Prin Sentința penală nr. 15 din data de 13 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția penală, în Dosarul nr. 4495/120/2012, în baza art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.I.C. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.
În baza art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 65 alin. 2 și 3 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani și care s-a executat potrivit dispozițiilor art. 66 C. pen.
În baza art. 71 alin. 2 C. pen., a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c ) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicată perioada reținerii și a arestării preventive începând cu 24 mai 2011 la zi.
În baza art. 1608a alin. (6) C. proc. pen., s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către același inculpat.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului C.I.C.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 10.400 RON, din care 10.000 RON a reprezentat cheltuielile judiciare stabilite în faza urmăririi penale.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin Rechizitoriul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Biroul Teritorial Ploiești, înregistrat pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. 4495/120/2011 la data de 18 iulie 2011, au fost trimiși în judecată inculpații A.G.R. și C.I.C., pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită prevăzute și pedepsite de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. (cazul inculpatului C.I.C.), respectiv de complicitate la infracțiunea de luare de mită - prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. (cazul inculpatului A.G.R.), constând în aceea că în cursul lunilor aprilie - mai 2011, inculpatul C.I.C. cu ajutorul și prin intermediul inculpatului A.G.R., a pretins și primit de la D.M.D., administrator la SC B.L.C. SRL, suma de 100.000 RON pentru a considera executată lucrarea de extindere și modernizare iluminat public, ce a făcut obiectul unui contract încheiat în anul 2009 între societatea mai sus menționată și Consiliul Local al comunei T., contract pentru care a fost plătită în avans suma de 300.000 RON, lucrările nefiind începute nici până în prezent.
S-a reținut ca situație de fapt că la data de 27 martie 2009 a fost încheiat contractul nr. 2565 de asociere în participațiune între Consiliul Local al comunei T. din județul Dâmbovița (în calitate de asociat prim) și SC B.L.C. SRL, cu sediul în Târgoviște prin administratorul D.M.D. (în calitate de asociat secund). Asociații au convenit să desfășoare în comun următoarele activități: modernizarea, eficientizarea și extinderea iluminatului public în comuna T.
Pentru realizarea obiectului contractului, asociatul prim punea la dispoziție întreaga rețea (formată din stâlpi - E. SA) din comuna T. și un aport social constând în acordarea unui avans de 300.000 RON, pentru aprovizionarea cu materiale în prima fază.
Asociatul secund se obliga să obțină alte surse de finanțare, în afara celor prevăzute de Consiliul Local al comunei T., adică diferența dintre suma de 300.000 RON (avansul asigurat de asociatul prim) și valoarea totală a contractului de 1.532.020,39 RON.
Prin Ordinul de plată nr. 166 din 13 aprilie 2009, Primăria T. a virat în contul SC B.L.C. SRL suma de 300.000 RON, reprezentând aport social conform contractului nr. 2565 din 27 martie 2009.
În perioada mai 2009 - mai 2011 nu s-au efectuat niciun fel de lucrări circumscrise obiectului contractului mai sus menționat, cei doi asociați în participațiune acuzându-se reciproc, dând vina unul pe celălalt pentru neexecutarea obligațiilor contractuale (filele 11-14; filele 62-105 și filele 191-229).
Toate neînțelegerile acumulate timp de 2 ani au fost uitate odată ce, spre sfârșitul lunii aprilie 2011, inculpatul C.I.C. i-a pretins suma de 100.000 RON administratorului SC B.L.C. SRL, în schimbul căreia va „închide contractul”, deși lucrările ce constituiau obiectul contractului nu au fost executate, ba mai mult, nici măcar nu au fost începute.
Inițial, martorul D.M.D. a refuzat să-i ofere primarului comunei T. - inculpatul C.I.C. suma pretinsă, motiv pentru care, împotriva martorului, în calitatea sa de administrator la SC B.L.C. SRL, s-a formulat o plângere penală având ca obiect neexecutarea obligațiilor prevăzute în contractul nr. 2565 din 27 martie 2009.
La solicitarea inculpatului C.I.C., inculpatul A.G.R. (la acel moment inculpatul deținea funcția de șef Serviciu Cooperare - Coordonare Autorități Locale din cadrul Consiliului Județean Dâmbovița) a intervenit pe lângă martorul D.M.D., cu scopul de a-l convinge să-i dea primarului suma de bani cerută.
Urmare repetatelor intervenții ale inculpatului A.G.R., martorul D.M.D. a acceptat să-i dea primarului C.I.C. suma de 100.000 RON, cu condiția ca inculpatul A.G.R. să-i garanteze că primarul își va retrage plângerea penală și va închide contractul.
În perioada 19 mai - 23 mai au avut loc mai multe convorbiri telefonice relevante între martor și inculpați, din conținutul cărora a rezultat faptul că inculpații îi cereau să se prezinte cu suma de 100.000 RON, cât mai repede, în biroul inculpatului A.G.R., din cadrul Consiliului Județean Dâmbovița.
S-a reținut ca sugestivă în acest sens convorbirea telefonică din data de 20 mai 2011 purtată la ora 14:28:40 între martorul D.M.D. și inculpatul A.G.R.
În dimineața zilei de 23 mai a fost înregistrat denunțul martorului D.M.D. cu privire la faptele de corupție mai sus descrise, iar în aceeași zi, în jurul orelor 16,05, s-a realizat prinderea în fragrant delict a inculpatului A.G.R. la primirea sumei de 100.000 RON, în biroul său, ocazie cu care a afirmat că „i-a fost lăsată suma de 100.000 RON de către o persoană pe care o cunoaște sub numele de D.M.D. pentru a fi ridicată de către C.I.C. având funcția de primar al comunei T., jud. Dâmbovița” (fila 31).
La indicația inculpatului A.G.R., suma de bani a fost găsită în interiorul unei genți tip laptop (ce aparținea inculpatului ), închisă cu fermoar și băgată într-un fișet existent în biroul inculpatului.
După ce a primit banii de la martor și asigurându-se că este întreaga sumă de 100.000 RON, inculpatul A.G.R. l-a sunat pe inculpatul C.I.C. și l-a asigurat că „problema s-a rezolvat” (în sensul că a primit întreaga sumă de la martor) și, totodată, să se întâlnească (inculpatul C.I.C.) cu martorul D.M.D. și „să rezolve problema favorabil” ( filele 121-123).
Cu același prilej, îi stabilește o întâlnire martorului cu inculpatul C.I.C., pentru ora 18,00 la Restaurantul G.P. din comuna C., jud.Dâmbovița, cu precizarea expresă făcută telefonic de către inculpatul A.G.R. inculpatului C.I.C., să rezolve problema favorabil.
Din înregistrarea ambientală a discuțiilor purtate de martor cu inculpatul A.G.R., premergătoare prinderii acestuia în flagrant delict, rezultă indubitabil săvârșirea de către inculpat a infracțiunii ce i-a fost reținută în sarcină. S-a invocat în acest sens dialogul dintre cei doi, în care inculpatul îi explică martorului cum va proceda pentru ca obligațiile contractuale să fie considerate ca executate.
La aceeași dată și la ora mai sus menționată - 18,00, martorul s-a întâlnit cu inculpatul C.I.C. la Restaurantul G.P., iar întâlnirea și discuțiile purtate au fost înregistrate de martorul D.M.D.
S-a mai arătat că o probă incontestabilă în dovedirea vinovăției celor 2 inculpați, alături de prinderea în flagrant delict a inculpatului A.G.R. în momentul primirii sumei de 100.000 RON, o constituie înregistrarea ambientală a discuției purtată de martorul D.M.D. cu inculpatul C.I.C. la data de 23 mai 2011, între orele 17:58:00 - 19:10:00 pe terasa Restaurantului G.P. din comuna C.
În acest sens s-a susținut că din înregistrarea mai sus menționată rezultă fără dubiu că suma de 100.000 RON reprezintă obiectul mitei pretinse de primarul comunei T. - inculpatul C.I.C., de la administratorul SC B.L.C. SRL - martorul D.M.D. și primită de la acesta din urmă prin intermediul și cu ajutorul inculpatului A.G.R.
