Asupra recursurilor de față,
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 212 din 23 noiembrie 2001, Tribunalul Suceava l-a condamnat pe inculpatul M.M. la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (2) și art. 73 lit. b) C. pen.
Prin aceeași sentință inculpatul M.M. a fost obligat, în solidar cu părțile responsabile civilmente M.I. și M.V., să plătească părții civile B.M. despăgubiri în sumă de 60.000.000 lei, din care, 30.000.000 lei pentru daune morale.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut în fapt că în ziua de 14 iulie 2001, în urma unor provocări grave, prin lovire și amenințare cu moartea, comise de B.D. împotriva inculpatului minor M.M., inculpatul l-a lovit cu un ciomag, doborându-l la pământ, apoi s-a urcat cu picioarele pe pieptul lui, după care l-a sugrumat și l-a aruncat într-o râpă.
La stabilirea despăgubirilor civile, instanța a luat în considerare cheltuielile făcute de partea civilă pentru înmormântarea victimei, cheltuieli tradiționale de după înmormântare precum și paguba morală suferită.
Prin decizia penală nr. 82 din 25 martie 2002, Curtea de Apel Suceava a admis apelul declarat de partea civilă B.M. împotriva sentinței primei instanțe, pe care a desființat-o parțial și, rejudecând cauza, a dispus obligarea inculpatului M.M. și a părților responsabile civilmente, în solidar, la plata sumei de 100.000.000 lei, despăgubiri civile, din care, 50.000.000 lei pentru daune morale.
Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs, inculpatul M.M., partea civilă B.M. și partea responsabilă civilmente M.I.
În ședința publică din 28 iunie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, inculpatul a declarat că renunță la recursul declarat, instanța luând act de această declarație, prin încheierea pronunțată la acea dată.
Partea civilă B.M. s-a referit, în recursul său la unele aspecte ale situației de fapt care, în opinia sa, nu au fost suficient lămurite, dar nu a formulat critici cu privire la modul de stabilire a despăgubirilor civile și, cu ocazia susținerii orale a recursului, a lăsat soluționarea acestuia la aprecierea instanței.
Având în vedere că recurenta nu a criticat modul de stabilire a despăgubirilor civile și că, pe de altă parte, valoarea acestor despăgubiri a fost stabilită corect prin luarea în considerare a probelor administrate, se constată că recursul părții civile este nefondat, urmând să fie respins în acest sens.
Partea responsabilă civilmente M.I., a susținut în motivarea recursului declarat, că despăgubirile stabilite de instanța de apel sunt prea mari și a solicitat, în consecință, casarea deciziei pronunțate de Curtea de Apel Suceava și menținerea sentinței primei instanțe.
Recursul părții responsabile civilmente nu este fondat.
La evaluarea despăgubirilor pentru daune materiale în sumă de 50.000.000 lei și a celor pentru daune morale la o sumă echivalentă, instanța de apel a luat în considerare consecințele omorului comis de inculpat, stabilite prin declarațiile martorilor F.N., T.M., B.I. și D.T., din care rezultă că, în urma morții lui B.D., familia acestuia a rămas fără un important sprijin material și moral. Având în vedere probele menționate, Curtea Supremă de Justiție constată că valoarea despăgubirilor pentru daune materiale și morale produse de inculpat urmașilor victimei a fost corect stabilită, neexistând temeiuri pentru reducerea cuantumului acestor despăgubiri.
În consecință, recursul declarat de partea responsabilă civilmente, M.I. urmează să fie respins de asemenea ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă B.M. și partea responsabilă civilmente M.I. împotriva deciziei penale nr. 86 din 25 martie 2002 a Curții de Apel Suceava, privind pe inculpatul M.M.
Obligă pe recurenta parte civilă și recurenta parte responsabilă civilmente la plata sumei de câte 200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată în ședință publică, azi 31 ianuarie 2003.