Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 95 din 1 martie 2012, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind cererea de transfer într-un penitenciar din România a persoanei condamnate R.M., formulată de autoritățile judiciare din Regatul Belgiei.
A dispus recunoașterea hotărârilor penale pronunțate de:
1) Tribunalul Corecțional din Charleroi la data de 05 martie 2007, prin care persoana condamnată R.M. a fost condamnat la 1 an și 15 luni închisoare cu suspendarea condiționată a pedepsei pe o perioadă de 5 ani pentru perioada ce depășește durata arestului preventiv,
2) Curtea cu juri din Provincia Hinaut din data de 10 septembrie 2009 prin care aceeași persoană a fost condamnată la pedeapsa de 25 închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen. Român, astfel cum își găsesc corespondentul pedepsele complementare de interdicție pe viață a dreptului de a ocupa funcții publice, de a fi ales, de a purta decorații sau titluri de noblețe, de a fi jurat, expert, martor, de a fi tutore sau curator, de a fabrica, modifica, repara, ceda, deține, purta, transporta, importa sau exporta arme, pe o perioadă de 10 ani,
3) Tribunalul Corecțional din Charleroi din 16 octombrie 2006 și 21 mai 2008 prin care persoanei condamnate R.M. i s-au aplicat pedepsele de 4 luni închisoare și respectiv 6 luni închisoare.
4) Curtea de Apel din Mons din 12 septembrie 2008, prin care persoanei condamnate R.M. i s-au aplicat pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt prin efracție, escaladare sau chei false.
Persoana condamnată R.M. va executa pedeapsa de 28 ani și 7 luni închisoare.
A dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 28 ani și 7 luni închisoare.
A dedus prevenția inculpatului de la 25 noiembrie 2005 la 5 martie 2007 și de la 12 aprilie 2007 la zi.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, înregistrată pe rolul instanței la data de 30 noiembrie 2010 sub nr. 11696/2/2010 (3173/2010), s-a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 149 din Legea nr. 302/2004 modificată, recunoașterea hotărârilor penale ale autorităților judiciare din Regatul Belgiei, respectiv a Tribunalului Corecțional din Charleroi la data de 05 martie 2007, prin care persoana condamnată R.M. a fost condamnat la 1 an și 15 luni închisoare cu suspendarea condiționată a pedepsei pe o perioadă de 5 ani pentru perioada ce depășește durata arestului preventiv, a Curții cu juri din Provincia Hinaut din data de 10 septembrie 2009 prin care aceeași persoană a fost condamnată la pedeapsa de 25 închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen. Român, astfel cum își găsesc corespondentul pedepsele complementare de interdicție pe viață a dreptului de a ocupa funcții publice, de a fi ales, de a purta decorații sau titluri de noblețe, de a fi jurat, expert, martor, de a fi tutore sau curator, de a fabrica, modifica, repara, ceda, deține, purta, transporta, importa sau exporta arme, pe o perioadă de 10 ani, a Tribunalului Corecțional din Charleroi din 16 octombrie 2006 și 21 mai 2008 prin care persoanei condamnate R.M. i s-au aplicat pedepsele de 4 luni închisoare și respectiv 6 luni închisoare și a Curții de Apel din Mons din 12 septembrie 2008, prin care persoanei condamnate R.M. i s-a aplicat pedeapsa de 6 luni închisoare pentru și transferul persoanei condamnate într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei.
Inițial sesizarea a făcut obiectul Dosarului nr. 11696/2/2010 al Curții de Apel București, secția a II-a penală, în care s-a pronunțat Sentința nr. 273 din 2 iunie 2011, care a fost casată prin Decizia penală nr. 3915 din 3 noiembrie 2011, cauza fiind trimisă spre rejudecare față de împrejurarea că instanța de fond nu a explicat cum s-a ajuns la pedeapsa rezultantă de 28 de ani și o lună închisoare dată spre executare persoanei ce urmează a fi transferată.
În rejudecare, sesizarea a fost înregistrată pe rolul aceleiași instanțe cu numărul 420/2/2012, reținându-se, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, că prin hotărârea penală pronunțată la data de 05 martie 2007 Tribunalul corecțional din Charleroi l-a condamnat pe numitul R.M. la o pedeapsă de 1 an și 15 luni închisoare cu suspendarea condiționată a pedepsei pe o perioadă de 5 ani pentru perioada ce depășește durata arestării preventive pentru săvârșirea infracțiunilor de furt, viol și atentat la pudoarea unui minor fără violențe și amenințări, prevăzute de art. 461, 468, 471, 375, 374 - 378 C. pen. Belgian.
În fapt, s-a reținut că persoana condamnată, împreună cu o altă persoană, a sustras în data de 25 noiembrie 2006 un portofel aparținând părții vătămate S.T. și au exercitat violențe și au folosit arme asupra acesteia pentru a rămâne în posesia bunului sustras; în perioada februarie - noiembrie 2006 au sustras, prin efracție, escaladare, folosire de chei false, în timpul nopții, mai multe bunuri din autoturisme și locuințe; în cursul anului 2006 persoana condamnată l-a violat pe minorul S.S. care nu împlinise vârsta de 14 ani și în cursul anului 2006 a atentat la pudoarea aceluiași minor.
Prin hotărârea Curții cu juri din Hinaut din data de 10 septembrie 2009 numitul R.M. a fost condamnat la pedeapsa de 25 ani închisoare, precum și la pedepsele complementare de interdicție pe viață a dreptului de a ocupa funcții publice, de a fi ales, de a purta decorații sau titluri de noblețe, de a fi jurat, expert, martor, de a fi tutore sau curator, de a fabrica, modifica, repara, ceda, deține, purta, transporta, importa sau exporta arme pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 51 - 51 - 80 C. pen. Belgian.