Mai mult decât atât, tot din această înregistrare ambientală, rezultă modul în care inculpatul C.I.C. vede rezolvarea problemei pentru a da o aparență legală executării contractului, explicându-i/învățându-l efectiv pe martorul D.M.D. care este varianta de urmat.
Totodată, discuția ambientală relevă și faptul că inculpatul A.G.R. știa ce reprezintă suma de 100.000 RON, pe care a primit-o pentru a o remite mai departe inculpatului C.I.C., precum și faptul că din această sumă, jumătate i-ar fi revenit lui (inculpatului A.G.R.).
Nesinceritatea inculpaților și întregul comportament anormal al acestora în relația cu martorul D.M.D. (de exemplu inculpatul A.G.R. refuză să pună mâna pe bani, iar inculpatul C.I.C. îi atrage atenția martorului făcându-l nebun, că vorbește pe telefon despre bani și îl controlează de microfoane), denotă faptul că aceștia (inculpații ) știau foarte bine cu ce titlu și pentru ce anume se dau/primesc cei 100.000 RON.
Apărările inculpaților constând în invocarea continuării, realizării obiectului contractului sunt neverosimile atâta timp cât s-a pretins/acceptat suma de 100.000 RON în cash, într-o pungă/plasă, ocolindu-se astfel calea legală și virarea sumei printr-un document financiar - contabil (ordin de plată) din contul societății în contul Primăriei T. sau pur și simplu obținerea avizului de la RENEL și începerea lucrărilor de iluminat public.
Demersul întreprins de inculpați este unul evident de obținere a unor foloase materiale, fapt confirmat pe de o parte de insistența acestora pe lângă denunțător, de discuțiile purtate privind o eventuală condiționare a retragerii plângerii penale după achitarea sumei de bani, dar și de conținutul discuțiilor purtate de cei doi inculpați cu martorul - denunțător prin care îi explicau procedura de urmat pentru a da o aparență legală executării obiectului contractului.
De asemenea și atitudinea inculpatului C.I.C. constând în refuzul unei întâlniri directe cu denunțătorul pentru a primi suma de 100.000 RON, urmat de folosirea ca intermediar, în obținerea sumei menționate, a inculpatului A.G.R., relevă faptul că prin această modalitate primul inculpat încearcă să-și asigure niște măsuri de precauție pentru eliminarea unor eventuale riscuri.
Situația de fapt descrisă a fost reținută în baza următorului material probatoriu: autodenunțul numitului D.M.D.; procesul verbal de consemnare a declarației numitului D.M.D.; declarația martorului D.M.D.; documentele depuse de martorul D.M.D.; autorizația nr. 621/AI din 16 mai 2011 emisă de Tribunalul București; procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice; procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante; declarațiile inculpaților A.G.R. și C.I.C.; documentele depuse de inculpatul C.I.C.; ordonanța provizorie de interceptare și înregistrare; procesele verbale de redare rezumativă a conținutului discuțiilor ambientale purtate la data de 23 mai 2011 între denunțător și inculpatul C.I.C.; procesul verbal de redare a conținutului dialogului ambiental purtat la data de 23 mai 2011 între denunțător și inculpatul A.G.R.; procesul verbal de redare a convorbirilor telefonice purtate la data de 23 mai 2011 de denunțător cu/și între inculpați; planșele fotografice privind întâlnirile dintre denunțător și inculpați; planșa fotografică privind consemnarea seriilor bancnotelor utilizate în realizarea flagrantului; procesul verbal de ridicare a unor înscrisuri; procesul verbal de redare a dialogului ambiental purtat la data de 23 mai 2011, între orele 17:58:00 - 19:10:45 de către denunțător cu inculpatul C.I.C.; declarațiile martorilor I.N. și P.C.;
Dat fiind faptul că la primul termen de judecată stabilit, inculpatul A.G.R. a înțeles să uzeze de procedura simplificată a judecății prev. în art. 3201 C. proc. pen., cerere admisă, instanța inițial investită cu soluționarea cauzei a dispus disjungerea cauzei în ceea ce îl privește pe inculpatul C.I.C. urmând ca judecata să se desfășoare potrivit procedurii obișnuite.
După dispunerea acestei măsuri, s-a procedat în conformitate cu prevederile art. 300 C. proc. pen. la verificarea legalității și temeiniciei actului de sesizare a instanței, constatându-se că acesta îndeplinește condițiile de formă și de conținut prevăzute în art. 263 și 264 C. proc. pen.
În declarația dată inculpatul și-a menținut poziția de nerecunoaștere a faptei avută și în cadrul declarației date în faza urmăririi penale.
Cu privire la situația de fapt a arătat că suma de bani de 100.000 RON a fost primită de către celălalt coinculpat care avea cunoștință că între Primăria T. și societatea administrată de denunțător se încheiase un contract, despre a cărei situație a fost de astfel întrebat în cursul lunii mai, cu acea ocazie aducându-i la cunoștință că denunțătorul nu și-a respectat clauzele contractuale, ceea ce l-a determinat să formuleze o plângere penală împotriva acestuia, ceea ce în opinia sa făcea imposibilă încheierea vreunui act prin care să se constate o finalizare a lucrărilor. În continuare a precizat că încheierea unui proces verbal de recepție era posibilă numai în urma unei concilieri, finalizată printr-o hotărâre a Consiliului local.
A arătat inculpatul că în vederea executării contractului încheiat a făcut mai multe demersuri, promovând inițial o acțiune civilă care a fost însă anulată ca netimbrată, ulterior în cadrul unei ședințe a Consiliului local stabilindu-se prin hotărârea adoptată, retragerea Primăriei din respectivul contract de asociere, urmând ca societatea administrată de denunțător să plătească sumele datorate alături de penalități și majorări de întârziere, acesta fiind împuternicit să se ocupe de recuperarea acelei sume de bani. În vederea punerii în executare a hotărârii s-a declanșat o nouă procedură de conciliere la care a fost invitată societatea, aceasta invocând la fiecare termen diverse motive.
În continuare a susținut inculpatul că s-a întâlnit la sediul Consiliului județean cu celălalt coinculpat care l-a întrebat din nou despre situația contractului, acesta relatându-i că se refuză executarea, atunci celălalt coinculpat spunându-i că este prieten cu denunțătorul și că va insista pe lângă acesta pentru a executa contractul, fiind de acord cu propunerea făcută, așa încât pe data de 18 mai 2011 când s-a întâlnit din nou cu inculpatul A.G.R. pe care l-a întrebat dacă a rezolvat ceva cu denunțătorul, acesta întrebându-l atunci de suma de bani ce urma să fie restituită, precizându-i că este vorba de 400.000 lei.
A susținut inculpatul că la auzul acestei sume, inculpatul A.G.R. i-a propus să accepte o restituire a banilor în mai multe tranșe, urmând ca prima dată să îi dea suma de 100.000 RON din care urma să cumpere materiale de iluminat.
Același inculpat a mai arătat că avea cunoștință că în mod similar procedase denunțătorul și cu Primăriile S.M. și C., ceea ce l-a făcut să accepte în final suma de 100.000 RON, urmând ca la momentul înmânării sumei să fie prezenți și consilierii pentru încheierea unui contract de conciliere.
A mai precizat inculpatul că pe data de 19 mai 2011 a fost sunat de către denunțător, care l-a certat pentru că a formulat plângere penală împotriva acestuia, comunicându-i faptul că în ședința de Consiliu s-a renunțat la contract pentru nerespectarea clauzelor, susținând că atunci denunțătorul i-a cerut să se întâlnească, acesta spunându-i că singura variantă de rezolvare a situației este concilierea, stabilind la data de 23 mai 2011 o întâlnire la sediul Consiliului Județean, la coinculpatul A.G.R., dată la care a fost sunat de către denunțător care i-a spus că a rezolvat și urmează să sune la inculpatul A.G.R., cerându-i să se întâlnească acolo, acesta spunându-i că se află în București.
Același inculpat a mai precizat că în aceiași zi (23 mai 2011) a fost sunat de mai multe ori de către denunțător, ceea ce l-a surprins, bănuind că este ceva în neregulă, spunându-i atunci inculpatului A.G.R. că „a albăstrit Consiliul Județean”, având în vedere atunci faptul că știa că urma să se organizeze un flagrant de D.N.A.
