Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 194 din 23 iunie 2009, Tribunalul Tulcea a dispus, în conformitate cu art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei inculpaților C.P. (zis P.), A.M., C.P. și C.V. (fostă M. ) din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, în infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.
În conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpații C.P.(zis P.); A.M., C.P., și C.V. (fostă M.), pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
În temeiul art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 a condamnat pe inculpații C.P. (zis P.), A.M., C.P. și C.V. (fostă M.) la câte o pedeapsă de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II - a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani.
În conformitate cu art. 71 C. pen. a interzis inculpaților C.P. (zis P.), A.M., C.P. și C.V. (fostă M.) exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a -II- a și lit. b) C. pen.
A admis în parte pretențiile civile formulate de partea civilă C.M.I.
În conformitate cu art. 14 C. proc. pen. și art. 998 și următoarele C. civ., a obligat în solidar inculpații C.P. (zis P.), A.M., C.P. și C.V. (fostă M.) să plătească părții civile C.M.I. suma de 30.000 lei cu titlul de despăgubiri pentru daune morale.
În temeiul art. 19 din Legea nr. 678/2001, a dispus confiscarea de la inculpații C.V. și C.P. (zis P.) a câte 7.500 euro.
În temeiul art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpații C.P. (zis P.), A.M., C.P. și C.V. (fostă M.) să plătească fiecare câte 400 lei în folosul statului cu titlul de cheltuieli judiciare.
Onorariile avocaților din oficiu, din cursul urmăririi penale în sumă de 800 lei pentru avocat G.C. și 150 lei pentru avocat M.D. urmează a se plăti din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, prima instanță a reținut următoarele:
S-a reținut prin actele de acuzare că inculpații s-au constituit într-un grup infracțional organizat, acționând în perioada anilor 2005 – 2006, în scopul racolării de tinere, cărora le promiteau locuri de muncă în Spania, fiind astfel convinse să se deplaseze în străinătate. După transferul tinerelor în Spania, acestea erau exploatate prin obligarea la practicarea prostituției în scopul obținerii de către inculpați a unor câștiguri ilicite. Astfel, sub coordonarea inculpatului C.P. zis „P.” au fost racolate prin înșelăciune numitele N.A.I. și C.M.I., ambelor fiindu-le oferite sume de bani pentru reînoirea garderobei, în vederea plecării în Spania.
Doar victima C.M.I. a putut fi transferată în Spania, la 1 septembrie 2007, unde a fost exploatată prin obligarea la practicarea prostituției o perioadă de 5 luni, sumele obținute astfel, fiind însușite de inculpați.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat apel inculpații C.P.p., C.A.P., M.V. și A.M. criticând-o pentru nelegalitate în sensul greșitei condamnări a acestora de către prima instanță pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 647/2001.
Prin decizia penală nr. 111/P din 9 noiembrie 2010, Curtea de Apel Constanța, Secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie, a admis apelurile declarate de inculpații C.P.p. (zis P.), A.M., C.A.P. și C.V. (fostă M.) împotriva sentinței penale nr. 194 din 23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea.
A desființat în parte, hotărârea apelată și rejudecând a dispus:
A achitat pe inculpații C.P.P. (zis P.), A.M., C.A.P. și C.V. (fostă M.) privind săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.
A respins acțiunea civilă exercitată de partea civilă C.M.I., ca nefondată.
A înlăturat din hotărârea apelată dispozițiile privind confiscarea și celelalte dispoziții contrare prezentei.
A menținut celelalte dispoziții.
Pentru a pronunța această decizie instanța de fond în urma analizării și interpretării probelor administrate în cauză a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele esențiale prevăzute în latura obiectivă a infracțiunii deduse judecății, faptele inculpaților astfel cum au fost expuse în actul de sesizare nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și ca atare, dispoziția de condamnare a inculpaților din sentința apelată pentru săvârșirea acestei infracțiuni apare ca nelegală și atrage desființarea în parte a hotărârii pronunțată de instanța de apel cu consecința rejudecării cauzei de către aceeași instanță în sensul achitării inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii mai sus-menționate fiind incidente dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
S-a apreciat că dispoziția de obligare a inculpaților la plata unor despăgubiri civile cu titlu de daune morale către partea vătămată constituită parte civilă, apare ca nelegală urmând a fi înlăturată prin rejudecarea cauzei de către instanța de apel în sensul respingerii acțiunii civile exercitată față de inculpați, nefiind întrunite condițiile art. 998-999 C. civ. în referire la lipsa caracterului ilicit al faptelor și la inexistența unui prejudiciu de natură morală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. S-a arătat că în mod eronat instanța de apel a arătat că sub aspectul laturii obiective nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 față de inculpații C.A.p., A.M., C.P.P. (zis P.) și C.V. (fostă M.), dat fiind relațiile dintre partea vătămată și inculpați, respectiv de afinitate și vecinătate dar și în raport de declarațiile extrajudiciare date de partea vătămată C.M.I. în fața autorităților spaniole din care rezultă că este liberă, nu are proxenet și dorește să rămână în Spania pentru a-și câștiga existența.
