Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 350 din 18 noiembrie 2010. Tribunalul Argeș, în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.
A condamnat pe inculpatul N.I., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., la 7 ani și 6 luni închisoare, în condițiile art. 57 C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.
În baza dispozițiilor art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.
În baza dispozițiilor art. 14 și 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. a obligat inculpatul la 3500 lei despăgubiri materiale și 10.000 lei daune morale către partea civilă Ș.C.
În baza dispozițiilor art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 a obligat inculpatul la 10458, 02 lei cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Clinic de Urgentă Bagdasar - Arseni București.
În baza dispozițiilor art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. a confiscat 9 fragmente de ulucă folosite la săvârșirea infracțiunii, aflate la Poliția Costești (fila 154 - dosar urmărire penală).
În baza dispozițiilor art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul la 800 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut din actele și lucrările dosarului: actele de constatare, scrisorile medicale, foile de observații și fișele de calcul a spitalizării, certificatele medico-legale emise de SML Argeș, declarațiile și cazierul inculpatului, declarațiile părții vătămate și martorilor G.V.l., F.S.A., T.I.M., T.F.D., L.l., N.G.A., Z.M., Z.S., G.G., l.E.L., Ș.E., P.S., P.I., G.C., L.G. și G.I., chitanțe și bilete de transport depuse de partea vătămată constituită parte civilă, următoarele:
În seara zilei de 01 august 2008, în jurul orei 21,00 partea civilă Ș.C. a plecat de acasă cu bicicleta pentru a cumpăra produse alimentare de la un magazin din com. Ungheni jud. Argeș; după efectuarea cumpărăturilor, în același local, partea civilă a consumat o sticlă de bere, iar în jurul orei 23,00, a mers la un bar din apropiere unde a consumat de asemenea alcool. Sacoșa cu produsele achiziționate a fost lăsată la intrare în local pe portbagajul din fața bicicletei, iar în bar se mai aflau inculpatul N.I., împreună cu martorii L.l., T.F., T.I., l.L. și N.A. la o masă amplasată la exterior aflându-se și martorul G.C.
După miezul nopții, odată cu închiderea localului, inculpatul împreună cu martorii care se aflau în grupul său, au părăsit barul, fiind urmați la circa 1-2 minute de partea civilă Ș.C. care, observând că i-a dispărut sacoșa cu produsele cumpărate de pe bicicletă, vizibil iritată, a întrebat pe martorul G.C. dacă a văzut cine i-a sustras bunurile, fără ca aceasta să-i poată da un răspuns.
Considerând că persoanele din grupul inculpatului i-au luat sacoșa cu produsele alimentare cumpărate, victima Ș.C. a mers cu bicicleta după aceștia, ajungându-i în scurt timp, iar pe fondul acuzelor și insistențelor victimei a izbucnit un conflict între aceasta și inculpatul N.I., conflict temperat de intervenția martorului G.V.I., sosit între timp la fața locului.
Partea civilă Ș.C. a continuat să-și caute bunurile cumpărate și a revenit la bar însoțit de inculpat și martorul G.V.I.; în acest loc, partea vătămată l-a întâlnit pe martorul G.C., pe care l-a lovit și a fugit spre locul unde lăsase bicicleta, respectiv lângă o fântână din localitate, fiind urmat de inculpat și martorul G.C.; în acest loc se aflau martorii T.F., T.I., l.L. și L.I., iar partea vătămată Ie-a reproșat că i-au luat produsele alimentare.
Discuțiile au degenerat în acte de violență fizică, persoanele prezente rupând uluci și amenințându-se reciproc.
Partea vătămată Ș.C. a fugit spre locuința sa fiind urmărit de inculpat și grupul acestuia, iar pe un teren viran din apropiere, inculpatul N.I. a lovit cu uluca în cap în regiunea fronto-parietală dreapta pe partea vătămată, care și-a pierdut cunoștința.
Martorul G.V.I. a sărit în apărarea părții vătămate și l-a lovit pe inculpat, iar în acest moment spiritele s-au calmat.