În fapt, s-a reținut că persoana condamnată, împreună cu alte persoane, au încercat să-l omoare pe numitul R.O. în scopul de a sustrage bunuri din brutăria în care lucra acesta și a deținut arme interzise.
Prin hotărârea pronunțată la data de 16 octombrie 2006 de Tribunalul corecțional din Charleroi, numitul R.M. a mai fost condamnat la 4 luni închisoare, pentru aceea că în data de 23 august 2006 a sustras în mod fraudulos o placă de înmatriculare "X", în valoare nedeterminată, care nu-i aparținea, prejudiciindu-l astfel pe numitul D.A., fapte prevăzute de art. 461 și 467 din C. pen. Belgian.
Prin hotărârea pronunțată la data de 21 mai 2008 de Tribunalul corecțional din Charleroi, numitul R.M. a mai fost condamnat și la 6 luni închisoare, pentru aceea că la data de 15 septembrie 2007, la Jamioulx, a achiziționat și deținut cantitatea de 4 grame de heroină, această achiziție și deținere neavând loc în temeiul unei rețete medicale.
Aceste hotărâri au rămas definitive, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. b) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 129 lit. b) din Legea nr. 302/2004.
Din situația executării pedepsei comunicată de autoritățile belgiene a rezultat că persoana condamnată a fost arestată de la 25 noiembrie 2006 la 05 martie 2007 și de la 12 aprilie 2007 la zi, iar la data primirii cererii de transfer acesta mai are de executat mai mult de 6 luni din durata pedepsei finale. În consecință, este îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. c) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 129 lit. c) din Legea nr. 302/2004.
Faptele reținute în sarcina persoanei condamnate, astfel cum au fost menționate, au corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor prevăzute de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), C. pen., art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 197 alin. (1) C. pen., art. 202 C. pen., art. 20 raportat la art. 175 lit. h) C. pen., art. 279 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., îndeplinindu-se astfel condiția dublei incriminări prevăzute de art. 129 lit. e) din Legea nr. 302/2004 și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg.
Din declarația dată de persoana condamnată în fața directorului penitenciarului din Ardenne a rezultat că acesta nu este de acord cu transferarea lui într-un penitenciar din România (poziția fiind menținută și la rejudecare, așa cum rezultă din înscrisul existent la fila 14 din dosarul de fond), însă Ministrul Politicii de Azil și Migrațiune a luată față de acesta măsura de a părăsi Regatul Belgiei. În consecință în cauză sunt incidente disp.art. 3 pct. 1 din Protocolul adițional la Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptat la Strasbourg în anul 2007 (act ratificat atât de România, cât și de Regatul Belgiei), astfel că se poate realiza transferarea sus-numitului într-un penitenciar din România și în lipsa consimțământului
Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs condamnatul persoană transferabilă R.M., considerând-o nelegală și netemeinică, întrucât a fost recunoscută o hotărâre de condamnare pronunțată de autoritățile belgiene împotriva sa, dar la pedeapsa stabilită s-a adăugat un cuantum de 3 ani, greșit reținut și pe cale de consecință prin recunoașterea acestei hotărâri, i-a fost nejustificat sporită pedeapsa.
Recursul este tardiv.
Analizând hotărârea atacată prin prisma excepției invocate de procuror, Înalta Curte constată că Sentința penală nr. 95 a Curții de Apel București, secția a II-a penală a fost pronunțată în ședință publică, la data de 1 martie 2012, persoana condamnată R.M., aflându-se în stare de arest în penitenciarul din A., Belgia.
Dovada de comunicare a sentinței penale sus-menționate către persoana condamnata poartă stampila autorităților belgiene și data de 19 aprilie 2012.
Potrivit documentelor aflate la filele 24 - 28 dosar instanță fond, „persoana în cauză a refuzat să semneze documentul."
Persoana condamnată R.M. a declarat recurs, prin poștă, la data de 12 februarie 2013, conform ștampilei poștei aplicata pe plic, fiind înregistrată la instanță la data de 14 februarie 2013, conform ștampilei Curții de Apel București.
Potrivit disp. art. 3853 raportat la art. 363 alin. (3) C. proc. pen., termenul de recurs este de zece zile, care curge pentru părțile care au lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare, precum și pentru inculpat deținut de la comunicarea copiei de pe dispozitivul hotărârii.
Conform disp. art. 186 C. proc. pen., la calcularea termenelor pe zile nu se socotește ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârșitul primei zile lucrătoare care urmează.
Se constată astfel, că nu are importanță ziua din care începe să curgă termenul și numai dacă ultima zi ar fi fost într-o zi nelucrătoare, acesta s-ar fi prelungit până la sfârșitul primei zile lucrătoare care ar fi urmat.
Așa fiind, față de cele menționate, se constată că depunerea recursului de către persoana condamnată la data de 12 februarie 2013, după o perioadă de 10 luni de la comunicarea hotărârii, s-a făcut cu depășirea termenului procedural de 10 zile prevăzut de lege.
Ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen., Curtea urmează a respinge, ca tardiv introdus, recursul declarat de condamnatul persoană transferabile R.M. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul condamnat persoană transferabilă R.M. împotriva Sentinței penale nr. 95 din data de 01 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală.
Obligă recurentul condamnat persoană transferabilă la plata sumei de 520 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 martie 2013.
Procesat de GGC - LM