R O M Â N I A
Decizia nr.484 Dosar nr.4418/2002
Sedința publică din 31 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul T.I. împotriva deciziei penale nr.575 din 25 septembrie 2002 a Curții de Apel București, Secția I penală.
S-a prezentat recurentul inculpat aflat în stare de arrest, asistat de av.D.C., apărător desemnat din oficiu.
Au lipsit intimatele părți vătămate A.M. și A.V.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și reducerea pedepsei aplicate și având în vedere circumstanțele reale ale comiterii faptei și circumstanțele personale ale inculpatului.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului .
Inculpatul în ultimul cuvânt, a arătat că este de accord cu susținerile apărătorului său.
C U R T E A,
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 443 din 7 mai 2002 Tribunalul București Secția a-II-a Penală a dispus, condamnarea, printre alții,a inculpatului T.I. la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. a,d,f din Cod penal, cu aplicarea art. 13 din Cod penal.
Același inculpat a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208-209 alin. 1 lit. a,e,i,g din Cod penal, cu aplic. art. 75 lit. a din Cod penal.
În baza art. 33,34 din Cod penal s-a dispus ca inculpatul T.I. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 din Codul penal.
În baza art. 88 din Cod penal, s-a dedus prevenția de la 13 ianuarie 2001 la zi.
În baza art. 350 din Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt, următoarele : în noaptea de 13 ianuarie 2002 , partea vătămată A.M. a sesizat telefonic organele de poliție, că autori neidentificați au pătruns în domiciliul acesteia, unde sub amenințări au furat obiecte.
În ziua de 11 ianuarie 2002, în timp ce se deplasau pe str. Petru Maior, inculpații au văzut în curtea imobilului cu nr. 48, un cărucior. Cu această ocazie inculpații au hotărât de comun acord să revină la adresă, în noaptea de 12/13 ianuarie 2002 și să sustragă căruciorul pe care intenționau să-l folosească pentru a căra gunoiul menajer de la diferite persoane și astfel să obțină bani.
Astfel,în noaptea de 12/13 ianuarie 2002 în jurul orelor 3,30 inculpatul T.I. , împreună cu un alt coinculpat, s-au deplasat în str. Petru Maior nr. 48 și ajunși la această adresă în jurul orelor 4,00,au pătruns pe o fereastră care nu avea geamuri în prima cameră a imobilului și pe o ușă neasigurată au ieșit în curte.
Au mers în partea din spate a curții, au luat căruciorul și au venit cu acesta la poartă.Nereușind să deschidă poarta, deoarece era asigurată cu lacăt, cei doi inculpați au hotărât să scoată căruciorul din curte pe același traseu, pe unde au pătruns.
În timp ce încercau să introducă căruciorul în prima cameră a imobilului , au fost surprinși de partea vătămată A.M., care se trezise din somn datorită zgomotelor produse de inculpați.
Aceasta le-a cerut inculpaților să-i lase căruțul și să plece, însă inculpații au început să o înjure și să o amenințe. Deoarece partea vătămată insista să nu îi ia căruțul și începuse să țipe, coinculpatul S.V.S. , care se afla în interiorul imobilului și trăgea de căruț , a luat un reșou vechi și l-a aruncat către partea vătămată, fără însă a o lovi, lucru pe care ulterior l-a făcut și inculpatul T.I., aruncând asupra acesteia cu capacul desprins de la acest reșou.
În urma acestei situații , numita A.M. s-a speriat și a intrat în cameră unde prin telefon a anunțat poliția.
După plecarea părții vătămate, inculpații au reușit să scoată căruciorul în stradă și s-au deplasat cu acesta pe str. Petru Maior către B-dul Banu Manta.
Ajungând în gangul blocului situat în B-dul Manta , gang ce face legătura între str. Petru Maior și B-dul Manta , inculpații au văzut lângă tonetele amplasate lângă acest gang , un lanț. Aceștia și-au continuat drumul iar când au ajuns în parcarea din fața Primăriei Sectorului 1 București, au hotărât să se întoarcă și să ia lanțul văzut anterior.În acest sens au ascuns căruciorul între mașinile parcate și au revenit la toneta de unde au luat lanțul.
Inculpații au pus lanțul în cărucior, moment în care inculpatul T.I. a văzut un echipaj de poliție, echipaj ce fusese chemat de partea vătămată.
Fiind depistați de organele de poliție și întrebați cu privire la furtul căruciorului, inculpații inițial au negat comiterea unei astfel de fapte însă, neputând să-și justifice prezența în acel loc și la acea oră, au revenit și au recunoscut comiterea faptei, conducând totodată lucrătorii de poliție la locul în care bunurile erau ascunse.
Atât căruciorul cât și lanțul au fost recuperate de către organele de poliție și restituite pe bază de proces-verbal, părților vătămate A.M. (căruciorul) și A.V. (lanțul).
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, printre alții, inculpatul T.I., solicitând admiterea lui, desființarea hotărârii atacate și reducerea pedepsei aplicate, având în vedere circumstanțele reale ale comiterii faptei și circumstanțele sale personale, respectiv vârsta sa înaintată , starea de sănătate precară iar prejudiciul a fost recuperat.
Prin decizia penală nr. 575 din 25 septembrie 2002 Curtea de apel București-Secția I penală a respins ca nefondat, printre altele, apelul declarat de inculpatul T.I.
A fost computată detenția ptentru ambii inculpați de la 13 ianuarie 2002 la zi.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul T.I., solicitând admiterea lui, casarea hotărîrii atacate și reducerea pedepsei aplicate, având în vedere circumstanțele sale personale, respectiv vârsta sa înaintată și starea de sănătate precară.
Recursul nu este fondat, pentru cosiderentele ce urmează :
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în raport cu materialul probator administrat în cauză și au aplicat o pedeapsă corect individualizată.
Potrivit art.72 din Codul penal la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Raportând cauzei acest text de lege, se reține că la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului T.I., instanțele au avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor, modalitatea și împrejurările comiterii lor dar și de datele care caracterizează persoana acestuia, care fiind major, a comis fapta împreună cu un minor, a recunoscut și regretat infracțiunile comise, este cunoscut cu antecedente penale, are o vârstă înaintată și o stare de sănătate precară.
Așa fiind, se constată că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just proporționalizată, neexistând temeiuri pentru reducere a ei, apreciindu-se astfel că recursul declarat nu este fondat și urmează să fie respins.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală urmează ca recursul declarat de inculpatul T.I. să fie respins ca nefondat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și arestării preventive de la 13 ianuarie 2002 la 31 ianuarie 2003.
În temeiul art.192 din Codul de procedură penală, recurentul inculpat urmează să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.I. împotriva deciziei penale nr.575 din 25 septembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 13 ianuarie 2002 la 31 ianuarie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 31 ianuarie 2003.