Partea vătămată Ș.C. a suferit potrivit certificatului medico-legal din 28 august 2008 eliberat de SML Argeș multiple leziuni la nivelul capului, respectiv fractură cu înfundare fronto-temporo-parietală dreapta, contuzie cerebrală hemoragică dreapta fronto-temporo-parietală dreapta, hemoragie subarahnoidiană posttraumatică, necesitând pentru vindecare 90 zile îngrijiri medicale de la producere în caz de evoluție favorabilă, fiindu-i pusă viața în pericol; prin certificatul medico-legal din 22 decembrie 2008 a fost prelungită durata îngrijirilor medicale cu 19 zile, în total fiind necesare 105 zile îngrijiri medicale pentru vindecarea victimei.
În cauză, rezultă intenția indirectă a inculpatului de a ucide, având în vedere leziunile produse victimei, caracteristicile obiectului folosit care este apt pentru a suprima viața și zona vitală afectată; în aceste condiții inculpatul a prevăzut și acceptat rezultatul faptei, iar acest rezultat nu s-a produs deoarece victimei i-a fost acordată la timp asistență medicală de specialitate.
Inculpatul a recunoscut și regretat fapta săvârșită, este cunoscut fără antecedente penale și a fost de acord cu plata cheltuielilor de spitalizare și a despăgubirilor civile solicitate de partea civilă.
Partea vătămată constituită parte civilă, Ș.C. a făcut dovada cu acte și cu depoziția martorei Grigore Ioana audiată pe latura civilă, a despăgubirilor materiale solicitate.
De asemenea, prin probele dosarului administrate, s-a făcut dovada urmărilor grave produse prin fapta inculpatului, a numărului mare de îngrijiri medicale necesare vindecării victimei și a suferințelor acesteia, elemente care au creat părții civile Ș.C. un prejudiciu moral, cuantificat la suma cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă.
În cauză nu se pot reține acte de provocare din partea părții vătămate, aceasta fiind urmărită și lovită de către inculpat, după părăsirea locului în care se purtaseră discuțiile între părți, victima îndreptându-se spre locuința sa.
Fapta a fost săvârșită într-un loc public și nu asupra soțului sau unei rude apropiate, reținându-se greșit în dispozitivul actului de trimitere în judecată încadrarea acesteia în infracțiunea prev. și ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., în loc de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.
S-a notat că în drept, fapta inculpatului N.I., care în noaptea de 01 august 2008 i-a aplicat părții vătămate Ș.C. o lovitură cu o ulucă în zona capului, cu intenția de a-i suprima viața, provocându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 105 zile îngrijiri medicale și punându-i viața în primejdie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. și ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.
În concluzie, în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., text de lege în baza căruia s-a dispus condamnarea.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., gravitatea faptei săvârșite, modalitatea desăvârșire a acesteia, pericolul social al infracțiunii și elementele ce caracterizează persoana inculpatului, care este cunoscut fără antecedente penale, a avut o comportare bună înaintea săvârșirii faptei și o atitudine sinceră în timpul procesului penal.
S-a dispus aplicarea unei pedepse cu închisoarea la minimul special prevăzut de lege, fapta fiind pedepsită cu închisoare de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni.
S-a apreciat că scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen. poate fi atins prin executarea în condiții de detenție a pedepsei principale.
S-a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., apreciind că numai acestea au legătură cu fapta săvârșită de inculpat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul N.I. și partea civilă Ș.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, primul sub aspectul încadrării juridice a faptei și în privința circumstanței atenuante prev. de art. 73 lit. b) C. pen. care trebuie reținută cu consecința reindividualizării pedepsei, iar partea civilă, sub aspectul laturii civile solicitând majorarea despăgubirilor civile, iar sub aspectul laturii penale cerând majorarea pedepsei aplicate inculpatului, ca urmare a gravității infracțiunii comise.
Prin decizia penală nr. 62/A din 7 iunie 2011 a Curții de Apel Pitești, Secția Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie a fost admis apelul inculpatului, s-a desființat, în parte, sentința atacată și rejudecând:
S-au reținut circumstanțele atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen. și, în consecință, s-a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 7 ani și 6 luni închisoare la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen., ca pedeapsă complementară, potrivit art. 65 alin. (2) C. pen.
S-a înlăturat dispoziția privind executarea pedepsei prin privare de libertate, în condițiile art. 57 C. pen.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, fixând un termen de încercare de 8 ani, potrivit art. 862 C. pen.