Întrucât denunțătorul a insistat să se întâlnească, deși îi spusese că urmau să se întâlnească a doua zi și cu consilierii pentru a găsi temeiul legal în rezolvarea situației, a acceptat o astfel de întâlnire la un restaurant din C., unde l-a așteptat împreună cu martorul P., pentru că știa că este urmărit de DNA.
A mai susținut inculpatul că după ce denunțătorul a ajuns la respectivul restaurant și s-a așezat la masă i-a cerut să îi semneze procesul verbal de recepție a lucrărilor, acesta propunându-i 2 variante, anume prin conciliere sau prin fondurile europene, cu privire la plângerea penală spunându-i că nu o poate retrage, urmând să cumpere lămpile, să dea tijele jos, să le vopsească, să pună cabluri sau becuri pentru recuperarea prejudiciului primăriei.
Cu privire la expresia „comision” întrebuințată destul de des în discuția avută la restaurant, a precizat că și-a dat seama că este provocat, ceea ce l-a determinat să îi mai ceară încă 100.000 RON, întrucât prejudiciul creat primăriei era de 400. 000 RON.
În cadrul ședinței publice de la termenul din 8 august 2011 s-a procedat la ascultarea celor 2 martori din lucrări, fiind de asemenea administrată proba cu înscrisuri în circumstanțiere.
De asemenea, la același termen s-a procedat la ascultarea denunțătorului D.M.D., care și-a menținut declarațiile date în faza urmăririi penale, susținând că în luna martie 2009 în calitate de administrator al SC B.L.C. SRL, a încheiat cu Primăria T. unde inculpatul era primar, un contract de asociere în participațiune, având ca obiect extinderea și modernizarea iluminatului public, obligația societății fiind aceea de a aduce materiale electrice, cabluri, lămpi care urmau să fie montate pe stâlpii deja existenți, plătindu-se un avans de 300.000 RON, termenul de executare a contractului fiind de 6 luni .
A mai precizat denunțătorul că deși a insistat pe lângă inculpatul C.I.C., să-i pună la dispoziție acele autorizații, totuși acest fapt nu s-a întâmplat, inculpatul spunându-i că din cele 3 miliarde primite să îi dea suma de 100.000 RON pentru el, ca și comision, căutându-l tot mai des după încheierea contractului (la aproximativ 3 luni) și amenințându-l cu „lumea interlopă” și cu formularea de plângeri.
A mai precizat denunțătorul că în primăvara anului 2011 a fost chemat la Consiliul Județean de către inculpatul A.G.R. care i-a solicitat să îi dea suma de 1 miliard inculpatului C.I.C., bănuind că între cei 2 există o relație de prietenie, cerându-i chiar să îi spună o dată la care urma să îi aducă banii, pentru că în caz contrar îi va face plângere la I.P.J. pentru înșelăciune, asigurându-l pe inculpatul A.G.R. că îl va contacta telefonic pe inculpatul C.I.C.
În continuare a precizat că mergând la Consiliul Județean, s-a întâlnit cu inculpatul A.G.R. care i-a cerut să urgenteze plata către celălalt coinculpat, hotărându-se atunci să formuleze un denunț împotriva acestuia, mergând la data de 20 mai 2011 la DNA.
S-a mai susținut că după depunerea denunțului a luat legătura cu cei 2 inculpați, stabilind unde să se întâlnească pentru a da banii, spunându-le celor 2 inculpați să se întâlnească la primărie, inculpatul C.I.C. nefiind de acord, replicându-i că primăria este monitorizată și că cel mai bine este să meargă la Consiliul Județean, la inculpatul A.G.R.
A susținut denunțătorul, că în prezența acestuia, inculpatul A.G.R. l-a sunat pe inculpatul C.I.C., asigurându-l că totul este în regulă, că acest inculpat urmează să treacă în ziua următoare pentru a-și ridica banii, urmând să se întâlnească cu acest inculpat pentru a hotărî în privința contractului. În continuare, a precizat că pentru a considera contractul încheiat și pentru a-și retrage plângerea, inculpatul C.I.C. i-a cerut să dea cu bronz pe niște tije deja existente, susținând că acest inculpat i-a cerut de mai multe ori suma de 100.000 RON care îi era destinată acestuia și nu primăriei, cu condiția să considere încheiat contractul, fără a executa lucrarea, mai exact să încheie un proces verbal în care să se constate încheiată lucrarea.
Martorul P.C. și-a menținut declarațiile date în faza urmăririi penale susținând că îl cunoaște de mai mult timp pe inculpatul C.I.C., relația dintre aceștia fiind una de prietenie.
Cu privire la cele întâmplate la data de 23 mai 2011, a precizat că la acea dată inculpatul C.I.C. a venit singur la restaurant, aflând din discuțiile telefonice purtate cu acesta că trebuia să se întâlnească cu denunțătorul pentru a rezolva niște litigii mai vechi, aflând că acesta trebuie să restituie primăriei suma de 300.000 RON.
Întrucât îl cunoștea pe denunțător și știa cu ce se ocupă și firma pe care o administrează, i-a atras atenția inculpatului să aibă grijă ce vorbește cu el și dacă îi oferă bani pentru că știe că sunt de la DNA, susținând că la acea dată bănuia că unul dintre cei 2 inculpați erau urmăriți de DNA.
A mai precizat martorul că nu a asistat la întreaga discuție purtată între cei 2, iar atâta timp cât a fost de față a auzit expresii precum „vom fi prieteni”, „am dat bănuțul”. A confirmat faptul că a fost sunat din arest de către inculpat, care i-a cerut să îl ajute, fiind nevinovat și înscenându-i-se totul, nefiind adevărată afirmația din cuprinsul declarației că i-ar fi cerut să spună că banii au fost ceruți de către A.G.R.
Martorul I.N. și-a menținut declarațiile date în faza urmăririi penale, precizând că deține funcția de director tehnic la societatea administrată de către denunțător, luând la cunoștință despre contractul încheiat cu Primăria T. pentru care se primise un avans de 300.000 RON și care avea ca obiect modernizarea, eficientizarea și extinderea iluminatului public în T., pentru demararea lucrărilor fiind necesară obținerea de autorizație de la E..
În continuare martorul a precizat că, în cursul lunii aprilie, denunțătorul i-a comunicat că inculpatul C.I.C. îi cere mită pentru derularea contractului, la data de 23 mai 2011 însoțindu-l pe denunțător la Târgoviște la Consiliul Județean și apoi în localitatea C.
În suplimentare, pe situația de fapt, a fost încuviințată la propunerea inculpatului, proba testimonială constând în audierea în calitate de martori a numiților A.G.R., F.R.D., M.I. și B.I., probă apreciată ca fiind legală cauzei, în vederea asigurării dreptului la un proces echitabil.
Martorul F.R.D. a precizat că a lucrat în cadrul Primăriei T. timp de 2 ani în perioada ian. 2009 - oct. 2011, având funcția de administrator serviciu public, iar la data de 18 mai 2011 împreună cu martorul M.I., l-a însoțit pe inculpatul C.I.C. la Consiliul Județean, pentru a duce niște documente, aici urmând să se întâlnească cu numitul B.N.. În continuare a precizat martorul că întrucât era aglomerație, nu au mai așteptat liftul, urcând pe scări, la etajul 1 inculpatul oprindu-se și spunându-le că are ceva de discutat cu A.G.R., în biroul căruia a intrat, ușa rămânând întredeschisă, având astfel posibilitatea să audă convorbirea dintre cei doi.
A arătat că după ce s-au salutat, l-a auzit pe A.G.R. spunându-i inculpatului că a fost sunat de D.M.D. care i-a spus că este dispus să dea Primăriei T. suma de 100.000 RON din suma de 300.000 RON pe care îi primise ca avans pentru un contract încheiat în urmă cu 2 ani de zile, inculpatul spunând că este puțin un miliard pentru că a trecut mult timp de la încheierea contractului și ar trebui să mai dea un miliard reprezentând dobânzi și penalități, poate așa va reuși să convingă consilierii să accepte această situație și să nu poată fi reziliat contractul în așa fel încât denunțătorul să-și poate continua lucrarea.