Totodată, instanța de prim control judiciar a mai arătat că nu s-a făcut dovada că ajutorul dat la transportarea părții vătămate C.M.I. în Spania s-a făcut prin amenințare sau prin vreuna din celelalte modalități prevăzute alternativ în latura obiectivă a infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.
Instanța de apel, în motivarea deciziei, a mai menționat că partea vătămată C.M.I. nu a fost obligată la practicarea prostituției de către inculpați, dat fiind aceleași declarații extrajudiciare date în Spania, iar consimțământul acesteia a fost exprimat în mod liber, deplasarea în Spania fiind efectuată datorită lipsei de venituri din țară și a necesității unui loc de muncă.
Urmare a analizării materialului probator, parchetul a constatat că această apreciere a primei instanțe de control judiciar este eronată bazându-se exclusiv pe declarațiile depuse în apărare de inculpați, respectiv declarațiile extrajudiciare consemnate de poliția spaniolă, fără ca acestea să aibă valoare probatorie în prezenta cauză și fără ca acestea să fie coroborate cu alte probe administrate pe parcursul procesului penal.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform art. 3859 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat în cauză nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte apreciază că prima instanță de control judiciar în baza probelor administrate în cauză a reținut corect situația de fapt. De asemenea, în mod corect a apreciat că din probele administrate nu rezultă existența unor elemente de fapt ce constituie cerințele esențiale ale laturii obiective și laturii subiective a infracțiunii de trafic de persoane.
Așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză inculpații au ajutat-o pe partea vătămată să se deplaseze în Spania prin oferirea cu titlu de împrumut a unor sume modice de bani, prin înlesnirea efectuării formalităților de transport și prin informarea cu privire la un posibil loc de muncă unde aceasta să poată să presteze o activitate remunerată.
Sub aspectul caracterului și naturii prestației pe care partea vătămată a convenit să o efectueze într-o locație din Spania, respectiv în localitatea Algava, la Clubul „E.R.” nu există dovezi suficiente din care să rezulte că inculpații prin ajutorul dat părții vătămate de a se deplasa în Spania au avut în vedere în mod direct transportul acesteia în scopul exploatării sexuale a părții vătămate.
Relevant este faptul că partea vătămată se cunoștea anterior cu inculpații, fiind în relații bune cu aceștia care o mai ajutau cu sume de bani și cu sfaturi. De asemenea este relevantă valoarea modică a sumelor oferite și natura uzuală a ajutorului dat pentru îndeplinirea formalităților necesare pentru deplasarea efectivă în Spania.
Împrejurarea că partea vătămată se afla în relații de prietenie cu inculpații rezultă și din declarațiile date în fața autorităților judiciare spaniole de către aceasta din care rezultă că este liberă și că dorește să rămână în Spania pentru a-și câștiga existența în acel stat, element ce rezultă din acțiunile judiciare exercitate de partea vătămată împotriva dispoziției administrative de expulzare.
În cauză nu s-a făcut dovada că ajutorul acordat părții vătămate la transportul în Spania s-ar fi făcut prin amenințare, violență, alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea părții vătămate de a se apăra sau de a-și exprima voința sau prin oferirea de daruri, bani sau alte foloase pentru obținerea consimțământului vreunei persoane care ar fi avut autoritate asupra părții vătămate în scopul exploatării acesteia, modalități ce constituie cerințe esențiale privind latura obiectivă a infracțiunii de trafic de persoane astfel cum aceasta este reglementată prin dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane.
Consimțământul părții vătămate pentru deplasarea în Spania a fost acordat în mod liber urmare a unor nevoi obiective de tip material datorate lipsei de venituri din România în contextul existenței unei obligații de plată a pensiei alimentare pentru un copil încredințat celuilalt soț.
Dealtfel, partea vătămată era majoră neaflându-se sub autoritatea juridică sau morală a vreunei alte persoane, nefiind supusă la exploatare în țara de destinație în sensul prevăzut de art. 2 pct. 2 din Legea nr. 678/2001, respectiv la îndeplinirea unor prestații în mod forțat, nefiind ținută în stare de sclavie sau lipsită de libertate, nefiind obligată să practice prostituția.
Din însăși poziția părții vătămate exprimată liber în fața autorităților judiciare spaniole rezultă că nu s-a constituit victimă a traficului de persoane și a declarat în mod liber că nu are un proxenet în raport de prestațiile cu caracter sexual pe cale le efectuează în barul în care a fost depistată.
Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța privind pe inculpații C.P., A.M., C.A.P. și C.V. (fostă M.).
Totodată onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru a acorda asistență juridică inculpaților se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva deciziei penale nr. 111/P din 9 noiembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, Secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie, privind pe inculpații C.P., A.M., C.A.P. și C.V. (fostă M.).
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul C.P., în sumă de 200 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul C.A.P.,în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 23 martie 2012.