În baza art. 863 C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a)-d) C. pen., iar în ce privește măsura de la litera a, inculpatul se va prezenta lunar la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș, conform programului întocmit de acesta.
În baza art. 863 alin. (3) lit. d) C. pen., i s-a impus inculpatului să respecte obligația de a nu lua legătura cu partea vătămată Ș.C.
În temeiul art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen.
S-au menținut în rest dispozițiile sentinței.
A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de partea vătămată Ș.C., împotriva aceleiași sentințe.
S-a reținut că probele dosarului administrate în etapa procesuală a apelului, respectiv declarațiile inculpatului și suplimentul raportului de expertiză medico-legală nu au conturat o stare de fapt diferită decât cea reținută prin sentința penală nr. 350 din 18 noiembrie 2010 a Tribunalului Argeș, însă trebuie precizate unele nuanțări în ce privește descrierea faptei ce formează obiectul acuzării.
Astfel, situația de fapt ce trebuie reținută în raport de ansamblul probatoriului administrat este aceea că, în seara zilei de 01 august 2008, în jurul orei 21,00, partea civilă Ș.C., după ce a consumat băuturi alcoolice într-un bar, a observat că sacoșa cu alimente, ce a lăsat-o afară pe portbagajul din fața bicicletei sale, i-a dispărut. Iritat de cele întâmplate, bănuind că persoanele din anturajul inculpatului i-au furat sacoșa, i-a ajuns din urmă cu bicicleta reproșându-le acest lucru.
Pe fondul stării de tensiune creată, pe de o parte de victimă, care era supărată de dispariția sacoșei și de cealaltă parte, de persoanele din grupul inculpatului care erau indignate de acuzațiile aduse de victimă, a avut loc o încăierare, în timpul căreia Ș.C. a lovit cu o ulucă ruptă din gard pe martorul Ț.I., iar inculpatul, la rândul său, I-a lovit pe partea vătămată tot cu uluca în zona capului, acesta din urmă pierzându-și cunoștința.
Totodată, martorul G.V.I., cumnatul victimei a sărit în apărarea lui Ș.C., lovindu-l la rândul său pe inculpat.
Toate aceste împrejurări au fost stabilite pe baza declarației părții civile, a martorilor, probe coroborate cu declarația dată de inculpat cu prilejul judecării apelului, în care acesta recunoaște incidentul avut cu victima Ș.C. la data de 01 august 2008.
Criticile referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 și 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 182 C. pen. nu sunt fondate. O relevanță deosebită sub acest aspect o are și suplimentul de expertiză medico-legală din 02 mai 2011 efectuat, care a confirmat faptul că leziunile traumatice suferite de partea vătămată i-au pus acesteia viața în primejdie.
Din modul în care inculpatul, a acționat rezultă că acesta a prevăzut posibilitatea producerii decesului victimei, intenția de a ucide, fiind redată de leziunile grave de la nivelul craniului.
Aceste leziuni traumatice produse prin lovire cu corpuri dure, evidențiază faptul că violența inculpatului a vizat zone vitale ale corpului victimei (cap, torace), au avut caracter de repetabilitate, expertiza referindu-se la loviri în zona toracică și craniană, cât și o intensitate deosebită, aspecte esențiale care exclud apărarea inculpatului în sensul schimbării încadrării juridice a faptei în art. 182 C. pen.
Din modul în care a acționat inculpatul rezultă că acesta a avut reprezentarea faptei sale, respectiv că a avut intenția de a ucide victima acționând prin folosirea unui obiect contondent, apt să producă moartea, prin zona vitală afectată prin lovire ( craniu).
Referitor la circumstanța atenuantă prevăzută în art. 73 lit. b) C. pen.
Potrivit acestui text, constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.
Din împrejurările comiterii faptei și din comportamentul victimei și al inculpatului, rezultă că acesta din urmă a fost inițial ținta unui atac al părții vătămate, ambele părți fiind în stare de ebrietate. Partea vătămată a recurs la insulte și violențe supărată fiind de sustragerea sacoșei cu alimente, iar inculpatul a acționat de asemenea violent nemulțumit de acuzațiile de furt aduse.