În continuare, a precizat martorul că A.G.R. a încercat să îi explice inculpatului că societatea administrată de denunțător este în faliment, fiind bine pentru primărie să accepte și suma de 1 miliard, replica inculpatului fiind aceea că dacă are încredere în denunțător să răspundă, pentru că știe că a mai indus în eroare și alte 15 primării.
A mai arătat martorul că după încheierea contractului, inculpatul în calitate de reprezentant legal al primăriei a făcut demersuri pentru aducerea la îndeplinire a acestui contract, invitând societatea prin reprezentanții acesteia la conciliere, toate demersurile rămânând însă fără rezultat, ajungându-se la acționarea în judecată atât pe cale civilă cât și penală.
Același martor a mai arătat că în urmă cu aproximativ 1 an de zile inculpatul a făcut o ședință cu consilierii locali, solicitându-le sprijinul în aducerea la îndeplinire a acestui contract, inițiativa rezilierii aparținându-i, necrezându-l în stare pe inculpat să pretindă bani în interes personal.
Martorul B.I. a precizat că din anul 2008 este consilier la Primăria T., în cursul anului 2009 printr-o hotărâre a Consiliului Local hotărându-se încheierea unui contract de asociere în participațiune cu societatea administrată de către denunțător, motivul fiind dat de necesitatea efectuării unor lucrări de extindere și modernizare a iluminatului public, consiliul local fiind cel care punea la dispoziție societății suma de 300.000 RON, sumă ce a fost virată în contul societății și care într-un termen de 25 de zile trebuia să înceapă lucrările, fapt ce nu s-a întâmplat.
Față de această situație, inculpatul le-a adus la cunoștință consilierilor refuzul societății, inculpatul fiind mandatat de către consilieri să se ocupe de aducerea la îndeplinire a acestui contract, ulterior consiliul hotărând încetarea contractului, fiind formulată plângere penală pentru înșelăciune.
A mai arătat martorul că în rezolvarea situației s-a încercat să se intervină și cu ajutorul inculpatului A.G.R. care răspundea de astfel de lucrări în cadrul Consiliului Județean, stabilindu-se întâlniri în biroul acestuia, într-o ședință de consiliu, inculpatul C.I.C. spunându-le că A.G.R. îi va ajuta să recupereze suma de bani.
A susținut martorul că toate demersurile făcute de inculpat s-au realizat nu în interes personal ci în interesul instituției pe care o reprezenta.
Martorul M.I. a precizat că la data de 18 mai 2011 l-a însoțit pe inculpatul C.I.C. și pe martorul B.I. la Consiliul Județean, în vederea prezentării unor documente, deplasarea făcându-se cu mașina inculpatului.
A mai arătat martorul că ajunși la sediul Consiliului Județean, nu au mai așteptat liftul, urcând pe scări, la etajul I inculpatul oprindu-se și intrând într-un birou a cărui ușă era deschisă, după intrarea în acel birou ușa rămânând întredeschisă, auzindu-l pe A.G.R. pe care l-a recunoscut după voce, care s-a adresat inculpatului astfel: „bine că ai venit măi primare pentru că tocmai am vorbit cu D. și a zis că îți dă în primă fază 1 miliard pentru primărie pentru a achiziționa materiale de iluminat”, replica inculpatului C.I.C. fiind în sensul că este prea puțin, dat fiind faptul că au trecut 2 ani de la încheierea contractului, datorând penalități și dobânzi, așa încât ar fi bine să mai achite încă 1 miliard, atunci A.G.R. sugerându-i să primească și cât i se oferă.
La termenul din 13 decembrie 2011, în ședința publică, a fost ascultat martorul B.N.. Fiind ascultat, martorul a declarat că inculpatul în calitate de primar obișnuia să se deplaseze la Oficiul Juridic din cadrul Consiliului Județean, între acesta și inculpat încheindu-se în anul 2008 un contract, astfel de deplasări făcându-se și în cursul lunii mai 2011.
A mai arătat martorul că într-o astfel de calitate a luat la cunoștință de contractul încheiat între primărie și societatea administrată de denunțător, primăria plătind un avans de 300.000 RON, societatea nerespectându-și obligațiile, ajungându-se la acționarea în judecată, inculpatul făcând demersuri în vederea recuperării sumei plătită.
Fiind ascultat, A.G.R. după ce în prealabil i-au fost aduse la cunoștință disp. art. 70 alin. (2) C. proc. pen., dată fiind calitatea acestuia de inculpat în cauza disjunsă și nesoluționata definitiv, a precizat că îl cunoaște pe denunțător de aproximativ 3 ani, existând o relație de prietenie între aceștia, cu inculpatul C.I.C. având doar relații de serviciu.
În continuare a arătat că din discuțiile purtate cu inculpatul a aflat că între acesta și societatea administrată de D.M.D. s-a încheiat un contract pentru realizarea unor lucrări de iluminat public și pentru care se plătise un avans de 300.000 RON.
S-a mai arătat că întrucât inculpatul cunoștea relațiile dintre acesta și denunțător, l-a rugat să intervină pe lângă acesta pentru a începe executarea lucrărilor asumate prin contract, rugăminte acceptată, procedând la sunarea denunțătorului pentru a lua legătura cu inculpatul C.I.C., o astfel de discuție având loc la începutul lunii aprilie 2011.
În continuare a precizat că la aproximativ o săptămână s-a întâlnit din nou cu inculpatul C.I.C. care i-a spus că nu a fost contactat de către denunțător, refuzând să îi răspundă la telefon și să se prezinte la conciliere, asigurându-l că va stărui să ia legătura cu denunțătorul, fiindu-i cerută de către inculpat stabilirea unei întâlniri la Consiliul Județean, la acesta în birou.
S-a susținut că la 2 zile de la această discuție avuta cu inculpatul s-a întâlnit întâmplător la Consiliul Județean cu denunțătorul căruia i-a propus să se întâlnească cu inculpatul la Consiliul Județean, în biroul acestuia, dată la care însă a fost prezent numai inculpatul, nu și denunțătorul care fiind contactat, a invocat că nu se află în localitate, ceea ce l-a determinat să îl contacteze și cu alte ocazii, cerându-i să îi aducă inculpatului contractul și să demareze lucrările.
A mai precizat martorul că la începutul lunii mai 2011 a avut din nou o discuție cu inculpatul, care i-a cerut să îi transmită denunțătorului să returneze măcar jumătate din banii primiți de la primărie, ulterior la data de 23 mai 2011 fiind contactat telefonic de către denunțător care i-a spus că a vorbit cu inculpatul și că nu se poate întâlni cu acesta întrucât era la București, rugându-l să se întoarcă la Consiliu, să îl aștepte pentru a-i lăsa banii pentru inculpat, inițial refuzând, dar acceptând în final datorită insistențelor denunțătorului.
A susținut martorul că l-a așteptat în birou pe denunțător aproximativ 2 ore, acesta lăsându-i pe birou un plic, spunându-i că sunt banii inculpatului și cerându-i să îi numere, acesta refuzând, după care i-a spus denunțătorului să pună banii în fișet, cerându-i să îi stabilească o întâlnire cu inculpatul pe raza localității C., între cei 2 având loc o discuție telefonică în cadrul căreia denunțătorul i-a spus inculpatului că i-a lăsat banii la acesta (A.G.R.).
Același martor a mai arătat că inculpatul obișnuia să vină la Consiliul Județean însoțit și de alte persoane și că după părerea acestuia demersurile făcute de inculpat pentru recuperarea banilor nu au fost realizate în interes personal, susținând că prin intervențiile făcute a vrut să îl ajute pe denunțător și nicidecum pe inculpat.
Deși inițial a fost dispusă ascultarea în ședință publică a suporturilor pe care se află înregistrate convorbirile telefonice și în mediul ambiental, totuși ulterior s-a revenit asupra acestei măsuri, apreciindu-se că față de conținutul unora dintre înregistrări (cea de la localul din C.) s-ar încălca confidențialitatea ce trebuie asigurată în astfel de cazuri.
