în parte fondat.
Obligarea intimatei-inculpate să restituie denunțătoarei P.E. suma de 1000 RON consemnată la C.E.C. – B. și suma de 2300 euro, dispusă de instanța de fond, este greșită.
Referitor la suma de 1000 RON pretinsă de inculpată și remisă de către denunțătoare, din probele administrate în cursul urmăririi penale (recunoscute și însușite de inculpată și în baza cărora aceasta a solicitat să se judece) rezultă că din această sumă, intimata inculpată a beneficiat efectiv doar de 500 RON, sumă care a fost consemnată pe numele său conform recipisei nr. 2844214/10 mai 2011. Diferența până la concurența sumei de 1000 RON a fost consemnată pe numele inculpatului N.M., trimis în judecată în aceeași cauză pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită, respectiv pentru complicitate la infracțiunea de dare de mită în prezent judecat în dosarul nr. 5900/2/2011 al Curții de Apel București, secția a II-a penală, format în urma disjungerii din prezenta cauză, așa cum rezultă din recipisa nr. 2844202/1 din 10 mai 2011.
În ce privește suma de 2300 euro, din procesul-verbal nr. 108/P/2011 întocmit la data de 5 mai 2011 rezultă că aceasta nu aparține denunțătoarei P.E., ci provine din depozitul constituit la nivelul D.N.A., conform art. 4 alin. (4) din O.U.G. nr. 43/2002 și a fost ridicată de organele de urmărire penală din autoturismul în care se afla inculpata, conform procesului-verbal încheiat la data de 5 mai 2011 cu ocazia prinderii în flagrant a acesteia și a complicelui său.
Prin urmare, suma pe care intimata inculpata trebuie să o restituie denunțătoarei este de 500 RON (suma de care a beneficiat efectiv), iar referitor la suma de 2300 euro, instanța de fond trebuia să constate că aceasta a reintrat în patrimoniul D.N.A.
Recursul parchetului este fondat și sub aspectul criticii care vizează greșita aplicare a dispozițiilor art. 88 C. pen., în sensul că instanța de fond nu a indicat în mod concret durata cât inculpata a fost reținută și arestată preventiv.
În conformitate cu dispozițiile art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., dispozitivul trebuie să cuprindă cele hotărâte de instanță cu privire la deducerea reținerii și arestării preventive, indicându-se partea din pedeapsa executată în acest mod, iar potrivit art. 88 alin. (1) C. pen., „timpul reținerii și arestării preventive se scade din durata pedepsei închisorii pronunțate”.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că intimata inculpată D.L.J. a fost reținută pe o perioadă de 24 de ore, în data de 5 mai 2011, și arestată preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 11/11 din 07 mai 2011 emis de Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind eliberată la data de 30 iunie 2011 conform adresei nr. 29767/2011 a Penitenciarului de Femei Târgșor.
Prin urmare, instanța de fond, dispunând condamnarea inculpatei la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, era obligată să constate că aceasta a fost reținută în data de 5 mai 2011 și arestată preventiv în perioada 7 mai 2011 - 30 iunie 2011.
În ce privește pedeapsa aplicată intimatei inculpate, Înalta Curte constată, contrar celor susținute de parchet, că a fost corect individualizată atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare.
Este de netăgăduit faptul că infracțiunile de corupție sunt grave, iar codul deontologic al magistratului obligă la observarea atentă din partea acestuia a relațiilor personale, evitarea persoanelor predispuse la corupție sau care tind să se folosească de amiciția cu un magistrat pentru a rezolva probleme personale și a obține venituri necuvenite.
Coinculpatul N.M., recidivist, trimis în judecată în aceeași cauză, s-a infiltrat în anturajul intimatei-inculpate pe care a cunoscut-o cu ocazia ceremoniilor de înmormântare a soțului acesteia, a profitat de starea psihică alterată în care se afla intimata, de faptul că nu poseda permis de conducere și era nevoită să facă deplasări, inclusiv cu copiii minori în vârstă de 3 și respectiv 5 ani, oferindu-se să o însoțească și să îi faciliteze transportul de la domiciliu la locul de muncă.
Din probele administrate în faza de urmărire penală, rezultă că inculpatul N.M. i-a făcut cunoștință inculpatei D.L.J. martora denunțătoare, că a afirmat față de aceasta din urmă că este în relație de prietenie cu intimata-inculpată și a intermediat primirea de către inculpată a sumelor de 1000 lei și ulterior, de 2300 euro de la denunțătoare.
Intimata inculpată a recunoscut contextul în care a cunoscut-o pe denunțătoare, precum și promisiunile făcute acesteia că va soluționa favorabil dosarele de care P.E. era interesată, conduita sa sinceră contribuind în mod decisiv la reducerea timpului necesar efectuării urmăririi penale și la soluționarea cauzei care o privea, la primul termen de judecată.
În opinia Înaltei Curți, care concordă cu cea a instanței de fond, perioada de timp executată în arest preventiv este suficientă pentru ca inculpata să conștientizeze gravitatea faptei sale, iar menținerea condamnării în condițiile art. 86l C. pen., dispusă de prima instanță, constituie un avertisment pentru aceasta și chiar fără executarea pedepsei nu va mai comite infracțiuni.
Pe de altă parte, aplicarea unei sancțiuni nu trebuie să se repercuteze negativ asupra situației familiale a celui condamnat, iar executarea pedepsei în regim de detenție așa cum a solicitat parchetul, ar lăsa fără ocrotire părintească 2 copii minori, de vârste foarte mici și al căror echilibru sufletesc a fost profund afectat de absența mamei de la domiciliu pe perioada arestului preventiv.
În consecință, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de parchet, se va casa în parte sentința, în sensul că se va înlătura dispoziția privind „restituirea către denunțătoarea P.E. a sumei” de 1000 lei consemnată la C.E.C. B. și a sumei de 2300 euro și se va dispune ca inculpata să restituie denunțătoarei suma de 500 lei, constatându-se că suma de 2300 euro a reintrat în patrimoniul D.N.A.
Se va constata că inculpata a fost reținută în data de 5 mai 2011 și arestată preventiv în perioada 7 mai 2011 - 30 iunie 2011.
Neconstatându-se din oficiu alte motive de nelegalitate și netemeinicie a sentinței recurate se vor menține în rest dispozițiile acesteia.
Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A., secția judiciară penală, împotriva sentinței penale nr. 317/ F din 30 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a Il-a penală, privind pe inculpata D.L.J.
Casează, în parte, sentința penală recurată și, rejudecând:
Înlătură dispoziția privind restituirea către denunțătoarea P.E. a sumei de 1000 lei consemnată la C.E.C. B. și a sumei de 2300 euro.
Dispune ca inculpata să restituie denunțătoarei P.E. suma de 500 lei.
Constată că inculpata a fost reținută în data de 5 mai 2011 și arestată preventiv în perioada 7 mai 2011 - 30 iunie 2011.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 ianuarie 2012.