Există astfel, circumstanțe de fapt care, deși nu pot constitui, așa cum a susținut apărătorul inculpatului, argumente pentru reținerea stării de legitimă apărare, pot fi valorificate ca și stare de provocare conform art. 73 lit. b) C. pen.
Curtea reține, în raport de probele administrate, că inculpatul a săvârșit infracțiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări și emoții determinate de acțiunea violentă a victimei, care i-a insultat pe cei din grupul inculpatului și chiar a lovit cu uluca în zona capului pe unul dintre ei ( martorul T.I.), fapt ce a determinat riposta inculpatului N.I.
De altfel, chiar instanța de fond a reținut ca stare de fapt, că discuțiile au degenerat în acte de violență fizică, persoanele prezente rupând uluci și amenințându-se reciproc, iar în această busculadă creată a fost lovită partea vătămată Ș.C. cu uluca în zona capului de către inculpatul aflat în starea de tulburare prevăzută de textul de lege mai sus menționat.
Martorul T.I. (f.52 d.u.p.) a precizat că partea vătămată Ș.C. era băut în seara accidentului și pe acest fond, supărat fiind că sacoșa în care avea pulpe de pui dispăruse de pe bicicletă, i-a reproșat acest fapt atât lui, cât și celorlalte persoane prezente printre care inculpatul N.I., L.l. și l.L., pe acesta din urmă intenționând să-l lovească cu o ulucă. A reușit însă să-l lovească pe T.I., iar cumnatul victimei G.V. I-a lovit cu pumnul în față pe inculpat.
În această împrejurare, inculpatul N.I. a lovit pe victimă cu uluca în cap, motiv pentru care curtea reține ca dovedită starea de provocare în care se afla acesta în momentul comiterii infracțiunii.
Reținând, circumstanțele atenuante referitoare la comportarea sinceră în cursul procesului a inculpatului, prev de art. 74 lit. c) C. pen., precum și circumstanța atenuantă legală prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., devin incidente prevederile art. 76 C. pen., pedeapsa putând fi coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, fapt pentru care curtea va reduce corespunzător pedeapsa de la 7 ani și 6 luni la 4 ani închisoare.
În ceea ce privește modalitatea de executare a acestei pedepse, se constată că inculpatul are un comportament pozitiv în familie și societate, regretă săvârșirea faptei, existând astfel suficiente date în sensul că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea în detenție a acesteia, pronunțarea condamnării constituind un avertisment suficient, astfel încât inculpatul să nu mai săvârșească și alte infracțiuni.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, curtea de apel constată că în cauză s-a reținut starea de provocare săvârșită de partea vătămată și oricum o majorare a despăgubirilor civile nu se poate realiza în mod legal câtă vreme părții civile i s-a acordat atât cât a cerut în prima instanță în temeiul principiului disponibilității procesuale, motiv pentru care se va respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă Ș.C.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, partea vătămată S.C. și inculpatul N.I.
Parchetul a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 172 și 14 C. proc. pen., susținând că în mod greșit s-a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea în stare de provocare și solicitând majorarea cuantumului pedepsei și menținerea modalității de executare instituită de instanța de fond.
Partea vătămată S.C. a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. atât cu privire la latura penală (solicitând menținerea hotărârii instanței de fond), cât și cu privire la latura civilă (solicitând majorarea daunelor morale la 50.000 de lei).
Inculpatul N.I. a invocat oral cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 17 și 18 C. proc. pen., însă nu a criticat decât încadrarea juridică a faptei săvârșite, solicitând schimbarea acesteia în infracțiunea prev. de art. 182 C. pen.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare în care acestea se încadrează, respectiv art. 3859 pct. 14 și 17 C. proc. pen., Curtea reține următoarele:
În ce privește încadrarea juridică, Curtea constată că în mod corect s-a apreciat de către instanța de apel că fapta inculpatului de a lovi într-un loc public victima cu o ulucă în zona capului, având drept consecință producerea unor leziuni care i-au pus viața în primejdie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat sub forma tentativei, astfel încât critica inculpatului este nefondată.