După revenirea asupra încheierii de ședință de la termenul la care a fost dispusă măsura, în cadrul ședinței publice de la termenul din 4 ianuarie 2012, mai înainte de pronunțarea cu privire la proba solicitată, în conformitate cu prevederile art. 323 alin. (4) C. proc. pen., s-a procedat la luarea unui supliment de declarație inculpatului care a precizat că la momentul la care i-a fost prezentat materialul de urmărire penală i-au fost puse la dispoziție toate procesele verbale în care au fost redate convorbirile telefonice înregistrate, solicitând doar ascultarea CD-ului pe care se află înregistrat episodul de la C., fiindu-i pusă la dispoziție o copie a CD-ului respectiv și nu originalul așa cum solicitase.
După luarea acestui supliment de declarație, având în vedere susținerile făcute în cadrul acesteia, constatările făcute cu ocazia ascultării CD-urilor invocate, față și de obiectivele propuse pentru expertiza solicitată, tribunalul a apreciat că proba solicitată nu este utilă cauzei astfel cum prevăd disp. art. 67 C. proc. pen., dispunându-se respingerea acesteia.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul a reținut că la data de 27 martie 2009 între Consiliul Local al comunei T. reprezentat de inculpatul C.I.C. în calitate de primar și SC B.L.C. SRL reprezentată prin denunțătorul D.M.D. în calitate de administrator, s-a încheiat un contract de asociere în participațiune având ca obiect modernizarea, eficientizarea și extinderea iluminatului public în comuna T., contract în cadrul căruia Consiliul Local T. a plătit un avans de 300.000 RON, valoarea totală a contractului fiind de 1.532.022,39 RON, la baza încheierii acestui contract stând HCL nr. 12 din 30 ianuarie 2009.
Potrivit contractului astfel încheiat, societatea administrată de către denunțător trebuia să înceapă executarea lucrărilor în termen de 25 de zile de la data semnării contractului, termenul de finalizare fiind de 6 luni de la începerea lucrărilor, cu unele excepții.
Prin ordinul de plată nr. 166/13 aprilie 2009, Primăria T. a virat în contul SC B.L.C. SRL suma de 300.000 RON reprezentând aport social conform contractului încheiat, diferența dintre această sumă și valoarea totală a contractului stabilindu-se să fie suportată de către asociatul secund.
Potrivit clauzelor din contract, lucrările contractate trebuiau să înceapă în luna mai 2009, însă în perioada mai 2009 - mai 2011 nu s-a efectuat nicio lucrare, în această perioadă părțile învinuindu-se reciproc pentru neexecutarea contractului, aspect ce rezultă din adresele înaintate de către Primăria T. prin reprezentantul legal (inculpatul C.I.C. primar la acele momente) către SC B.L.C. SRL administrată de către denunțător și viceversa.
S-a mai reținut că datorită acestei situații s-a ajuns și la formularea unor acțiuni în justiție.
La data de 31 ianuarie 2011 prin Hotărârea Consiliului Local nr. 7 s-a stabilit retragerea acestei autorități locale din contractul de asociere și repunerea părților contractante, în situația anterioară, urmând ca societatea administrată de denunțător să restituie aportul social primit la care să se adauge penalități și majorări de întârziere, cu aducerea la îndeplinire a hotărârii fiind delegat inculpatul.
În aceste împrejurări în vederea rezolvării acestei situații care presupunea ca societatea administrată de către denunțător să restituie suma primită cu titlu de avans precum și eventuale dobânzi și penalități, cum inculpatul C.I.C. și denunțătorul se cunoșteau (în declarația dată la parchet inculpatul C.I.C. confirmând existența unei relații de prietenie), primul i-a pretins celui de-al 2-lea, cu ajutorul și prin intermediul lui A.G.R., suma de 100.000 RON, în schimbul acestei sume inculpatul urmând sa considere executat acest contract, mai exact să se ajungă la situația în care societatea administrată de către denunțător să nu mai poată fi obligată la restituirea vreunei sume de bani.
Pentru a face posibilă remiterea acestei sume, inculpatul C.I.C. a apelat la numitul A.G.R. care în virtutea funcției deținută la acel moment, știa de contractul încheiat, pentru ca acesta din urmă să-l determine pe denunțător să accepte varianta propusă, cu atât mai mult cu cât cei 2 - A.G.R. și D.M.D. se cunoșteau.
Astfel în perioada 19 mai - 23 mai 2011, între denunțător și inculpați au avut loc mai multe convorbiri telefonice din conținutul cărora rezultă faptul că denunțătorului îi era cerut să se prezinte cu suma de 100.000 RON pentru a se considera „rezolvată în mod favorabil situația”, în final martorul denunțător acceptând propunerea cu atât mai mult cu cât aflase că împotriva acestuia se formulase și o plângere penală, formulând la rândul acestuia la data de 20 mai 2011, un denunț, la data de 23 mai 2011, suma de 100.000 RON fiind adusă de către denunțător în biroul lui A.G.R. pentru ca ulterior de aici să fie ridicată de către inculpatul C.I.C., dată la care s-a organizat și flagrantul în cazul inculpatului A.G.R.
Faptul că suma cerută, pretinsă de către inculpatul C.I.C., denunțătorului avea o cu totul altă semnificație și destinație decât ceea ce a susținut acesta pe parcursul procesului (o parte din prejudiciul cauzat prin neexecutarea contractului, sumă ce era destinată primăriei și nu în interes personal) rezultă cu claritate din convorbirile telefonice înregistrate în baza autorizațiilor emise dar și din înregistrarea ambientală a discuției purtate de martorul denunțător cu inculpatul la data de 23 mai 2011, pe terasa restaurantului G.P. din C.
Tot din această din urmă discuție rezultă modul în care acest inculpat vedea rezolvarea problemei pentru a da o aparență legală executării contractului, învățându-l pe martorul denunțător cum să procedeze pentru a justifica suma primită cu titlu de avans, respectiv: „ Facem un teleconsiliu, la conciliere și spui că tu dai banii ăia te apuci și refaci iluminatu”, tot ce e pe acolo! Unde este aia strâmbă, o pui jos, o pui la nivel, pui trei lămpi, patru lămpi după aia … semnează că e OK, ne-am lichidat de banii ăia și am terminat bâlciu!.Le dai jos lămpile alea, le încarci în mașină, le-ai luat la aia la spălat, le bagă la spălat la presiune, le-ai curățat, le aduci curate, le-ai făcut la drăciile alea, ai schimbat garniturile „ Uite, dom! ne, am adus altele noi, … Am făcut cutare, cutare … vin proștii ăia, semnează cecu! Ăia semnează recepția. Deci, asta este varianta! Singura … ești și tu acoperit, ieși tu acoperit !”.
Faptul că suma primită de către A.G.R. pentru inculpatul C.I.C. de la denunțătorul D.M.D., nu avea destinația pretinsă de inculpat, rezultă și din modul în care a fost pretinsă și acceptată, respectiv în cash, într-o pungă în biroul lui A.G.R., fiind ocolită astfel calea legală, respectiv printr-un document financiar - contabil (ordin de plată) în contul Primăriei T.
Susținerea inculpatului că din banii respectivi tot denunțătorul trebuia să cumpere corpuri de iluminat și să execute lucrările asumate prin contract nu este credibilă, pentru că este logic ca în situația în care urma să se procedeze astfel, nu mai era necesară restituirea acestei sume, ci în contul acesteia și al diferenței primite să se execute lucrările amânate.
Această situație de fapt a fost reținută în baza întregului complex probatoriu administrat în cauză reprezentat de: autodenunțul și declarațiile martorului D.M.D. coroborate cu procesele verbale de redare a conținutului discuțiilor ambientale și convorbirilor telefonice purtate la datele de 19,20 și 23 mai 2011 între denunțător și inculpatul C.I.C. respectiv A.G.R., precum și între inculpații C.I.C. și A.G.R. precum și cu declarațiile martorilor N.I. și P.C. (în cazul acestuia din urmă fiind avută în vedere declarația dată în faza urmăririi penale, revenirile făcute cu ocazia audierii în cursul cercetării judecătorești neavând la bază motive plauzibile fiind de observat că a încercat să creioneze o imagine favorabilă inculpatului), dar și cu declarațiile inculpaților. În acest sens deși în faza urmăririi penale inculpatul A.G.R. nu a recunoscut săvârșirea faptei (la rândul acestuia fiind acuzat de complicitate la infracțiunea de luare de mită), totuși ulterior, în faza cercetării judecătorești a solicitat aplicarea procedurii prevăzută în art. 3201 C. proc. pen. care presupune recunoașterea faptei așa cum se găsea aceasta descrisă în actul de sesizare și acceptarea ca judecata să aibă loc numai în baza probatoriului administrat în faza urmăririi penale pe care și l-a însușit.