Zona corpului vizată de lovitura aplicată, intensitatea acesteia, ca și aptitudinea obiectului vulnerant de a produce decesul victimei, reprezintă criterii în raport de care se delimitează vătămarea corporală gravă de tentativa de omor, stabilindu-se astfel forma de vinovăție cu care inculpatul a acționat.
Or, prin aplicarea unei lovituri cu o ulucă în zona capului, atât de puternică încât i-a produs victimei un traumatism cranio-cerebral grav (fractură cu înfundare fronto-temporo-parietală și hemoragie cerebrală) ce a necesitat o intervenție chirurgicală de urgență și i-a pus în primejdie viața acesteia, inculpatul a prevăzut rezultatul letal al faptei sale, pe care I-a acceptat, chiar dacă nu I-a urmărit, ceea ce înseamnă că acționat cu intenția (indirectă) de a ucide, iar nu de a produce doar o vătămare corporală părții vătămate.
În ce privește individualizarea pedepsei, Curtea constată mai întâi că în mod greșit s-a reținut că inculpatul ar fi săvârșit fapta în stare de provocare.
În acest sens, Curtea reține că din punctul de vedere al legiuitorului nu orice conduită a părții vătămate este aptă să determine o puternică tulburare sau emoție făptuitorului și, prin aceasta, să atenueze răspunderea sa penală; dimpotrivă, actul de provocare trebuie să aibe o anumită gravitate obiectivă, care să poată fundamenta aprecierea că inculpatul a săvârșit infracțiunea sub stăpânirea unei tulburări produse de acest act.
Pe de altă parte, provocarea trebuie stabilită în relația directă victimă-făptuitor, neputându-se recunoaște un efect atenuant pentru inculpat, conduitei victimei în raport cu alte persoane.
Or, în speță, din probele administrate rezultă că între partea vătămată și persoanele din grupul inculpatului a avut loc premergător actului de violență săvârșit de acesta, o altercație, determinată de acuzele victimei în sensul că respectivele persoane i-ar fi sustras o sacoșă cu produse alimentare.
Acuzele, insultele și chiar actele de violență ale victimei față de persoanele care-l însoțeau pe inculpat, nu se circumscriu însă unui act de provocare, în înțelesul art. 73 lit. b) C. pen. și nu justificau conduita agresivă a inculpatului în raport cu victima.
Prin urmare, greșit instanța de apel a reținut în favoarea inculpatului această circumstanță atenuantă legală, astfel încât critica Parchetului și a părții vătămate este fondată.
Întemeiată este și cealaltă critică, ce vizează modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului.
În acest sens, Curtea constată că instanța de apel a făcut abstracție de gradul de pericol social concret deosebit de ridicat al faptei comise de inculpat, de urmările acesteia ( leziunile grave produse victimei necesitând 105 zile îngrijiri medicale) absolutizând în mod nejustificat lipsa antecedentelor penale ale inculpatului și conduita sa procesuală, cu consecința aplicării unui tratament sancționator inadecvat, atât din perspectiva cuantumului, cât și a modalității de executare a pedepsei.
Curtea apreciază astfel că o pedeapsă egală cu minimul special, cu executare în regim de detenție, răspunde necesităților de constrângere și reeducare avute în vedere în art. 52 C. pen., astfel încât și sub acest aspect hotărârea instanței de apel se impune a fi reformată.
În fine, în ce privește cuantumul daunelor morale, Curtea constată că stabilirea acestora este rezultatul unui proces de apreciere, ce nu poate fi cenzurat în recurs prin niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., astfel încât criticile părții vătămate nu pot forma obiectul analizei în această fază procesuală.
Pentru aceste considerente și în limitele arătate, recursurile Parchetului și părții vătămate sunt întemeiate și vor fi admise, cu consecința casării deciziei și menținerii hotărârii instanței de fond. conform art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va fi respins recursul inculpatului.
Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și de recurenta parte vătămată S.C. împotriva deciziei penale nr. 62/A din 7 iunie 2011 a Curții de Apel Pitești, Secția Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
Casează decizia penală atacată și menține sentința penală nr. 350 din 18 noiembrie 2011 a Tribunalului Argeș.
Respinge recursul declarat de recurentul intimat inculpat N.I. împotriva aceleiași decizii.
Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 martie 2012.