În ceea ce îl privește pe inculpatul din prezenta cauză, acesta nu a negat încheierea contractului și nici faptul că a solicitat ajutorul lui A.G.R. pentru a recupera suma de bani sau o parte din aceasta plătită în avans pentru acel contract, apărarea acestuia fiind aceea că suma respectivă reprezenta o parte din prejudiciul cauzat instituției pe care o conducea și în interesul căreia a făcut acele demersuri de recuperare, apărare care însă așa cum s-a arătat nu poate fi primită, în raport de restul probatoriului administrat în cauză și sunt avute aici în vedere în principal procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice și discuțiilor purtate în mediu ambiental, astfel de înregistrări efectuate în condițiile art. 911 - 914 C. proc. pen., constituind în conformitate cu prevederile art. 64 alin. (1) C. proc. pen. mijloace de probă, fiind supuse potrivit înscrisurilor existente în dosarul de urmărire penală, procedurii autorizării din partea judecătorului, nefiind incidente disp. art. 64 alin. (2) C. proc. pen.
S-a apreciat totodată că în privința acestor mijloace de probă nu sunt incidente disp. art. 68 C. proc. pen., denunțul fiind formulat de către martorul denunțător după ce inculpatul C.I.C. i-a cerut suma de bani, înregistrările și interceptările audio - video fiind efectuate ulterior și finalizate cu organizarea flagrantului în cazul inculpatului A.G.R., așa încât nu se poate reține o provocare, câtă vreme condiția pentru existența unui asemenea provocări, sunt ca aceasta să fie anterioară comiterii infracțiunii.
În privința probelor administrate de către inculpat în apărarea acestuia, s-a apreciat că depozițiile martorilor B.I., M.I. și F.R.D. sunt subiective, subiectivism dedus din modul de prezentare a situației de fapt ce s-a pretins a fi avut loc la 18 mai 2011 în biroul lui A.G.R. din sediul Consiliului Județean, fiind lesne de observat că au încercat, ca și în cazul lui A.G.R., să creioneze o imagine favorabilă inculpatului.
Raportat la probatoriul mai sus enunțat, s-a apreciat că inculpatul C.I.C. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, în cauză, față de situația de fapt existentă, fiind întrunite elementele constitutive ale unei astfel de infracțiuni, fiind îndeplinite condițiile cerute atât pentru existența laturii obiective a unei astfel de infracțiuni, cât și a celei subiective.
Astfel, potrivit disp. art. 254 alin. (1) C. pen. constituie infracțiunea de luare de mită „fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri”.
Îndeplinite sunt în cauză și condițiile cerute cumulativ pentru existența elementului material al laturii obiective, anume: pretinderea, respectiv primirea să aibă ca obiect bani, banii pretinși sau primiți să fie necuveniți, pretinderea sau primirea să fie anterioară sau concomitentă îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle de serviciu, actul să facă parte din sfera îndatoririlor de serviciu.
Referitor la această din urmă condiție - aceasta este îndeplinită și atunci când îndeplinirea actului cade în atribuțiile altui funcționar, dar inculpatul prin modul în care își realizează sarcinile de serviciu poate influența îndeplinirea actului de către cel care are competența.
Această situație este aplicabilă în speță, așa încât apărarea inculpatului că nu putea să întocmească acel proces verbal de recepție prin care să constate executate lucrările, neintrând în competența sa ci a consilierilor, nu îl absolvă de răspundere, atâta vreme cât la acel moment îndeplinea funcția de primar al localității.
De asemenea în cauză nu se poate reține, față de situația existentă, decât o intenție directă, inculpatul fiind conștient că la momentul pretinderii ori la cel al primirii,( chiar în situația în care astfel de acțiuni nu au avut loc nu direct ci prin intermediul lui A.G.R., în privința căruia a fost reținută complicitatea) banii nu i se cuveneau acestuia, în schimbul acestora - urmând să se constate ca executat contractul încheiat între Consiliul Local și societatea denunțătorului, așa încât să nu mai fie posibilă pretinderea de la societatea respectivă a sumei de bani pe care o primise la încheierea contractului, sau eventuale penalități.
Prin urmare, răsturnată fiind prezumția de nevinovăție reglementată în favoarea inculpatului prin disp. art. 66 C. proc. pen., prin probe certe de vinovăție, cum inculpatul nu a reușit să probeze în condițiile art. 66 alin. (2) C. proc. pen. lipsa lor de temeinicie, s-a angajat răspunderea penală a acestuia pentru fapta săvârșită și care în drept întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prev. și pedepsită de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, s-au avut în vedere în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În privința gradului de pericol social concret al faptei, s-a considerat că în speță acesta este unul ridicat, rezultând din modalitatea de săvârșire a faptei, urmările acesteia, atitudinea procesual nesinceră a inculpatului, cuantumul sumei de bani pretinsă ori primită, funcția deținută la momentul săvârșirii faptei, mobilul și scopul faptei, relațiile sociale încălcate prin comiterea acesteia, caracterul și importanța obiectului infracțiunii, prin activitatea infracțională inculpatul periclitând grav relațiile de serviciu, de probitate morală a instituției pe care o reprezenta, dar și faptul că prin fapta sa, serviciul de iluminat public din localitatea T. era considerat rezolvat, deși locuitorii acestei comune nu beneficiau cu nimic de pe urma contractului încheiat de instituția pe care o reprezenta și care își asigura fonduri în principal prin contribuția cetățenilor.
Lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, faptul că anterior comiterii faptei se bucura de o bună reputație, aspecte ce rezultă din proba cu înscrisuri în circumstanțiere administrată, s-a apreciat că nu pot fi calificate ca având natura unor circumstanțe atenuante judiciare în sensul prevederilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., mai ales în cazul unor astfel de infracțiuni când se profită de aceste realități pentru disimularea comportamentului infracțional sau pentru angrenarea realizării scopului ilicit propus.
Cu toate acestea, chiar dacă aceste aspecte nu sunt calificate ca având natura unor circumstanțe atenuante judiciare, de ele s-a ținut seama în cadrul împrejurărilor care atenuează răspunderea penală, criterii de individualizare generală prevăzut în art. 72 C. pen., mai exact la momentul stabilirii cuantumului pedepsei.
Ținând seama de toate aceste criterii a căror analiză trebuie făcută cumulativ întrucât ele se interacționează reciproc, neputându-se da o pondere mai mare aspectelor care conturează personalitatea inculpatului, s-a apreciat că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., atât cel sancționator cât și cel de reeducare poate fi atins prin aplicarea unei pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege pentru o astfel de infracțiune.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicată, s-a apreciat că scopul pedepsei în cazul unor astfel de infracțiuni nu poate fi atins decât prin privare de libertate, alegerea uneia dintre modalitățile de individualizare prevăzute în art. 861 C. pen. (suspendarea sub supraveghere, deoarece față de cuantumul pedepsei aplicate nu sunt îndeplinite condițiile prev în art. 81 C. pen.), nefiind de natură să atragă scopul cerut de lege raportat la aspectele avute în vedere și privitoare la fapta imputată și urmările acesteia, cuantumul mare al sumei pretinsă cu titlu de mită, împrejurarea că se tranzacționa, prin intermediul ei, un contract încheiat pe bani publici care urma să se considere executat, fără a mai fi posibilă restituirea sumei plătită în avans la care se puteau adăuga penalități ori dobânzi.
Pronunțând condamnarea la pedeapsa închisorii pentru infracțiunea reținută și cum sancționarea unei astfel de infracțiuni este complexă, în raport de disp. art. 254 alin. (1) și art. 65 alin. (2) și 3 C. pen., s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a, b și C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani, pedeapsă ce se va executa după executarea pedepsei principale.
În conformitate cu disp. art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi, pedeapsă ce se aplică în mod obligatorie atunci când se pronunță o condamnare la pedeapsa închisorii, cum este cazul în speță.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul C.I.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, soluția fiind rezultatul unei greșite rețineri a situației de fapt de către instanța de fond, preluată din actul de sesizare și menținută în pofida tuturor probelor administrate în cauză care dovedesc contrariul celor reținute.
S-a precizat că denunțătorul din prezenta cauză este fiul unui deputat al municipiului Târgoviște, reprezentant al unui partid politic, prieten cu președintele Consiliului Județean Dâmbovița, că ceea ce se întâmplă la Primăria T. se întâmplă și la alte primării din județ, denunțătorul profitând de poziția sa, fiind cercetat în dosare aflate pe rolul parchetului care nu s-au încheiat până astăzi.
Pe de altă parte, cu excepția declarației denunțătorului și a denunțului acestuia, nu există nicio probă din care să rezulte că apelantul a pretins de la denunțător vreo sumă de bani necuvenită.
În acest sens, apelantul a arătat că instanța de fond și-a însușit varianta prezentată de către denunțător în detrimentul susținerilor sale, deși din probele administrate rezultă faptul că denunțul pornește de la o ipoteză dovedit mincinoasă, respectiv denunțătorul susține că în cursul lunii martie 2011 s-a întâlnit cu inculpatul care i-a cerut mită 100.000 RON, în caz contrar urmând să-i facă plângere penală.
Precizează că urmare faptului că nu a dat curs cererii inculpatului, acesta i-a făcut o plângere penală, ulterior denunțătorul acceptând să plătească suma pretinsă cu titlu de mită și formulând denunțul la data de 20 mai 2011.
Ori această variantă prezentată a fost dovedită ca fiind nereală, în condițiile în care apelantul - inculpat a făcut dovada faptului că formulase plângere penală împotriva denunțătorului pentru înșelăciune și deturnare de fonduri cu mai bine de jumătate de an înainte, înregistrată sub nr. 1808/P din 12 octombrie 2010 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari.
Mai mult decât atât, instanța de fond a trecut cu prea mare ușurință peste faptul că apelantul - inculpat era mandatat și îndreptățit să facă toate demersurile necesare în vederea recuperării sumei de 300.000 RON de la societatea administrată de către denunțător, sumă datorată în urma derulării contractului de asociere în participațiune încheiat la data de 27 martie 2009.
De asemenea, instanța de fond a ajuns în mod surprinzător la concluzia că urmare a faptului că denunțătorul și inculpatul Costache se cunoșteau, cel din urmă a pretins primului prin intermediul lui A.G.R. suma de 100.000 RON pentru a considera executat contractul de asociere în participațiune.
Totodată, s-a arătat că în motivarea sentinței apelate se invocă convorbirile telefonice înregistrate în baza autorizațiilor emise, precum și înregistrarea ambientală a discuției purtate de inculpat cu denunțătorul, însă urmează a se observa că în nicio convorbire telefonică purtată de apelantul - inculpat și denunțător nu se pretinde vreo sumă de bani, de fiecare dată inculpatul solicitând denunțătorului să se prezinte la conciliere în vederea rezolvării amiabile a litigiului.
Consideră că tot lipsită de logică apare și modalitatea în care se pretinde că s-au desfășurat evenimentele, fiind greu de crezut că o astfel de infracțiune se poate desfășura în condițiile reținute de instanța de fond - în public, de față fiind mai multe persoane care asistau la toate discuțiile purtate de către inculpat cu denunțătorul.
De asemenea, instanța de fond nu a avut în vedere în niciun mod persoana denunțătorului, pentru a verifica credibilitatea acestuia, deși a arătat faptul că acesta era cercetat la momentul formulării denunțului pentru fapte deosebit de grave, iar din probele administrate rezultă cu certitudine că denunțătorul își făcuse un mod de lucru din a prejudicia autoritățile locale cu care intra în relații contractuale, tribunalul a acreditat fără rezerve susținerile acestuia care i confereau și o apărare în cauzele care îl privesc.
Față de cele mai sus enunțate, solicită admiterea apelului, casarea sentinței apelate și achitarea inculpatului, întrucât nu se face vinovat de fapta pentru care a fost cercetat și condamnat, faptă care nu există, deoarece inculpatul niciodată nu a solicitat mită denunțătorului pentru că era în relații de dușmănie cu acesta.
În raport de cele ce preced, în final s-a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței penale nr. 15 din 13 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, iar pe fond achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Examinând hotărârea apelată, în raport de probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești, de susținerile apelantului inculpat C.I.C. și de dispozițiile art. 371 alineat 2 C. proc. pen., care impun analizarea cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea de Apel Ploiești a constatat că apelul nu este fondat.
Apelantul și-a structurat apărarea încă de la începutul procesului pe două versiuni diferite, dar în același timp contradictorii.
Astfel, prima susținere a sa este aceea că suma de bani de 100.000 RON lăsată de denunțător la coinculpatul A.G.R. nu reprezenta o mită, ci parte din despăgubirea pe care societatea denunțătorului o datora Primăriei T., din neexecutarea contractului de extindere și modernizare a iluminatului stradal în localitatea respectivă (a se vedea declarația dată de inculpat atunci când a fost audiat de instanța sesizată cu propunerea de arestare - fila 293 dosar urmărire penală).
A doua versiune a inculpatului, susținută și cu ocazia ultimului cuvânt în fața instanței de apel, a fost aceea că suma respectivă a fost pretinsă și primită de A.G.R. astfel încât numai acesta trebuie să răspundă singur pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită (declarația inculpatului din cursul urmăririi penale fila 295 dosar urmărire penală).
Curtea de Apel constată că nici una din cele două versiuni prezentate de inculpat nu poate fi primită și probele administrate în cauză converg spre concluzia la care a ajuns și prima instanță, aceea că inculpatul este cel care a pretins și primit prin intermediul complicelui A.G.R., suma de 100.000 RON de la denunțător, pentru a-și retrage plângerea penală formulată împotriva acestuia și pentru a aranja în așa fel situația la Primăria T. încât contractul de iluminat public să fie considerat executat, fără ca în realitate să se întâmple acest lucru.
Împotriva Deciziei penale nr. 113 din 24 iulie 2012 a Curții de Apel Ploiești, pronunțată în acest sens, în termen legal s-a exercitat recurs de către inculpat.
S-a invocat punctul de casare 18 de la art. 3859 C. proc. pen., la data de 27 martie 2009 a fost încheiat contractul nr. 2565 de asociere în participațiune între Consiliul Local al comunei T. din județul Dâmbovița, prin primar și SC B.L.C. SRL, cu sediul în Târgoviște prin administratorul D.M.D., asociații convenind să desfășoare în comun activități constând în modernizarea, eficientizarea și extinderea iluminatului public în comuna T. Obiectul modernizării a constat în corpurile de iluminat propriu - zise, extinderea rețelelor de iluminat public, fără a include stâlpii de susținere.
Inculpatul a făcut dovada faptului că formulase plângere penală împotriva denunțătorului pentru înșelăciune și deturnare de fonduri cu mai bine de jumătate de an înainte, înregistrată sub nr. 1808/P din 12 octombrie 2010 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari, contractul fiind astfel reziliat unilateral.
Inculpatul era mandatat și îndreptățit să facă toate demersurile necesare în vederea recuperării sumei de 300.000 RON de la societatea administrată de către denunțător, sumă datorată în urma derulării contractului de asociere în participațiune încheiat la data de 27 martie 2009.
Astfel, prin Hotărârea nr. 7/31 martie 2011 a Consiliului Local T. s-a stabilit retragerea acestei autorități legale din contractul de asociere și repunerea părților în situația anterioară, inculpatul fiind mandatat cu recuperarea sumei de 300.000 RON plătită cu titlu de avans, precum și a dobânzilor și penalităților aferente.
De asemenea, instanța de fond a ajuns în mod surprinzător la concluzia că urmare a faptului că denunțătorul și inculpatul Costache se cunoșteau, cel din urmă a pretins primului prin intermediul lui A.G.R. suma de 100.000 RON pentru a considera executat contractul de asociere în participațiune. Această concluzie este nefondată în primul rând datorită faptului că ulterior emiterii Hotărârii nr. 7 din 31 martie 2011 a Consiliului Local T. care intrase în autoritate, nefiind atacată în termenul procedural, contractul în cauză nu mai putea fi derulat și evident realizat în vreo modalitate.
Totodată, s-a arătat că în motivarea sentinței se invocă convorbirile telefonice înregistrate în baza autorizațiilor emise, precum și înregistrarea ambientală a discuției purtate de inculpat cu denunțătorul, însă urmează a se observa că în nicio convorbire telefonică purtată de inculpat și denunțător nu se pretinde vreo sumă de bani, de fiecare dată inculpatul solicitând denunțătorului să se prezinte la conciliere în vederea rezolvării amiabile a litigiului.
De asemenea, raportat la pct. de casare 14, instanțele nu au avut în vedere în niciun mod persoana inculpatului și a denunțătorului, pentru a verifica credibilitatea acestuia din urmă, deși a arătat faptul că acesta era cercetat la momentul formulării denunțului pentru fapte deosebit de grave, iar din probele administrate rezultă cu certitudine că denunțătorul își făcuse un mod de lucru din a prejudicia autoritățile locale cu care intra în relații contractuale.
Față de cele mai sus enunțate, solicită admiterea recursului, casarea sentinței apelate și a deciziei, achitarea inculpatului, întrucât nu se face vinovat de fapta pentru care a fost cercetat și condamnat, faptă care nu există, deoarece inculpatul niciodată nu a solicitat mită denunțătorului pentru că era în relații de dușmănie cu acesta, și în subsidiar reducerea pedepsei aplicate.
Examinând hotărârea recurată, în raport de probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești, de cazurile de casare invocate de inculpatul C.I.C. și de dispozițiile art. 3856 C. proc. pen., care impun analizarea cauzei și din oficiu, sub anumite aspecte, sunt de consemnat următoarele:
Situația de fapt incidentă în cauză rezultă din declarațiile denunțătorului D.M.D., ale martorului N.I., precum și din declarațiile coinculpatului A.G.R., în special în cea dată de acesta în cursul urmăririi penale cu ocazia soluționării propunerii de arestare (fila 290 dosar urmărire penală și declarația de recunoaștere a acestuia dată în fața primei instanțe, pentru a-i fi aplicabile dispozițiile art. 320/1 C. proc. pen.).
Inculpatul a contestat credibilitatea acestor martori, susținând că denunțătorul este o persoană care are el însuși probleme la DNA, iar pe martorul N.I. că este salariatul denunțătorului, însă declarațiile acestora nu numai că se coroborează între ele dar sunt confirmate și de convorbirile telefonice și ambientale pe care le-a purtat inculpatul în chestiunea respectivă cu denunțătorul, cu A.G.R. sau între aceștia din urmă.
Modul în care trebuiau să decurgă lucrurile după ce denunțătorul plătea mita de 100.000 RON este cel ce rezultă din convorbirea pe care cei doi (inculpatul și denunțătorul) au avut-o cu ocazia întâlnirii de la Restaurantul G.P. C. pe data de 23 mai 2011.
Așa cum a subliniat și prima instanță, din această discuție rezultă în mod clar procedura pe care vroia să o urmeze inculpatul pentru a justifica suma de bani plătită de primărie către societatea denunțătorului cu titlu de avans și a face în așa fel încât Consiliul Local să accepte că firma denunțătorului a executat contractul, deși în realitate îl învăța pe acesta să efectueze mici reparații de ochii lumii (procesul verbal din 3 iunie 2012, de redare a convorbirii ambientale din 23 mai 2011 - fila 236-237 dosar urmărire penală).
Pentru verificarea susținerilor inculpatului, Curtea de Apel a și dispus ca înregistrările ce au fost contestate să fie audiate și vizionate de către instanță, constatându-se existența unei singure greșeli de redare în scris a unui cuvânt pronunțat de inculpat - consilieri în loc de consideri cum se menționase din eroare în procesul verbal (încheierea din 14 iunie 2012 fila 78 dosar apel).
Apelantul a solicitat instanței de apel efectuarea unei expertize tehnice a acestor înregistrări, arătând că în sprijinul susținerilor sale cu privire la lipsa unor părți de convorbiri care l-ar disculpa, sunt mențiunile din hotărârile instanțelor de fond și de recurs, de la Tribunalul București și Curtea de Apel București, pronunțate cu ocazia soluționării propunerii de arestare și a unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar. Astfel, acesta a insistat că, în cuprinsul acestor hotărâri judecătorești ar exista discuții făcute de membrii completelor de judecată cu privire la partea lipsă din procesul verbal de redare a convorbirii telefonice purtate cu A.G.R., în care inculpatul ar fi afirmat că „denunțătorul a albăstrit consiliul județean”.
Verificând cuprinsul acestor hotărâri judecătorești, Curtea de Apel a constatat însă întemeiat că aceste referiri din cuprinsul încheierilor și deciziilor menționate (filele 84-104 dosar apel), cu privire la existența unei astfel de avertizări din partea inculpatului către A.G.R. despre denunțător, sunt de fapt preluări din susținerile inculpatului sau ale apărătorilor acestuia și nu din vreun act de redare a convorbirii telefonice contestate. Se menționează și că, este adevărat că în cursul întâlnirii de la restauratul G.P. atât inculpatul C.I.C., cât și alți comeseni, cum ar fi: martorii P.C. și soția acestuia P. Ana fac referiri la posibilitatea ca discuțiile să fie înregistrate sau la prezența unor mașini și persoane „suspecte” în locația respectivă, însă acestea au mai mult caracter de glumă (bășcălie, în accepțiunea apelantului inculpat), iar din cuprinsul discuției rezultă că el se simțea în siguranță cu privire la acest aspect, deoarece aranjamentul cu denunțătorul era ca banii să fie predați altei persoane, complicelui A.G.R. și nu lui personal.
După vizionarea și audierea convorbirii ambientale purtate de participanții la întâlnirea de la restaurantul G.P., Curtea de Apel a constatat că nu sunt indicii care să releve vreo intervenție în derularea înregistrării respective.
Critica în acest sens fiind reluată și în motivele scrise de recurs - lipsa unor părți de convorbiri care l-ar disculpa -, inclusiv această din urmă instanță reține că argumentele obiective în a reține contrariul, cu explicitări adecvate, corespunde realității.
Versiunea de esență din partea inculpatului a fost aceea că acesta încerca în fapt să recupereze paguba suferită de Primăria T. din neexecutarea acestui contract, aspect ce nu se susține și nu este credibil, atâta timp cât suma de bani a fost adusă în numerar, într-o pungă, la intermediarul A.G.R., în loc să fie depusă prin documente bancare în contul primăriei respective, așa cum ar fi fost normal în situația unei plăți licite.
Așa fiind, se consideră că prima instanță a interpretat corect probele administrate în cauză, ajungând la concluzia că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzute de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu raportare la art. 254 alin. (1) C. pen., astfel încât și hotărârea de condamnare a acestuia pentru săvârșirea acestei infracțiuni este corectă.
Aceleași învederări s-au concretizat și la nivelul instanței de apel. La examinarea din oficiu a cauzei, chiar dacă apelantul inculpat nu s-a referit la individualizarea pedepsei aplicate, mergând pe o singură apărare, respectiv aceea a nevinovăției și a inexistenței faptei, Curtea de Apel a analizat hotărârea primei instanțe și sub acest aspect.
Prin prisma cazului de casare de la pct. 14 invocat în recurs, este de reținut că pedeapsa aplicată de prima instanță inculpatului răspunde, prin cuantumul și modalitatea de executare aleasă, gradului de pericol social concret al faptei comise, fiind proporțională cu acesta.
O mare importanță are faptul că inculpatul avea calitatea de primar al unei comune și în loc să servească interesul public al comunității și-a încălcat grav atribuțiile de serviciu, pentru obținerea unui profit personal în detrimentul contribuabililor, al concetățenilor săi care l-au ales în această funcție de administrație publică locală.
Ca atare, se poate considera că pedeapsa aplicată inculpatului prin hotărârea primei instanțe, este una judicios individualizată, adecvată persoanei acesteia și calității de funcționar public pe care o avea.
În concluzie, pentru toate argumentele prezentate, în baza disp. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I.C.
Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., ca urmare a respingerii cererii, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I.C. împotriva Deciziei penale nr. 113 din 24 iulie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 martie 2013.
Procesat de GGC - DG